Amintesc un episod aproape uitat – dar nu lipsit de importanță – din ultimii ani ai dictaturii ceaușiste. Într-un scurt răstimp, doar câteva zile din vara anului 1983, au fost concediați în mod neașteptat, fără vreun preaviz, 70 de angajați ai radioteleviziunii – majoritatea ziariști, mulți dintre ei minoritari, mai toți pe motive ideologice. Această campanie fără precedent, inițiată și aprobată pare-se de către Elena Ceaușescu, începuse de fapt mai devreme, cu câteva săptămâni în urmă. Prima victimă a fost și cea mai cunoscută – popularul comentator sportiv Cristian Țopescu. Vina lui? Îndrăznise să spună într-o transmisie directă că ar fi bine să se permită unor fotbaliști români să joace la cluburile din străinătate. Profund lezați în fierbintele lor patriotism, conducătorii țării au dispus înlăturarea lui imediată.  Cât despre mine, după 15 ani la TVR ca operator și reporter la redacția naționalități, am fost chemat atunci la serviciul de cadre unde mi s-a explicat că nu mai corespund întrucât am rude de gradul întâi în străinătate cu care continui să întrețin relații. Mi s-a oferit un post fictiv la o întreprindere fictivă. Am acceptat și după trei ani de așteptare mi s-a aprobat emigrarea în Israel.

Mă aflam într-o companie mai mult decât onorabilă. Odată cu mine au fost dați afară doctorul Andrei Bacalu, cunoscutul realizator de emisiuni științifice, talentata și astăzi regretata ziaristă Lena Boiangiu, propagatorul de cultură Iosif Sava. Acesta din urmă, el singur dintre toți, a fost ulterior reprimit, se spune în urma intervenției personale a rabinului-șef Moses Rosen.  Unii, puțini la număr, s-au adresat justiției ca de pildă Sándor Csép , realizator de emisiuni în limba maghiară, foarte popular în Ardeal și nu numai acolo. El evident a pierdut procesul și a rămas ani de zile fără ocupație. Toate acestea nu prevesteau nimic bun. Într-adevăr, ceva mai târziu, în 1985 transmisiile TV au fost sistate aproape în întregime sub pretextul ridicol al economiei de curent electric.

Cristian Țopescu (1937 – 2018). Sportiv de performanță, ofițer în armata română, comentator și redactor sportiv.

Din 1964 a lucrat la radioteleviziune unde a comentat în transmisii directe nenumărate competiții din țară și străinătate. După concediere a activat la Clubul Steaua. În 1990 a fost reintegrat și a devenit redactor-șef la TVR Sport.

  

Andrei Bacalu și-a câștigat celebritatea în ziua de 20 iulie 1969 când, în calitate de nou și anonim colaborator extern, a transmis în direct, timp de 27 de ore fără întrerupere, aselenizarea capsulei spațiale Apollo 11. Bun cunoscător de engleză, el a reprodus  în traducere simultană toate comentariile originale  inclusiv cuvintele istorice rostite de Neil Armstrong, primul om pe lună. Tudor Vornicu, pe-atunci director al televiziunii, l-a angajat pe loc la redacția de emisiuni științifice, unde a lucrat ca realizator principal timp de 13 ani. Ajuns în Israel în 1985 el și-a reluat profesiunea inițială de medic psihiatru.

 Lena Boiangiu (1939- 2009). A studiat teatrologie și critică literară. După absolvirea facultății, în 1959, a lucrat la redacția de tineret a radiodifuziunii. Întrucât o soră de-a ei emigrase în Statele Unite, a fost concediată în 1983. A urmat un stagiu la secretariatul literar al teatrului Bulandra după care Lena s-a dedicat jurnalismului. A colaborat la mai multe publicații, dar s-a remarcat mai ales ca redactor responsabil la  Dilema Veche. A devenit o ziaristă de mare prestigiu, model de competență, integritate și înalt spirit civic.

  

 Iosif Sava (1933 – 1998). Descendent al unei vechi familii de muzicieni evrei, student la Conservator și la Universitatea București, el a fost muzicolog, publicist și mai ales realizator de emisiuni culturale. A semnat cronica muzicală la diferite ziare, iar din 1968 a trecut la radio și televiziune. Emisiunile realizate și prezentate de el s-au bucurat de imensă popularitate, fiind considerate până astăzi printre cele mai bune în genul lor. După o întrerupere de câțiva ani ele au fost reluate, Sava s-a întors la Redacția culturală pe care a și condus-o din 1993. La dispariția lui prematură memoria i-a fost cinstită: o școală de muzică poartă numele lui, precum și o mică piață din Capitală străjuită de un bust.

Sándor Csép (1938 – 2013). Reporter, realizator de emisiuni radio și TV, scriitor, persoană publică. Originar din Arad, fiul unui preot reformat, a urmat întâi cursuri de teologie iar mai târziu a absolvit Facultatea de filozofie a universității clujene. Și-a început cariera în 1968 la Radio Cluj, secția maghiară.  În 1972, răspunzând chemării scriitorului Bodor Pál, a venit la București alăturându-se redacției naționalități a TVR.  Aici a realizat emisiuni memorabile, de mare răsunet: filme-anchetă pe teme sociale specifice populației maghiare, documentare etnografice și istorice, portrete de scriitori și artiști. A scris mult, articole, eseuri, drame istorice – unele  jucate pe scenă, altele respinse de cenzură. La epurarea din 1983 a rămas pe drumuri şi s-a stabilit la Cluj unde  a fost angajat la revista de cultură Korunk. După 1990 s-a întors acasă, la studioul de radio și televiziune clujean, unde a îndeplinit funcția de redactor-șef.

Ceea ce mi s-a părut inexplicabil și greu de înțeles până astăzi este faptul că o televiziune total aservită puterii, controlată și cenzurată până în cele mai mici detalii, a putut stârni atâta aversiune din partea perechii prezidențiale și a clicii din jurul ei. Se pare că teama de adevăr, oricât ar fi de marginal, aluziv sau fragmentar, e paralizantă pentru dictatori. Din păcate și astăzi, după atâția ani, asistăm la neîncetate încercări de influențare, intimidare și reducere la tăcere a mediilor de comunicare și asta nu numai în țări cu regim autoritar ci și în țări ce se doresc sau se pretind democrate.

 Ilia Ehrenkranz

Ierusalim 2016 – 2019.