Al doilea lockdown: Muntele de Zăpadă se apropie de Viena!

While imagination may seem like a frivolous luxury in a crisis, it is actually a necessity for building future success. (“We Need Imagination Now More Than Ever” by Martin Reeves and Jack Fuller)

Guvernul Austriei, o coaliție între un partid creștin-democrat și unul ecologist, nu este prima instituție de stat care aduce un lockdown în societatea austriacă. Să aruncăm o scurtă privire în istoria imperiului și apoi a republicii..

1678-1679

Marea epidemie de ciumă l-a obligat pe împăratul Leopold I să emită, la sfatul rectorului de atunci al Facultății de Medicină din Viena, Paul de Sorbait, un “Ordin împotriva Infecțiilor”. Regulile nu se deosebeau prea mult de decretele actuale privind instalarea stării de urgență, determinată de pandemia COVID-19: oamenii s-au baricadat în case, iar călătorii ajunși la poarta cetății erau ținuți mai multe zile în izolare, înainte de a li se permite intrarea în Viena.

Pestsäule (Coloana ciumei) din centrul Vienei

Socializarea era restricționată: slujbele și procesiunile religioase au fost interzise și toate hanurile închise. Cum măsurile nu au avut succesul dorit, din cauza reticenței populației și a igienei precare, împăratul Leopold I a fost sfătuit să părăsească Palatul Hofburg. Împreună cu întreaga sa suită și-a început călătoria cu un pelerinaj la Basilica din Mariazell, apoi s-a îndreptat spre Praga și Linz, lăsând boala nemiloasă în urma lui în toate satele prin care a trecut.

Odată ce epidemia s-a stins, decimând jumătate din locuitorii Vienei, Leopold I s-a întors în capitala imperiului cu un „program financiar” negociat la Frankfurt – ce coincidență – cu mult înainte de fondarea Băncii Centrale Europene! Însă atunci, ajutorul financiar (nu știm cât din el nerambursabil), venea din partea bancherilor Samuel Oppenheimer și Samson Wertheim.

Statuia lui Augustin

Epidemia a îmbogățit cultura austriacă cu cel mai impozant monument baroc, Pestensäule (Coloana Ciumei) din centrul Vienei și cu un cântec dedicat unui învingător al bolii: Oh, du Lieber Augustin (O, dragul nostru, Augustin). Acesta era fiul unui cârciumar, cântăreț îndrăgit și consumator conștiincios de vin, care dormea adesea pe stradă în aburii beției. Slujitorii lazaretelor, care culegeau victimele ciumei, l-au aruncat pe tânărul petrecăreț, cu cimpoi cu tot, împreună cu morții, în groapa comună, dincolo de zidul orașului și peste întreaga grămadă au turnat var. Când s-a trezit a doua zi, cuprins de spaima morții, Augustin a început să cânte la cimpoi, până când a fost auzit și ajutat să iasă din groapă, scăpând numai cu o mahmureală!

Gripa spaniolă din 1918-1920

Deși Austria era singura țară europeană care avea un Ministerium für Volksgesundheit (Minister al Sănătății Publice), autoritățile statului se aflau în haosul capitulării, sfârșitului unei ere istorice și proclamarea Republicii. În octombrie 1918 autoritățile orașului Viena au decretat lockdown: școlile și-au închis porțile, circulația a fost oprită, activitatea artistică a fost redusă la tăcere.

Hot spots ale gripei spaniole apăreau în oraș acolo unde se ducea lupta pentru supraviețuire: la cozile interminabile din piețe, în căutarea disperată a cartofilor și a unei bucăți de pâine.

Numai cine era bolnav primea un certificat medical pentru a cumpăra lapte și făină. În aceste condițiile dramatice pentru Viena, personalul sanitar ducea o luptă mai grea decât cea din tranșee. Spitalele, lazaretele și comisariatele de poliție, transformate în saloane medicale, erau luate cu asalt de soldații răniți, întorși de pe front, precum și de miile de bolnavi de gripă. Ca și cum războiul nu ar fi secerat destule vieți tinere, victimele gripei au fost cei sănătoși, în puterea vârstei, din cartierul muncitoresc Favoriten la fel ca din elegantul Döbling.

În octombrie 1918, într-o săptămâna au fost la Viena 900 de morți. Familiile își purtau singure rudele decedate pe ultimul drum, zeci de kilometri, prin frig, spre Zentralfriedhof (Cimitirul Central).

Vedere de pe terasa Vilei Editha, octombrie 2020

Sigmund Freud deplânge moartea fiicei lui, Sophie, ca pe un “act brutal și absurd al sorții”. Gustav Klimt, șubrezit fizic în urma unui accident vascular cerebral, moare în urma unei infecții respiratorii, contactate imediat după internarea în Clinica Universitară AKH. Tânărul său prietenul, Egon Schiele, se sfârșește din viață curând după terminarea tabloului Familia, în care o înfățișează pe prietena sa Edith și un băiețel. Familia nu va exista niciodată. Edith, gravidă în luna a șasea, cade și ea victimă epidemiei. Otto Wagner, cel mai renumit arhitect al modernismului vienez, se stinge din viață la 74 de ani. Koloman Moser, „artistul cu o mie de fețe”, care a pus bazele artei design-ului, deja bolnav, se retrage în casa familiei sale, Vila Editha, în aerul curat al munților Rax-Schneeberg din Semering – dar în zadar. Nici el nu scapă.

2020

„Muntele de zăpadă” din masivul Rax-Schneeberg este o rezervație naturală intrată în patrimoniul UNESCO din 1998. Muntele, aflat la 56 km de Viena în linie aeriană, este vizibil din estul orașului numai în cazuri excepționale, mai ales în zilele însorite de iarnă. Dar anul acesta, începând din septembrie, el se vede tot mai bine conturat în lumina caldă a amiezii. În toamna aceasta, la Viena se petrece un fenomen ciudat: muntele pare că se apropie zi de zi de oraș, tot mai impunător, cu vârful strălucind, acoperit de zăpadă. Acest fenomen se datorează restricționării activităților economice și sociale, explică meteorologii. Chiar și în zilele de toamnă, ceața se risipește repede, lăsând un văzduh clar, iar prin pătrunderea unei mase de aer cald din Italia, apoi răcirea bruscă a vremii, zăpada s-a depus mai devreme până la 1000 de metri altitudine. Vârful înzăpezit se vede din ce în ce mai clar, maiestuos, dominând orizontul, lăsând impresia că vine spre noi.

În al doilea lockdown, Muntele de zăpadă mă va însoți în drumul meu de la spital până aproape de casă. Schneeberg dăinuie acum peste liniștea unui oraș care dă impresia ca e locuit de statui și păzit de îngerii de pe fațadele clădirilor.

Simona Fuchs

Viena, 17 nov. 2020

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

31 Comments

  • MARINA ZAHAROPOL commented on November 18, 2020 Reply

    Cand am citit “Muntele de Zapada se apropie de Viena,” in mintea mea am auzit o aluzie la cuvintele din tragedia shakesperiana “Macbeth,” cuvinte rostite intai de vrajitare si apoi de eroul eponim:”Till Birnam wood remove to Dunsinane.”/ Pana cand padurea Birnam va ajunge la (se va apropia de Dunsinane.)

    Bineinteles, analogia este mai ales de natura estetica, este vorba de o iluzie optica, de un fenomen “nenatural” intr-un context straniu, de criza.

    Dar comparatia se opreste aici: Schneeberg nu poseda aceeasi incarcatura sau conotatie stilistica ca padurea scotiana, implicatiile lui simbolice sunt radical diferite.

    • Simona Fuchs commented on November 19, 2020 Reply

      Au existat in perioada epidemiei de ciuma din Franta ( sec. XVII) teorii conspirationale care au mers pana la interventia legislativa a Papei . Izolarea Frantei si intreruperea circulatiei meritime cu Anglia a dus si din partea englezilor la raspandirea unor idei de conspiratie.

    • Klein Ivan commented on November 23, 2020 Reply

      Tare mult mi-a plăcut analogia și cred că ea nu avea nevoie de comentariu ( prea subtil pentru mine ) , K.I.

  • MARINA ZAHAROPOL commented on November 18, 2020 Reply

    Articolul dnei Simona Fuchs incepe cu o relatare istorica: lockdown-ul poate parea o noutate pentru locuitorii actuali ai Vienei, dar istoria se repeta pana in amanuntele ei cele mai nesemnificative!

    Cunostiintele mele despre pandemii au fost dobandite nu atata din scrieri pur istorice, cat mai ales din literatura. La urma urmelor, soarta tragica a indragostitilor din “Romeo si Julieta” se datoreste epidemiei de ciuma din Verona…Mesagerul calugaruui Laurence/Friar Laurence nu poate ajunge la Mantua ca sa-l instiinteze e Romeo ca Julieta e numai adormita, desi pare a fi moarta; el a fost baricadat in locuinta lui din cauza molimei..Tin minte, copil fiind, ca ma intrebam :”Si ce mananca Friar John, asa baricadat in casa cum e, nu va muri el de foame in loc sa moara de ciuma?”

    Cateva decenii mai tarziu, Samuel Pepys, in jurnalul lui intim “The Diary of Samuel Pepys,” care nu era menit sa fie publicat, descrie magistral epidemia de ciuma /”The Great Plague of London,” care a fost in cele din urma curmata de marele foc care a urmat/The Great Fire of London in 1666.

    Si,in fine, voi mentiona romanul lui Albert Camus “Ciuma”/”La Peste” citit si rectit in timpul pandemei de COVID-19 din cauza relevantei lui la situatia actuala In acest caz, nu mai e vorba de o epidemie reala ea nu a avu loc la acea data in orasul Oran din Algeria. Este o opera de pura fictiune si IMAGINATiE, dar tocmai din acest motiv, autorul poate crea scenarii posibile si verosimile si propune solutii la situatii de criza.

    Si, astfel, ne conectam la citatul-motto al minunatului eseu al dnei Simona Fucs; imaginatia este absolut o necesitate pentru a iesi din impasul actual.

    • Eva Grosz commented on November 18, 2020 Reply

      Minunată asociere cu exemplele din literatură .Am impresia că ați putea devolta tema în această direcție mult mai mult. Ați mai scris undeva ,se poate citi ??

      • MARINA ZAHAROPOL commented on November 19, 2020 Reply

        Multumesc pentru idee, dna Grosz! Nu am mai tratat acest subiect. Ar fi intr-adevar multe alte exemple din literatura si pictura (desi in domeniul picturii nu se poate decat inregistra cine a fost rapus de ciuma si cand ca, de ex., pictorul venetian renascentist Titzian si fiul lui Orazio) care sa completeze lista. Am sa ma gandesc la un articol pe tema asta,

    • Veronica commented on November 18, 2020 Reply

      Draga Marina, sunt incantata de asocierile tale provenind dun bagajul tau multi dumensional de cultura, Cata perspicacitate si realism in cele scrise.

      Poate pui in aplicare ideea dnei Eva Grosz 🙂

      • MARINA ZAHAROPOL commented on November 19, 2020 Reply

        Multumesc, Veronica!

    • Simona Fuchs commented on November 18, 2020 Reply

      Ar fi foarte interesanta o serie de povestiri despre epidemiile reflectate in literatura si pictura.Nu am studiat tema dar cred ca si teoriile conspirative au insotit aceste epidemii, ca si acum!
      Muntele de zapada este atat de indragit de vienezi pentru ca, inafara de schi sau drumetii, izvoarele din masivul muntos asigura de pe vremea lui Franz Josef si acum, o parte din apa potabila. Spre stupoarea musafirilor din Bucuresti care primesc apa de la robinet si nu apa plata cu lamiie!

      • MARINA ZAHAROPOL commented on November 19, 2020 Reply

        Interesant ca mentionati teoriile conspirative care insotesc in mod curent epidemiile. Ce coincidenta! De vreo doua zile cochetez cu ideea sa compun un articol pe tema societatilor secrete si a teoriilor conspirative, dar nu ma gandisem sa le plasez in contextul pandemic! Nu constientizasem legatura cu momentul actual fiindca ideea mi-a fost sugerata de un curs oferit online sau in formatul DVD pe aceasta tema! Cursul nu acopera teoria conspirativa QAnon, de ex.; cred ca a fost definitivat inainte de pandemie.

  • M. Balomiri, Viena commented on November 17, 2020 Reply

    Respect si apreciere.

    Câteva mici corecții:

    -Otto Wagner a murit la vârsta de 76 ani (nu 74 cum scrieți)
    – Koloman Moser a suferit și murit de cancer (nu de gripa spaniola)
    – Tabloul “Kauerndes Menschenpaar (Die Familie)”, nedatat și nesemnat, este pictat de Schiele in 1917/18 și expus prima data in martie 1918 la Seccesion. Nudul feminin nu este insa Edith Schiele (n.Harms), soția sa gravida, decedata cu 3 zile înaintea lui Schiele.

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      Informatiile despre Egon Schiele le am din documnetatia Muzeului orasului Viena .Ati putea sa-mi trimiteti citeva date despre istoria tabloului ” Die Familie”, precum si daca Egon Schiele a locuit in Bartensteingasse in Viena? Despre Kolo Moser, da era bolnav deja de 2 ani de cancer de laringe, nu stiu daca a decedat in urma evolutiei cancerului sau de o asa zisa “raceala”.Va multumesc pentru precizari!

  • Theodor toivi commented on November 17, 2020 Reply

    Pentru byna dvs. dispozitie:

    EMPEZAR- 1981 EN VIVO

  • eva galambos commented on November 17, 2020 Reply

    Concluzia: nu-i nimic nou sub soare. Frumos articol, nici eu nu știam de unde vine ”O du lieber Augustin”

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      Aveti perfecta dreptate! Din nou, lumea medicala e pusa in fata unei mari necunoscute. Cu toate descoperirile tehnologice, in fata unei epidemii de o asemenea amploare, suntem nevoiti sa recurgem la metodele de izolare ca acum un secol

  • Theodor toivi commented on November 17, 2020 Reply

    Jérôme Robert – Adios Dolores (Robert) / Chiquitita (Mouskouri / ABBA)

  • Theodor toivi commented on November 17, 2020 Reply

    Multa sanatate si succes deplin !

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      Multumesc, multa sanatate!
      Simtim toti lipsa muzicii, a dansului, streaming e altceva decit a fi prezent in sala si a simti pulsul spectatorilor

  • Theodor toivi commented on November 17, 2020 Reply

    Sanatate si succes!

  • Tiberiu Georgescu commented on November 17, 2020 Reply

    Evenimente dramatice surpinse de un condei pricept si fermecator.
    FELICITARI.
    Multumesc tare mult.

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      Soarta oamenilor in fata bolilor, mai ales a epidemiilor e in bataia vantului. Speranta trebuie sa ne insoteasca mereu. Cum spune Martin Reeves in articolul de unde am citat, acum e nevoie mai mult de oricind sa ne folosim imaginatia si sa fim creativi.

  • Julian Satran commented on November 17, 2020 Reply

    Foarte frumos scris. Numai ceva marunt – o populatie nu poate fi decimata la jumatate – poate sa fie injumatatita (redusa la jumatate) sau decimata (redusa la 90%).

    • Andrea Ghiţă commented on November 17, 2020 Reply

      Matematic aveți dreptate, însă termenul are și un sens general. DEX: ucidere în masă; decimație. –

      • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

        Domnule Stratan,
        Aveti dreptate insa eu ma folosit cuvantul
        pentru ca, dupa DEX , in cazul razboaielor si a epidemiilor, “decimarea” inseamna moarte a unui numar foarte mare de persoane. Cred ca sunt 3 explicatii in DEX despre folosirea cuvantului “a decima”

  • Tiberiu Ezri commented on November 17, 2020 Reply

    La fel ca si Hava si eu inteleg numai acum de unde provine cantecul iubitului Augustin.
    Felicitari pentru articolul interesant!

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      Pentru turistii in Viena, Augustin e simbolului unui Heurige (restaurantele tipice austriece ) si a bunei dispozitii stropite cu un pahar de vin in plus.
      Cuvintele simple ale cantecului incurajeaza ca vor veni si zilele fericite. Si ultima strofa inseamna pentru mine : curaj sa poti invinge boala!

  • Hava Oren commented on November 17, 2020 Reply

    „Când era bunica fată”…
    Spre sfârșitul Primului Război Mondial bunica mea, cu părinții și frații, din Bucovina, erau refugiați la Viena. Îmi amintesc din povestirile ei cum plecau vienezii la țară cu rucsacul după cartofi. De gripă nu-mi amintesc să-mi fi povestit – probabil că din familie nu s-a molipsit nimeni. Cântecul „O, du lieber Augustin” tot de la ea îl știu, dar legătura cu epidemia de ciumă nu o cunoșteam. Foarte interesant!

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      Cantecul reprezinta pentru vienezi incurajarea in momente grele si speranta unor zile mai bune. Istoria lui Augustin ne trimite cu gandul si la solidaritate, e salvat de ce oamneii care au pus mai presus de toate viata. Din pacte acum, solidaritatea intre generatii lipseste

  • Veronica Rozenberg commented on November 17, 2020 Reply

    Scris frumos, erudit si cu o tenta de tristete, care aproape ca se suprapune peste imaginea “maiestuoasa” a Muntelui de Zapada.

    • Simona Fuchs commented on November 17, 2020 Reply

      ma bucur ca ati sezizat tristetea, cred ca aceasta a fost starea mea de spirit cand am scris aceste randuri. Nu ma asteptam ca situatia epidemiologica sa explodeze, desi vedeam la spital, in fiecare zi ce se intimpla.Dar, imi ramane dupa munca, sa admir un fenomen nemaivazut pina acum: al muntelui care se apropie de noi.

      • Veronica Rozenberg commented on November 17, 2020 Reply

        D-na Simona, in zilele acestea grele a lucra intr-un spital este mai mult decat de obicei, pentru ca oricand munca doctorului am vazut-o ca pe o dedicatie speciala, cu ocazia acestei confruntari, ea este aproape un sacrificiu, pentru unii mai mult, pentru alti mai putin. Si ma gandesc ca, imaginea muntelui care va insoteste calatoria, are un rol simboli, poate de aceea exista si iluzia optica a apropierii: ceva macar in natura trebuie sa ramana intact si neatins de durerea, poate pana acum si neputinta umana din jur.

        Ganduri si spiritutalitate incurajatoare, va doresc 🙂 !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *