Fac parte dintr-o grupă (de vârstă) vulnerabilă faţă de „noul coronavirus”, drept pentru care trebuie să respect regulile emise de stat pentru a mă proteja: Ies cât mai rar din casă şi numai în intervalul orar permis, echipată cu mască şi mănuşi şi cu declaraţia pe proprie răspundere „la purtător”.

Azi mi-am pus masca şi mănuşile şi am coborât să duc gunoiul. Am constatat – ca de atâtea ori în aceste două luni ale stării de urgenţă – că lucrătorii şi-au făcut treaba, containerele au fost schimbate, în boxă e curat. Nu am simţit nici o sincopă în activitatea salubrităţii, nici măcar în zilele de Paşte. Pentru o fracţiune de secundă m-am întrebat oare cum se descurcă acum familiile năpăstuite care-şi duc traiul pe rampa de gunoi?

Am intrat în casă, mi-am spălat cu spirt mănuşile, mi-am scos masca şi m-am spălat zdravăn pe mâini cu apă şi săpun tocmai când – ce concidenţă! – la radio se auzeau recomandările de protecţie anti COVID19, pe care le ştiu deja pe de rost:

➡️ Nu ieșiți din casă decât dacă este absolut necesar;
➡️ Rămâneți acasă dacă aveți peste 65 de ani;
➡️ Spălați-vă des pe mâini și întotdeauna imediat ce reveniți acasă;
➡️ Nu vă atingeți ochii, nasul sau gura cu mâinile neigienizate;
➡️ Evitați contactul direct, mențineți cel puțin 2 metri față de ceilalți;
➡️ Nu puneți mâna pe suprafețe atinse frecvent și de alte persoane.

Până la urmă sunt nişte sfaturi banale, relativ simplu de respectat. #staiacasă în faţa computerului: lucrezi online, sporovăieşti via Skype sau Zoom, faci comenzi pentru cumpărături la emag, achiţi facturile prin Internet banking, navighezi după reţete, descarci e-bookuri, urmăreşti exerciţiile fizice sau faci lecţii cu copilul tău. #staiacasă şi găteşti în bucătărie, lucrezi prin casă sau grădină, având grijă să te speli la intrevale regulate cu apă multă şi săpun. Dacă ieşi din casă îţi pui masca şi mănuşile, ai grijă mare să eviţi contactul direct şi să respecţi distanţa de cel puţin 2 metri faţă de alte persoane. Mai exact distanţarea socială…

Reflectând puţin asupra acestei sintagme, am înţeles că în vremuri de pandemie distanţele (diferenţele, discrepaneţele) sociale sunt mult mai mari decât în vremurile normale şi se adâncesc foarte rapid. Pentru că regulile simple şi fireşti pentru unele categorii sociale sunt cu mult mai greu de respectat pentru cei defavorizaţi, marginalizaţi, care trăiesc în condiţii mizere, la limita subzistenţei şi, uneori, au efecte dăunătoare. De pildă locuitorii de pe rampa de gunoi sau din cartierele sărace de la marginea localităţilor.

Cum să nu ieşi din casă dacă locuieşti într-un container, rulotă, baracă sau casă modulară dintr-o colonie de oameni năpăstuiţi? Cum să nu ieşi din casă  dacă stai într-o încăpere strâmtă pe care o împarţi cu vreo şase persoane adulţi şi copii? Cum să te speli des pe mâini când nu ai acces la apă curentă? Cum să-ţi „igienizezi” mâinile, să porţi mască şi mănuşi când dezinfectantele şi accesoriile au un preţ prohibitiv pentru buzunarul tău? Cum să eviţi contactul direct şi să te ţii la distanţă când trăieşti înghesuit? Cum să-ţi duci traiul de zi cu zi când măsurile de izolare te împiedică să faci activităţile (informale) care-ţi asigură traiul (mizer) cum ar fi, de exemplu, rondul zilnic în cartierele mai înstărite de unde mai puteai aduna deşeuri selectabile şi vandabile, mai căpătai câte ceva de lucru sau ţi se mai dădea de pomană? Dacă ţi-ai căutat norocul în alte ţări şi pandemia te-a alungat acasă e şi mai rău pentru că vei fi stigmatizat, duşmănit şi supus unor măsuri abuzive, uneori violente!

Iar dacă eşti de etnie romă, atunci peste toate aceste mizerii se adaugă o doză mare de xenofobie şi hatespeech! Acest lucru nu se constată doar la noi, ci în cele mai multe ţări est-europene.

https://www.dw.com/ro/criza-corona-%C8%99i-romii/a-53018901;  https://www.libertatea.ro/opinii/harvard-margareta-matache-rasismul-anti-romi-creste-covid-19-2957550.

De când cu pandemia şi măsurile restrictive, comunităţile de romi sunt supuse atacurilor verbale virulente şi abuzurilor organelor de ordine. Unele localităţi cu populaţie majoritară romă şi colonii de romi au fost puse în carantină (uneori chiar neoficial) şi păzite cu străşnicie de către organele de ordine. Patrulele de poliţie opresc şi controlează cu predilecţie persoanele care se potrivesc stereotipiei şi se întâmplă să le dea jos din mijloacele de transport în comun. S-au aplicat amenzi exorbitante unor oameni – neştiutori de carte – care s-au aventurat „în oraş” pentru a-şi cumpăra câte ceva sau a-şi retrage alocaţia copiilor de pe card fără a avea „Declaraţia pe proprie răspundere” datată şi semnată; s-au constatat şi abuzuri fizice inadmisibile ale poliţiştilor, aplicate asupra cetăţenilor de etnie romă.

https://www.vice.com/ro/article/y3my7m/abuzurile-politiei-asupra-romilor-din-bolintin

Din păcate, atitudinea antiroma proliferează. Adesea (aproape de fiecare dată) când un incident, eveniment nedorit are drept protagonişti cetăţenii de etnie romă sau un focar apare într-o astfel de comunitate, acest fapt este menţionat expres (în relatările din presă, dar şi în comunicarea oficială), creându-se impresia că cei care răspândesc boala sunt romii.

https://bzb.ro/stire/cinci-persoane-infectate-cu-covid-19-la-tarlungeni-romi-veniti-din-anglia-primarul-comunei-nu-cred-ca-se-poate-vorbi-de-un-focar-a149543;

https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-un-cartier-%C3%AEntreg-din-ora%C8%99ul-babadag-a-fost-plasat-%C3%AEn-carantin%C4%83-total%C4%83/30562724.html;

https://evz.ro/au-reusit-imposibilul-colonia-de-romi-de-la-vadu-crisului-a-fost-izolata.html;

Avalanşa xenofobă şi hatespeech-ul au invadat social media şi, din păcate, se dovedeşte că au priză la populaţia dispusă să ostracizeze aceste comunităţi ai cărei membrii simt oricum, din plin, efectele nefaste ale epidemiei.

Închiderea şcolilor şi grădiniţelor dezavantajează net copiii din comunităţile defavorizate comparativ cu ceilalţi copii. Nu doar că nu au posibilitatea de a participa la cursurile online (de unde computere, laptopuri, tablele şi conexiune la internet?), ci sunt lipsiţi de hrana zilnică şi baia care le era asigurată în unităţile de învăţământ unde erau arondaţi.

În condiţiile izolării şi reducerii drastice a posibilităţilor de a-şi câştiga traiul, majoritatea persoanelor din comunităţile defavorizate se pot baza doar pe ajutorul minimal din partea autorităţilor locale – constând din alimente neperisabile, articole de igienă şi unele sume băneşti, acordate în funcţie de criterii stricte – şi  pe sprijinul unor fundaţii civile care – în funcţie de fondurile disponibile – vin în ajutorul mamelor şi copiilor mici, cu lapte praf, haine, scutece şi truse educaţionale.

https://romania.europalibera.org/a/coronavirus-%C3%AEn-romania-joia-mare-la-pata-r%C3%A2t-cea-mai-mare-comunitate-de-romi-din-cluj/30560841.html

Apa pentru spălat şi cea potabilă  sunt accesibile în anumite puncte, nu întotdeauna apropiate de comunitate, după un orar stabilit în funcţie de disponibilitatea administratorilor clădirilor unde există sursa de apă.

Am dat doar câteva exemple din care se poate intui ce înseamnă vremurile de pandemie pentru comunităţile defavorizate, marginalizate, pentru coloniile şi cartierele de romi.

Un răstimp de criză generală scoate şi mai puternic în evidenţă carenţele majore în gestionarea nevoilor sociale şi de educaţie. Mă refer atât la  educaţia copiilor din comunităţile marginalizate – singura cale de a le asigura ieşirea din acest marasm – cât şi la educarea societăţii în ansamblul ei (inclusiv a aşa-numiţilor formatori de opinie) pentru a înţelege şi a accepta diversitatea etnică şi socială, a dovedi empatie şi disponibilitate pentru voluntariat şi filantropie.

Aud mereu că fac parte din populaţia vulnerabilă faţă de „noul coronavirus”. Din cele relatate mai sus reiese că mai există şi alte grupuri, nu numai vulnerabile, ci şi stigmatizate, dar care nici pe departe nu se bucură de protecţia şi sprijinul de care au nevoie.

Cred că unul dintre învăţămintele realităţii actuale este o viziune nouă în politica faţă de comunităţile defavorizate. În condiţiile „repornirii” economiei după criza cauzată de pandemie, ar trebui investit mai mult atât în pregătirea profesională, oportunităţile pe piaţa muncii şi politicile de locuire ale persoanelor din aceste categorii, mai ales că în rândul lor ponderea copiilor şi tinerilor e foarte mare şi viitorul lor nu poate fi modificat decât prin aceste politici.

Andrea Ghiţă