Opiniile exprimate în textele publicate nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.
Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.
Fotografii care m- au ravasit si zdruncinat pina in strafunduri.
Ma gindesc la cei aprape 3000 de prizonieri care au ajuns la ziua eliberarii lagarului,si nu au mai avut puterea si starea sanatatii sa ramina in viata.
Nu vom ierta niciodata bestiile naziste, calaii de la Mauhatsen
Memoria tuturor patriotilor ramine vie si dureroasa.
Nu pot spune ca pozele sint frumoase si nu pentru ca nu ar fi frumoase!!Sint triste si cind ma uit la fiecare in parte am o strângere de inima si mi se oprește răsuflarea!
Frumusețe cruda cu istorie dureroasa !
Impresionant! E bine să reamintim lumii, cu cât mai multe date concrete, ca să nu uite, să nu conteste și, mai ales, să nu repete ororile naziștilor din cel de al doilea război mondial!
Felicitări pentru actul de justiție morală pe care l-ai făcut.
Veronica Rozenberg commented on July 23, 2020 Reply
D-le Sipos, cel mai impresionant fapt al celor publicate aici, pe langa calitatea fotografiilor, este afisul de la inceput in care oamenii sunt referiti, numarati ,dupa cetatenia pe care au purtat-o probabil, la momentul cand au fost inregistrati in lagar, sau poate intr-un alt moment.
Fiecare fotografie în parte este extraordinar de expresivă, iar fotografiile color intercalate în seria alb-negru simbolizează speranţa eternă care nu poate fi suprimată.
Apreciez ideea . Am citit despre punctul cel mai impresionant al unei vizite acolo – cobori treptele la crematoriu și te afli în fața gurilor cuptoarelor – nedeteriorate , părăsite în grabă de naziști . K.I.
Site-ul baabel.ro foloseste cookies pentru a oferi un maxim de performanta experientei tale aici. Cookie-urile sunt pentru autentificare, statistici trafic Pentru a continua te rugam sa dai click pe ACCEPT, in caz negativ pe REFUZ
7 Comments
Fotografii care m- au ravasit si zdruncinat pina in strafunduri.
Ma gindesc la cei aprape 3000 de prizonieri care au ajuns la ziua eliberarii lagarului,si nu au mai avut puterea si starea sanatatii sa ramina in viata.
Nu vom ierta niciodata bestiile naziste, calaii de la Mauhatsen
Memoria tuturor patriotilor ramine vie si dureroasa.
Nu pot spune ca pozele sint frumoase si nu pentru ca nu ar fi frumoase!!Sint triste si cind ma uit la fiecare in parte am o strângere de inima si mi se oprește răsuflarea!
Frumusețe cruda cu istorie dureroasa !
Impresionant! E bine să reamintim lumii, cu cât mai multe date concrete, ca să nu uite, să nu conteste și, mai ales, să nu repete ororile naziștilor din cel de al doilea război mondial!
Felicitări pentru actul de justiție morală pe care l-ai făcut.
D-le Sipos, cel mai impresionant fapt al celor publicate aici, pe langa calitatea fotografiilor, este afisul de la inceput in care oamenii sunt referiti, numarati ,dupa cetatenia pe care au purtat-o probabil, la momentul cand au fost inregistrati in lagar, sau poate intr-un alt moment.
Fiecare fotografie în parte este extraordinar de expresivă, iar fotografiile color intercalate în seria alb-negru simbolizează speranţa eternă care nu poate fi suprimată.
Cutremurător! Bine ați făcut să publicați aceste fotografii.
Apreciez ideea . Am citit despre punctul cel mai impresionant al unei vizite acolo – cobori treptele la crematoriu și te afli în fața gurilor cuptoarelor – nedeteriorate , părăsite în grabă de naziști . K.I.