Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani, şi atunci i s-a născut Matusalem (Geneza 5:21).

Matusalem a trăit o sută optzeci şi şapte de ani şi atunci i s-a născut Lameh. După naşterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani. Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani şi apoi a murit (Geneza 5:25-27).

Matusalem (sau Metușelah) este a șaptea generație după Adam.

A fost fiul lui Enoh şi bunicul lui Noe. El a trăit mai mult decât orice alt om de pe pământ, ajungând la la vârsta respectabilă de 969 de ani. Numele lui a intrat în istoria umanității, el fiind unicul care a atins o vârstă matusalemică[1].

Textul biblic nu oferă informații suplimentare despre longevivul Matusalem. Îl găsim  într-un loc destul de neașteptat:

Pornim din Beer-Șeva spre punctul cel mai sudic al Israelului, orașul-port Eilat. Din goana mașinii suntem impresionați de plantațiile de curmali pe partea stângă a șoselei și de kibuțurile pline de verdeaţă din partea dreaptă, toate răsărite în plin deșert. La 50 km nord de Eilat se află kibuțul Ketura. Numele este de origine biblică: Ketura era a doua soție a lui Avraam. Călătorul interesat va găsi acolo o zonă în inima deșertului, cu mult soare, dar și o lume bogată în floră și faună[2].

Tot aici, în kibuțul Ketura, o surpriză: îl întâlnim pe… Matusalem! Este unicul reprezentant viu al palmierului din Iudeea antică, un copac dispărut de peste 800 de ani. El este și unicul exemplar de palmier crescut din semințe germinate artificial. Semințele au fost găsite cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în ruinele palatului lui Irod cel Mare de pe muntele Masada. Testele cu carbon radioactiv le-au datat între 155 î.e.n. – 64 e.n. și totuși clima locală a făcut ca ele să-și mai păstreze viabilitatea chiar după 2000 de ani!

Considerat dispărut, acest exemplar antic de palmier crește în kibuț, fiind un testament viu al supraviețuirii și regenerării Israelului, simbol al revenirii ACASĂ, în patria străbună, după mai bine de 2 000 de ani de exil. În prezența simbolurilor revin sentimente. Nicidecum întâmplător, palmierul a primit numele palmierul Matusalem, el constituind dinamica prezentului pe trasee istorice legendare, presărate cu nume legendare.

„Data nașterii”, adică a germinării seminței este 30 decembrie 2005. În iunie 2008 Matusalem ajunsese la circa 1,5 m.

În noiembrie 2011, înainte de a fi transferat din ghiveciul-scutec în pământ, măsura 2,5 m. În mai 2015, palmierul avea 3 m înălțime și producea polen, iar în februarie 2020, tânărul Matusalem ajunsese la 3,5 m.

La 1 iunie a.c., Ziua Copilului, profitând de o mică deschidere în restricțiile impuse de actuala pandemie, împreună cu bunu-mi amic Leo, ing. Leonid Wenkert, am plecat spre sud în ideea de a revedea vechea-mi cunoștință, pe Matusalem(ică). L-am găsit bine-îngrijit, sănătos, voios, fără mască, crescut înalt și frumos; un adevărat bărbat. S-a bucurat că l-am fotografiat. figura 3 (sau 2B).

Înainte de a-i spune la revedere, m-a rugat să vă transmit vouă, cititorilor prezentelor rânduri, invitația de a-l vizita. Mă conformez cu deosebită plăcere.

Autorii acțiunii “palmierul Matusalem” sunt cercetătorii Centrului pentru agricultură durabilă de la Institutul Arava pentru Studii de mediu. Toți sunt membri ai kibuțului Ketura și studiază o paletă largă de subiecte: plante medicinale pe cale de dispariție, culturi care se pretează pentru terenuri aride și saline, precum și plante biblice originare din sudul Israelului și din Iordania.

Specialișii sperau ca palmierul să fie de sex feminin și să dea roade, dar n-a fost să fie… Matusalem a înflorit în martie 2011, dând polen. S-a dovedit că este un arbore mascul, așa cum îi spune și numele. Deci Matusalem ar putea fi un posibil tată și pentru a obține fructe are nevoie de pereche feminină.

Un colectiv de specialiști în inginerie genetică și arheologie de la Centrul medical Hadassa din Ierusalim, Universitatea Ebraică din Ierusalim și Institutul Arava au optat pentru două direcții principale de cercetare:

Testele genetice au arătat că cea mai apropiată ”rudă” a actualului Matusalem este o varietate antică de palmier din Egipt, cunoscut sub numele de Hayany. (Să fi ajuns curmalele Hayany pe aceste meleaguri odată cu Exodul din Egipt? Aceasta ar putea fi o dovadă în plus pentru cei care contestă veridicitatea Exodului biblic.) Acești doi palmieri au fost încrucișați în 2012, în speranța de a obține fructe până în 2022.

La începutul anului 2019, echipa de cercetători a cultivat încă 32 de semințe antice de palmier, provenind din siturile arheologice Masada, Qumran, Wadi Makukh și Wadi Kelt. Șase dintre ele au germinat și au fost numite: Adam, Jonah, Uriel, Boaz, Judith și Hannah.

S-a constatat că Judith și Hannah sunt de gen feminin și cercetătorii speră că va fi posibilă polenizarea/împreunarea/fecundarea lor cu polenul lui Matusalem.  Chiar dacă polenizarea ar reuși, încă nu înseamnă că fructul care va rezulta va avea un gust identic cu cel care îl aveau curmalele din antichitate, pentru că în practică palmierii cultivați sunt obținuți după multe generații de înmulțire asexuată prin lăstari (clonare).

În antichitate plantațiile de palmieri acopereau suprafețe întinse, din zona Mării Moarte spre sud, până la Marea Galileii și Valea Hula spre nord. Curmalele erau o importantă sursă de hrană în deșert, iar arborii dădeau umbră. Din cele mai vechi timpuri curmalelor li s-au atribuit și proprietăți medicinale: vindecarea unor boli și infecții, promovarea longevității, chiar și un ușor efect afrodisiac. În secolul al V-lea î.e.n., Herodot afirma despre curmale că cele iudeene erau mai uscate și mai puțin perisabile ca cele din Egipt – un avantaj important pentru depozitare și export. Iar naturalistul roman Pliniu cel Bătrân (secolul I e.n.) amintește o varietate considerabilă de soiuri, notând că fructele din Ierihon erau apreciate pentru suculența și dulceața lor.

Nu este de mirare că în seria de monede comemorative Iudea Capta (Iudeea cucerită) emisă de Vespasian pentru a marca cucerirea Iudeei, distrugerea Templului și luarea poporului în robie, unul din elementele decorative este palmierul.

Reversul monedei este dominat de un palmier falnic, care reprezintă Roma învingătoare. La dreapta o femeie îndoliată (Ierusalimul) șede la baza palmierului, iar la stângă stă un bărbat cu barbă (Iudeea) cu mâinile legate la spate. Palmierul din Iudeea antică apare și pe reversal actualei monede israeliene de zece șekeli, care ilustrează un palmier și două coșuri pline cu fructe.

Cuvântul ebraic pentru curmală, tamàr / תמר, este nume biblic: o întâlnim pe Tamar în Cartea Geneza 38 (luptătoare pentru drepturile femeii, un act de curaj deosebit în perioada patriarhilor); frumoasa fiică a regelui David se numea Tamar (2 Regi 13), iar unica fiică a lui Avesalom, fiul regelui David, se numea și ea Tamar (2 Regi 14). În zilele noastre Tamar este nume israelian în uz curent.

Îl asigur pe stimatul cititor că nu sunt exponentul niciunei firme de turism. Îl invit însă ca în drum spre Eilat să poposească la Ketura și să-l salute pe noul Matusalem. Matusalem(ică) se va bucura dacă vă veți fotografia cu el.

Notă:

Prezentul articol este un subiect din cartea în finalizare PREMIERE PE SCENA BIBLICĂ.

Bibliografie:

https://www.nationalgeographic.com/news/2015/03/150324-ancient-methuselah-date-palm-sprout-science/

https://en.wikipedia.org/wiki/Ketura,_Israel

https://en.wikipedia.org/wiki/Judean_date_palm#cite_note-NatGeo2015-17

https://en.wikipedia.org/wiki/Judaea_Capta_coinage

https://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-7975095/Seeds-Judea-Scientist-grow-six-date-palms-2-000-year-old-seeds.html

https://advances.sciencemag.org/content/6/6/eaax0384

https://en.wikipedia.org/wiki/Judean_date_palm

https://www.theatlantic.com/science/archive/2020/02/how-to-grow-a-date-tree-from-2000-year-old-seeds/606079/?utm_source=digg

https://advances.sciencemag.org/content/6/6/eaax0384

---

[1] Lexiconul medical utilizează noțiunea gena Matusalemică. Este gena longevităţii, care stimulează producţia unui tip de celule anti-îmbătrânire, celule care au legătură directă cu longevitatea umană. O mai bună înţelegere a acestei gene, precum şi a modului în care ea stimulează producţia de celule anti-îmbătrânire, ar putea conduce la dezvoltarea unor metode biotehnologii pentru tratarea îmbătrânirii umane. Tinerețe fără bătrânețe…

[2] Kibuțul a fost înființat în 1973. Începutul nu a fost simplu, însă greutățile au fost învinse. Kibuțul Ketura s-a dezvoltat, viața s-a stabilizat, iar peisajul s-a schimbat. Ketura este a doua mare comunitate din regiune. Dacă în trecut economia kibuțului se baza exclusiv pe agricultură, astăzi există o gândire economică creativă și un antreprenoriat în toate domeniile, kibuțul fiind în spatele multor inițiative. Aceasta permite membrilor kibuțului o gamă largă de ocupații interesante, cu venituri bune și stabile. Printre alteleeste demn de menționat Institutul Arava pentru Studii de Mediu, un centru academic pentru dezvoltarea leadershipului ecologic în Orientul Mijlociu. Din 1996, Institutul este implicat în programe academice și de cercetare în diferite domenii de mediu, cu accent pe cooperarea dintre Israel și vecinii săi.