Introducere.

Prezentele rânduri au ca obiect câteva melodii de succes care au fost asociate în mod eronat cu hitlerismul, dat fiind că în Al Doilea Război Mondial propaganda nazistă le-a difuzat sistematic pentru trupele Wermachtului.

            Mă refer la melodiile “Fliegermarsch”, „Alte Kameraden”, „Škoda Lásky” (Rosamunde) şi “Lili Marlene”, compuse şi interpretate în Cehia, Polonia sau Germania cu mult timp înainte de apariția nazismului.

După război melodiile a fost repuse în valoare de interpreți celebri cum ar fi Karel Gott, Heino, Marlene Dietrich, sau de mari muzicieni ca James Last și André Rieu.

Fliegermarsch

Hermann Dostal, compozitorul melodiei “Fliegermarsch”,  s-a născut în 1874, la Mährisch-Ostrau, Austro-Ungaria (astăzi Moravská Ostrava, în Cehia). A crescut într-un mediu muzical și apoi a studiat la conservatoarele din Praga și Viena. Dostal și-a început serviciul militar în Regimentul nr. 93 din Olomouc. S-a transferat apoi la fanfara Regimentului 4 din Bosnia-Herţegovina, care în 1894 staţiona la Viena, ceea ce i-a înlesnit să absolve studiile la conservatorului din capitala Imperiului. În acea vreme dirijorul fanfarei era Franz Lehár. În 1902 locul său a fost luat de Dostal, care mai târziu a devenit directorul fanfarei. După 1918 Dostal a fost dirijorul diferitelor formații militare,  contribuind la menținerea celor mai bune tradiții ale acestei muzici. Dostal s-a stins din viaţă la Viena, la 20 decembrie 1930.

Cu puțin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, primele zboruri de succes au creat o frenezie, care l-a inspirat şi pe Hermann Dostal. În 1912 el a compus opereta Der fliegende Rittmeister [Căpitanul cavaleriei zburătoare], din care face parte şi vestita piesă Fliegermarsch [Marșul aviatorilor].

Naziştii au preluat melodia, folosind-o ca ilustrație muzicală în jurnalele de actualități care prezentau atacurile avioanelor Luftwaffe asupra Angliei şi Aliaților.

Abia după război a devenit publică originea melodiei și numele compozitorului: Hermann Dostal. În zilele noastre Marşul Aviatorilor este imn militar oficial al forţelor armate din Germania şi Austria, fiind una dintre cele mai interpretate piese din Bundeswehr și face parte și din repertoriul muzicii militare.

Muzicieni de divertisment, precum James Last și André Rieu au prelucrat Marșul Aviatorului în stilul lor, iar multe orchestre interpretează frecvent acest marș.

Alte Kameraden

Alte Kameraden [Vechi camarazi] este titlul unui popular marș militar german compus de Albert Hermann Teike (1864 – 1922), care a scris peste 100 de marșuri militare și douăzeci de lucrări de concert.

Născut la Stettin-Altdam din Pomerania (astăzi Sczeczin, Polonia), Teike a fost al patrulea dintre cei 14 copii din familia unui fierar. A început să studieze muzica la 14 ani, cântând la mai multe instrumente. La 19 ani s-a alăturat armatei din Württemberg ca muzician în Regimentul 123. A staționat în orașul Ulm, unde a cântat la saxofon și percuție pentru orchestrele teatrelor locale.

În 1889 Teike a compus marşul Alte Kameraden. Când i-a arătat capelmaistrului noua sa compoziţie, acesta i-a spus: „Avem destule marșuri muzicale, aruncă-l în foc!”.  Dezamăgit de această reacţie, Teike și-a dat demisia din armată. Un editor a cumpărat melodia pentru douăzeci de mărci germane Goldmark. Alte Kameraden a devenit unul dintre cele mai populare marșuri din lume.

Teike a devenit ofițer de poliție în Ulm și s-a mutat la Potsdam, unde a murit în 1922.

Pentru auditie va recomand: Alte Kameraden – Heino – Lyrics – YouTube

După Al Doilea Război Mondial, Heino și André Rieu au prezentat sistematic melodia, acreditând originea ei germană. Într-un târziu, în 2017 polonezii au revendicat melodia, organizând un festival Alte Kameraden în orașul unde a fost compusă. Armata poloneză a defilat pe acest marș. La festival au participat formații din țările baltice și din Ucraina.

„Škoda Lásky” (Rosamunde)

Beer Barrel Polka, cunoscută și sub numele de The Barrel Polka, Rosamunde sau Roll Out the Barrel, este o melodie care a devenit populară în toată lumea în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Muzica a fost compusă în 1927 de muzicianul ceh Jaromír Vejvoda. Eduard Ingriš a scris primul aranjament al piesei. În acea perioadă era cunoscută sub numele de Modřanská polka (Polka din Modřany). Primul său text a fost scris în 1934 de Václav Zeman, cu titlul Škoda lásky (Iubire irosită).

Polka a devenit faimoasă în întreaga lume. În iunie 1939 Beer Barrel Polka, după cum a fost înregistrat de Will Glahé, a fost numărul unu la Hit Parade. Această versiune a fost distribuită de Shapiro Bernstein. Înregistrarea anterioară a lui Glahé din 1934 a vândut multe exemplare în versiunea sa germană Rosamunde. (Este posibil că motivul răspândirii rapide s-a datorat ocupării Cehoslovaciei de către Germania nazistă și emigrării ulterioare a mii de cehi în alte părți ale lumii, ducând această melodie captivantă cu ei.)

 Între timp piesa a fost înregistrată și interpretată de mulți alții, precum The Andrews Sisters în 1939, Glenn Miller Orchestra, Benny Goodman, Bobby Vinton, Billie Holiday și Joe Patek, care au vândut peste un milion de exemplare ale albumului Beer Barrel Polka.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost create versiuni în multe alte limbi, iar melodia a fost populară printre soldați, indiferent de naționalitatea lor. La 9 mai 1945, Humphrey Lyttelton a cântat-o în faţa Palatului Buckingham, transmis de BBC de Ziua Victoriei. Compozitorul său a căpătat popularitate abia după război.

Pentru audiţie va recomand: Karel Gott – Škoda lásky (1978),

Lustige Musikanten în Prag – Rosamunde / Škoda lásky, instrumental: Will Glahe Musette Orchestra – Beer Barrel Polka,

în engleză Beer Barrel Polka (Roll Out the Barrel) by West Coast Prost

şi superba versiune în italiană : ROSAMONDA Claudio Merli

                                                            ***

La vizionarea recentelor spectacole ale lui André Rieu cu melodiile: Rosamunde, Alte Kameraden și Fliegermarsch, am avut a o senzație de disconfort, privind de entuziasmul exacerbat al audienței germane, de parcă aceste melodii aminteau de “vremurile glorioase” ale nazismului…

Lili Marlene

Lili Marlene este o melodie germană de dragoste care a devenit populară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în toată Europa și nordul Africii, atât în rândul ​​trupelor Axei, cât și a trupelor aliate. Poezia a fost scrisă în 1915 de către Hans Leip, un profesor din Hamburg, aflat atunci sub arme în Primul Război Mondial. Poemul a fost publicat în 1937, cu titlul ”Das Lied eines jungen Soldaten auf der Wacht” [Cântecul unui tânăr soldat de gardă]. În 1938 versurile au fost puse pe muzică de către Norbert Schultze, cu titlul iniţial Das Mädchen unter der Laterne (Fata de sub felinar), dar a devenit faimos ca Lili Marlene.

Până în 1941 piesa Lili Marlene a depăşit conflictul, devenind cel mai mare succes internațional din cel de al Doilea Război Mondial. Până la sfârşitul războiului au apărut versiuni în majoritatea limbilor majore ale Europei.

În 2006, Bear Family Records a lansat un set de 7 CD-uri Lili Marlene an allen Fronten [Lili Marlene pe toate fronturile], incluzând aproape 200 de versiuni ale cântecului .

Melodia a devenit faimoasă graţie interpretării lui Lale Andersen şi Marlene Dietrich.

La începutul anului 1942 versurile au fost traduse în engleză şi cântate de către Norman Baillie-Stewart, un fost ofițer de armată britanic care lucra pentru propaganda germană. În 1944 Tommie Connor a scris și versuri în limba engleză cu titlul Lily of the Lamplight.

Prima înregistrare a piesei Lili Marlene a fost făcută în 2 august 1939, de Electrola Studio, Berlin. În 1941, după ocuparea Belgradului, Radio Belgrad a devenit postul de radio al forțelor germane sub numele de Soldatensender Belgrad, ale cărui emisiuni se puteau recepţiona în toată Europa și în zona Mării Mediterane. Lili Marlene era transmisă în fiecare seară la 21.55, înainte de încheierea emisiunii.

La un moment dat ministrul de propagandă al guvernului nazist, Joseph Goebbels, a ordonat să se oprească difuzarea melodiei. Radio Belgrad a primit scrisori de la soldații Axei din toată Europa, care cereau Lili Marlene. Goebbels s-a răzgândit cu reticență, iar de atunci melodia a fost folosită pentru a semna emisiunea

Mulți soldați aliați și-au propus să asculte melodia la sfârșitul războiului. De exemplu Fitzroy Maclean, care în primăvara lui 1942 lupta în deşertul Egiptului, descrie efectul cântecului în memoriile sale Eastern Approaches: „senzuală, nostalgică, dulce ca zahărul, vocea ei ajungea până la noi. Belgradul, Europa, păreau atât de departe. Mă întrebam când o să-l revăd și cum va fi până când vom ajunge acolo. “…

După terminarea ostilităților Lale Andersen a primit un disc de aur.

Recomandări: Marlene Dietrich – Lili Marlene (Deutsch Live),

Lili Marleen – Lale Andersen – Musikvideo 1942,

Lili Marleen” (Lale Andersen, 1942 [English Version])https://www.youtube.com/watch?v=y0P_m7SZBvQ

Theodor Toivi