Acum câteva luni am început o serie de articole despre evrei români care au contribuit la construcția Israelului modern. Astăzi vom povesti viața extraordinară a celui mai vestit dintre ei, Aaron Aaronsohn.

În 15 mai s-au comemorat 100 de ani de la dispariția lui Aaron Aaronsohn într-un accident de avion deasupra Canalului Mânecii, într-un zbor de la Londra la Paris, în drum spre Conferința de Pace din 1919. La ceremonia organizată în memoria sa a participat, printre alte personalități importante, și primul ministru Benjamin Netanyahu.

Aaron Aaronsohn s-a născut la Bacău, în 21 mai 1876. Tatăl lui, Efraim Fișel, era de lângă Fălticeni și a fost negustor de grâne, iar mama, Malca, a fost fiica rabinului Șmuel Gălățeanu, președintele comunității evreiești din Bacău. După căsătorie, tânărul cuplu s-a mutat la Bacău, unde s-a născut Aaron. La Bacău, Efraim Fișel a avut ocazia să întâlnească oameni care veneau din Palestina și, ascultându-le poveștile, visa să-și împlinească dorința de a reveni în țara stămoșească. Soției i-a fost greu să se despartă de părinți și de familie, dar a acceptat să plece și ea în Palestina. În 1882 familia, împreună cu fiul lor, Aaron, care avea 6 ani, au plecat în Palestina, în cadrul Primei Aliya.  Ei au fost printre întemeietorii localității Zichron Yaakov. Familia lor a fost foarte cunoscută în Yișuv (populația evreiască) din Palestina.

Aaron a învățat la școala din Zichron Yaakov, moșava (colonie) înființată de evrei veniți din România. Ea se află între Tel Aviv și Haifa, într-o zonă care pe vremea aceea era foarte periculoasă, fiind înconjurată de sate arabe. Moșava este o așezare agricolă, unde fiecare familie are gospodăria și pământurile ei, dar unele activități de producție, comerț sau servicii sunt comune, un fel de cooperative, cum ar fi băcănia comună sau centrele de prelucrare și vânzare a recoltelor. (Fiind vorba de cantități mai mari, este mai ușor și mai convenabil de negociat.) Nu e de mirare că Aaron s-a interesat de agricultură. În 1891, la numai 15 ani a fost numit în grupa de instructori agricoli ai baronului Rotschild. Mai târziu baronul l-a trimis pentru doi ani la studii agricole, la Grignon, în Franța, iar la întoarcere a fost numit instructor agricol în diferite moșavot. După câțiva ani s-a dedicat afacerilor particulare.

Aaron a făcut excursii de studiu în țările Levantului aflate sub dominație otomană. A devenit cel mai bun cunoscător al pământului Palestinei, lucru care îl va ajuta mult în viitor și care îl va face cunoscut ca „primul israelian al epocii moderne”. Anul 1906 i-a adus primul succes mondial, prin descoperirea grâului sălbatic, care l-a făcut celebru în lumea agronomilor. În semn de recunoaștere a importanței acestei descoperiri, a fost invitat în SUA și i s-a oferit postul de profesor și șef de catedră la universitatea Berkeley din California, cu toate că nu avea studiile adecvate. Dar el a refuzat onoarea și s-a întors în țară.

Cu ajutorul relațiilor pe care le avea cu personalități de mare influență din SUA, a înființat ferma agricolă de cercetare de la Atlit (la sud de Haifa), prima de acest gen din Orientul Mijlociu. Acolo a avut loc săptămâna aceasta ceremonia de comemorare a 100 de ani de la dispariția lui.

Activitatea lui Aaronsohn în timpul Primului Război Mondial

În Primul Război Mondial, Aaronsohn a înființat împreună cu alții o rețea de spionaj antiotomană numită Nili. Apoi, fiind profund afectat de genocidul armean, a intrat în politică. În jurnalul său el povestește că ministerul britanic al războiului i-a cerut să scrie un raport despre „atrocitățile comise de turci asupra armenilor”. El povestește că a vizitat personal câteva lagăre în care se aflau armeni – unul în nordul Palestinei și unul în sudul Mării Moarte – și a văzut acolo scene oribile de trafic de persoane și sclavie. El i-a învinovățit pe nemți de aceste fapte și și-a exprimat teama că evreii ar putea avea un destin asemănător (să fi fost o prorocire?). El a scris două rapoarte intitulate „Pro-Armenia” și „Despre masacrul armenilor”. Ca urmare a devenit unul dintre promotorii ideii că Imperiul Otoman trebuia dizolvat, la fel cum popoarele subjugate din Europa de Est, printre care și românii, cereau desființarea Imperiului Austro-Ungar. Nu toți politicienii din Anglia și Franța erau de acord, cu atât mai puțin cei de peste ocean. Poate că Aaron Aaronsohn a avut o oarecare influență asupra englezilor și americanilor. Declarația Balfour, care propunea întemeierea a două state în Palestina, unul evreiesc și unul arab, este și ea în spiritul desființării Imperiului Otoman.

După război a fost ales în Vaad Hațirim (Comitetul Reprezentanților), organizația care a condus populația evreiască din Palestina. A făcut parte și din delegația sionistă condusă de Haim Weizmann la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Acolo a primit misiunea de a trasa harta granițelor viitorului stat. El era singurul din toată echipa care putea îndeplini misiunea, pentru că cunoștea fiecare piatră din Ereț Israel. Harta propusă de el este foarte interesantă, granițele erau mai largi ca azi spre nord și sud și aproape neschimbate spre est.

Nili – primul serviciu de informații evreiesc după două mii de ani

Nili este acronimul dictonului biblic nețah israel lo ieșaker, „Cel ce este tăria lui Israel nu minte” (1Sam. 15:29). A fost înființat în 1915 și a operat pe teritoriul Palestinei în timpul Primului Război Mondial. În perioadele cele mai active avea până la 30 de membri, care procurau informații pentru trupele britanice din Egipt.

Aaron Aaronsohn a întemeiat această organizație împreună cu fratele său Alexander, cu sora sa Sara și cu Avșalom Feinberg, asistentul său în activitatea de cercetare agricolă și prieten al familiei. Activitatea lor s-a intensificat după atrocitățile comise de turci asupra armenilor. Legătura cu britanicii a fost foarte problematică și nu întotdeauna posibilă. Din februarie 1917 ea s-a făcut prin intermediul unui vas de război britanic. Multe lucruri nu sunt clare nici până astăzi despre această organizație: numărul membrilor, ierarhia, etc. Centrul organizației era la Atlit, dar existau celule și în alte orașe: Rișon Lețion, Damasc, Afula, Ierusalim.

Organizația a fost descoperită din întâmplare. În septembrie 1917 otomanii au prins un porumbel de poștă care care purta o scrisoare cifrată, trimisă de Sara Aaronsohn. Nu au reușit s-o descifreze, dar au înțeles că există o rețea de spionaj. Au făcut un raid în Zichron Yaakov și i-au prins pe unii dintre membrii rețelei. Prin torturi groaznice au aflat numele celorlalți membri. Raanan Belkind și Yosef Lișanski au reușit să fugă, dar au fost prinși și spânzurați la Damasc în 16 decembrie 1917.

Avșalom Feinberg a fost primul dintre ei care a plătit cu viața, în noaptea dintre 19 și 20 ianuarie 1917. Aaron Aaronsohn plecase de la începutul lunii spre Anglia. Avșalom a încercat să ia legătura cu el la Cairo. Împreună cu Yosef Lișanski s-au deghizat în beduini și au plecat. În nordul peninsulei Sinai au fost prinși de niște beduini adevărați și câțiva jandarmi turci. Lișanski a reușit să fugă, dar Feinberg a fost împușcat sub un palmier. Mormântul lui a fost descoperit abia 50 de ani mai târziu, după Războiul de Șase Zile. Cu ajutorul beduinilor locali, osemintele lui Avșalom Feinberg au fost descoperite, readuse în țară și înmormântate în Cimitirul Militar de pe muntele Herzl, la Ierusalim.

Operațiile efectuate de Nili au salvat viețile a circa 30.000 de soldați britanici și au salvat populația Palestinei de foametea care îi amenința.

În timpul Conferinței de Pace de la Paris, în 15 mai 1919, Aaron Aaronson se afla pe un zbor de la Londra la Paris. Avionul militar în care zbura s-a prăbușit deasupra Canalului Mânecii. Trupul lui nu a fost găsit. El se află pe lista celor 173 de militari al căror mormânt este necunoscut și pe care Israelul nu încetează să-i caute ca să-i readucă acasă. (Osemintele unuia dintre ei, soldatul Zecharya Baumel, căzut în Liban, au fost găsite după 37 de ani într-un mormânt anonim din Damasc și au fost de curând readuse în țară.)

Amintirea lui Aaron Aaronsohn a fost comemorată prin numele coloniei Kfar Aaron, devenită mai târziu orașul Nes Ționa. Prima clădire a Facultății de Agricultură a Universității Ebraice de la Rehovot poartă numele lui. El nu a fost căsătorit și nu a avut urmași.

După părerea mea dintre toți evreii români care au contribuit la construcția noului Israel, Aaron Aaronson și sora lui Sara sunt cei mai importanți și totodată cei mai renumiți.

Asher Shafrir