Oare diaspora ar fi o traducere corectă a cuvântului ebraic galut?

În ultima serie de articole, Evreii între Israel și Diaspora, autorul, Tiberiu Roth, ne explică de repetate ori definiția cuvântului grec „diaspora”, inclusiv etimologia lui. Se poate înțelege că acesta este cuvântul folosit de evrei. Tema aceasta aparținând exact profesiei mele, cred că merită lămurită.

Diaspora este un cuvânt grec antic, diaspere format din dia (de-a lungul) și speiren (dispersare), care împreună înseamnă „împrăștiere, dispersare”. Acesta este sensul în care a fost folosit în greaca antică. În acest sens cuvântul se găsește și în traducerea Vechiului Testament în limba greacă din sec. al IV-lea î.e.n. Septuaginta, în Deuteronom 28:25. Cu acest cuvânt, diaspora, este tradus cuvântul ebraic biblic zaava (catastrofă, nenorocire). În traducerile românești pe care le-am văzut apar variante foarte îndepărtate de original. Cu toate acestea, luând în considerație că această traducere a fost făcută de înțelepți evrei, putem spune că ei nu au tradus cuvântul ad litteram, însă i-au dat o interpretare valabilă și până astăzi; Poate fi o aluzie la faptul că pedeapsa exilării ar fi o catastrofă.

Cuvântul apare a doua oară în aceeași traducere într-un mod ceva mai explicit. Este vorba despre versetul 2 din Psalmul 147: „Îi va aduna pe exilații/exclușii Israelului[1]”. Aici iarăși nu este substantivul abstract „diaspora”, ci cei deportați, exilații. Este greu de găsit în texte antice substantive abstracte. În orice caz în ebraică apare cuvântul nidhei (cei înlăturați, cei deportați). Nu apare cuvântul galut.

Cuvântul „diaspora” a fost folosit de greci în primele secole ale erei noastre pentru a ilustra uriașa comunitate a evreilor din orașul Alexandria din Egipt, care cuprindea pe vremea aceea un milion de evrei. Acesta este un sens identic la cel folosit astăzi în diferitele limbi.

După cum reiese din documentele civile aflate în posesia noastră, cuvântul diaspora nu a fost folosit în sensul de exilare a evreilor până în anul 1869, acum 150 de ani. În ultimii ani dicționarul Merriam-Webster a publicat faptul că acest cuvânt a fost găsit într-o traducere a lui Lambert Daneau, într-un comentariu la cei 12 Profeți Minori, din anul 1594. Acolo el folosește cuvântul diaspora pentru exilul evreilor în Babilon, spunând: „Această răspândire a evreilor în Babilon este numită diaspora”. În orice caz, cuvântul nu a fost folosit în latină sau greacă în legătură cu prima expulzare din 586 î.e.n. și nici la a doua din 70 e.n., ci doar în ultimele secole.

Galut

Cuvântul original ebraic paralel cu diaspora, galut, este total diferit. În primul rând cuvântul galut, precum și ideea pe care o reprezintă, apar deja în Vechiul Testament. În ebraica biblică cuvântul înseamnă „deportat, exilat, expulzat, expulzați, expulzare”. Din păcate nu așa apare în traduceri în diferitele limbi. De exemplu, Ieremia 28:4 spune „galut Iehuda, pe care i-am trimis în țara Kasdim (Babilon)” este tradus în limba română „captivii lui Iuda”. La fel este tradus în multe versete din Ieremia. Interesant că în cartea Ezechiel 1:2, când este vorba despre exilarea unei persoane, uneori cuvântul galut este tradus în limba română „deportare”: (în anul al cincilea al deportării regelui Ioiachin), altădată „robie” și doar într-una dintre traduceri apare „exil”. 

În ebraica rabinică, pe care o învățăm din Mișna, din Talmud, midraș și alte documente, cuvântul galut și-a schimbat într-o oarecare măsură sensul, înseamnând pur și simplu pedeapsă. În tractatul Makot 2:6 Rabi Iose Bar Iehuda explică diferența dintre pedeapsa cu moartea și pedeapsa de galut. Putem deduce de aici gravitatea pedepsei de expulzare aplicată persoanelor din propriul popor.

În tractatul Avot 5:9 sunt enumerate păcatele pentru care se aplică pedeapsa de galut: „pentru idolatrie, pentru desfrânare, pentru vărsare de sânge nevinovat, pentru plantări ce se fac în anul al 7-lea, când pământul trebuie să se odihnească”[2].

Midraș Tanhuma, probabil din sec. VI-VII, ne aduce un midraș (legendă) în care se face comparație între galut și iad și se pune întrebarea ce e mai rău. În această poveste, Dumnezeu îl întreabă pe Avraham „Unde ai prefera ca fiii (urmașii) tăi să fie întemnițați? În galut sau în iad?[3]” Avraham nu știa ce să aleagă și i-a cerut lui Dumnezeu timp ca să cerceteze. După ce a cercetat, a răspuns: „Mai bine ca oricare din fiii mei să meargă în galut decât să coboare în iad. Dumnezeu a fost de acord cu el”. Așa s-a pecetluit, după acest midraș, soarta poporului evreu până astăzi.

Percepția că galut este cea mai grea pedeapsă dată poporului evreu există și până astăzi în tradiția populară. Ultra-religioșii care refuză să se stabilească în Israel, sau chiar să plece în vizită, susțin că pedeapsa se va sfârși doar când se va construi al treilea Templu – până atunci ei trebuie să-și execute pedeapsa în galut. Acest sens al cuvântului nu are nimic comun cu sensul modern al cuvântului „diaspora” în diferitele limbi. Când vorbim de exemplu despre „diaspora română”, ne referim la un grup de oameni care și-au părăsit țara natală, permanent sau temporar, căutând un trai mai bun, o muncă mai decentă, un loc pentru studii. La fel există și o diasporă israeliană în SUA și în alte țări, care nu are nimic de a face cu galut.

Gola

Există însă un alt cuvânt care după părerea mea se potrivește mult mai bine la sensul modern al cuvântului „diaspora” și anume cuvântul biblic gola. El provine din aceeași rădăcină ca și galut: GLH, care înseamnă expulzare, deportare. Este un substantiv concret, care se referă la o zonă geografică și la populația deportată acolo. Profetul Ezechiel, care a proorocit din Babilon, adică din gola, fiind printre primii expulzați, își începe profeția: „pe când eram în captivitate, lângă râul Kvar”. În textul ebraic original el spune că era în gola, cuvânt tradus de data aceasta „captivitate”. În orice caz, aici cuvântul poate fi înțeles și o zonă și o populație. Însă la Ieremia 29:1 „bătrânii din gola” este tradus „bătrânii deportați”, iar la Ezra 4:1 „fiii din gola” este tradus „fiii robiei”. Aici în mod explicit este vorba despre un grup de oameni. Interesant că în toate cele aproape zece cazuri în care acest cuvânt apare în Vechiul Testament, el nu este tradus în limba greacă sau în celelalte limbi ca „diaspora”.

La fel un israelian reîntors din străinătate după o ședere mai lungă sau mai scurtă, poate spune „am revenit din gola” dar nu poate spune „am revenit din galut”, decât dacă s-a născut în străinătate și face aliya. Acesta nu este cazul unui român care se întoarce în România din „diaspora română”.

Așa că eu cred că oricine care încearcă să adapteze cuvântul „diaspora” la cuvântul galut,  trebuie să aibă grijă să nu-i inducă în eroare pe cititori. Și site-urile ca și cărțile care susțin acest fapt greșesc și induc în eroare pe cititori. Trebuie să ținem minte că limba ebraică, o limbă veche de 4000 de ani, chiar dacă are un număr limitat de cuvinte, mulțimea de sensuri și subsensuri este enormă, cu mult mai mare decât ne putem închipui. Sunt cunoștințe pe care nu le putem afla din dicționare. Trebuie să citim enorm, din toate perioadele limbii ebraice, pentru a înțelege cuvântul care în forma română de „diaspora” pare banal și în cele cinci ediții de Dex conține între un rând și două rânduri. Pentru a descrie cuvântul galut este nevoie de mai multe pagini.

*   *   *

Astăzi cuvântul galut este văzut de israelieni ca ceva negativ, inacceptabil, nepotrivit cu „noul evreu”. Acest concept a fost elaborat de primii haluțim (pionieri) care au implementat ideea sionismului făcând aliya în Palestina de atunci. În 1882 a venit prima aliya, un grup de 15 tineri care s-a numit BILU, o abreviere a unui verset din Vechiul Testament. Ei s-au așezat la Gedera ca să se ocupe de agricultură. Noul evreu din Israel trebuie să muncească, să cultive pământul și să fie independent. Repede s-a înțeles că într-o zonă atât de ostilă evreii trebuie să fie viteji și să se apere singuri, nu să ceară apărarea autorităților, cum făceau în galut. Astfel doi evrei care au suferit din cauza pogromurilor, Alexander Zaid și Yehoșua Hankin împreună cu alții au înființat în 1903 organizația Bar-Ghiora, care s-a transformat în „Hașomer” care în 1920 a devenit „Hahagana”. Hașomer era o organizație para-militară de pază și apărare a agricultorilor evrei din Galilea. Cine vizitează zona poate admira statuia lui Alexander Zaid călare pe cal, aflată acolo unde trăia cu familia sa, la Sheikh Abreik, nu departe de Tiv’on de astăzi.

Și intelectualii care au venit în aceea perioadă au luptat aprig contra oricărei forme de galut. În primul rând limba: părinții le-au interzis copiilor să vorbească idiș. Limba țării este ebraica, pe când idișul este limba din galut. La fel și educația. Limba de predare în școli trebuie să fie ebraica. Evreii din Ierusalim, care voiau să mențină caracteristicile din galut s-au opus vehement acestor încercări. Primele trei școli din Ierusalim au fost una germană, alta engleză și a treia franceză. În 1906, când s-a deschis primul institut de învățământ superior, „Bețalel”, aproape că nu erau studenți. Și în scrierile intelectualilor ca Ben Iehuda, galut este văzut ca un blestem asupra poporului evreu, de care trebuie să ne debarasăm cât mai repede.

Astăzi, adjectivul galuti este un peiorativ la adresa oricărei persoane. Noul țabar, care face tot ceea ce nu s-a făcut în galut, este adevăratul israelian. Din această cauză, astăzi în ebraică, pentru diaspora în sensul modern, fie ea diaspora română, israeliană, sau alta, este folosit cuvântul pzura, care înseamnă exact diaspora în sensul original grec, adică împrăștiere, dispersare.

Asher Shafrir


[1] Tradus de autor

[2] Traducerea lui Baruch Tercatin, Pirkei Avot, ed. Hasefer, p.172

[3] Tradus de autor

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

34 Comments

  • Asher Shafrir commented on November 16, 2020 Reply

    Un comentariu în general.
    Voi mai scrie ceva despre percepția galutului de religia evreiască de-a lungul secolelor și de ce după credința evreiască galutul este așa o pedeapsă cruntă, chiar dacă situația evreilor în gola este de multe ori foarte bună.

  • Veronica Rozenberg commented on November 15, 2020 Reply

    Cred ca trebuie facut urmatoarea distinctie in abordarea semnificatiei cuvintelor pe care dl. Shafrir le explica dupa sensul lor in limba ebraica.

    Este vorba de notiunea ALEGERII,, care distinge cred, intre notiunile mentionate.

    Pe de-o parte, se poate vorbi de o alegere a individului ( de exemplu cel care a ales sa se afle in diaspora sau sa se refugieze, indiferent care sunt motivele acestui act), sau

    pe de-alta parte este o impunere de catre o autoritate pamanteasca sau divina, a unui act asupra individului, acest fiind silit /prin impunere, sa traiasca fie in diaspora, fie sau dupa explicatiile din articol, in Gola, sau in Galut – notiunea de Galut avand si conotatiile mentionate anterior.

  • Eva Grosz commented on November 14, 2020 Reply

    “De exemplu, Ieremia 28:4 spune „galut Iehuda, pe care i-am trimis în țara Kasdim (Babilon)” este tradus în limba română „captivii lui Iuda”.
    ” Profetul Ezechiel, care a proorocit din Babilon, adică din gola, fiind printre primii expulzați, ” Două citate din textul de mai sus. Întrebare: atunci Babilonul a fost pentru evrei Galut sau Gola ?

    • Asher Shafrir commented on November 15, 2020 Reply

      Babilonul a fost gola-ua în care stătea galutul lui Iehuda. Cu alte cuvinte: evreii au primit o pedeapsă: galut. Penitenciarul a fost gola din Babilon.
      Ca de obicei în viață, cuvintele nu exprimă exact situația ci se potrivesc cam 80%. Eu pot spune că mă aflu în galut – asta exprimă o situație, un stadiu, care poate fi și fizic dar și spiritual. Eu mă aflu în gola – ori am venit să vizitez pe cineva ori din altă cauză.

      • Eva Grosz commented on November 15, 2020 Reply

        Mulțumesc pentru explicație. Este important să știm să folosim cuvintele acestea la locul lor potrivit. Foarte interesant text, ca de altfel fiecare text pe care îl scrieți !!

  • BORIS MEHR commented on November 14, 2020 Reply

    EVREII DIN ISRAEL VOR CONTINUA TRADIȚIA , CHIAR DACĂ NU TOȚI SUNT RELIGIOȘI, dar în DIASPORA apar familii mixte ceea ce pune sub semnul întrebării viitorul lor, oare ce va urma?

    • Veronica Rozenberg commented on November 14, 2020 Reply

      Daca nu vor aparea din nou niste nazisti care sa caute originile fiecaruia, in scopul de a-i distruge, probabil ca lucrurile nu vor evolua in mod dramatic.
      Pe de-alta parte, uneori nu poti face abstractie de faptul ca fara existenta evreilor religiosi, de-a lungul secolelor, nu e deloc sigur ca poporul evreu ar fi ramas asa cum este astazi.

      Si totusi, viata e scurta, relatiile interumane deosebit de complexa, de aceea e greu de a gandi ca ar fi necesar sa se impiedice relatiile care se pot stabili intre oameni care apartin religiilor diferite.

      • Virgil Duncan commented on November 15, 2020 Reply

        VR in mod sigur, poporul evreu ar fi disparut ca si alte popoare daca nu avea Torah si o populatie care se ocupa de asta 100% din timp. In ziua de azi evreii au o existenta nationala si o tara, asa ca importanta religiosilor e diminuata. Fara holocaustul spaniol si german si fara pogromuri si asimilare evreii trebuiau sa fie astazi cam 250 milioane.

    • Virgil Duncan commented on November 15, 2020 Reply

      Boris, mandria cea mai mare unui evreu din Diaspora este cand poate sa spuna ca nepotii continua sa fie evrei. Casatoriile mixte cred ca realizeaza asta numai cam 20%. Un secular evreu si un secular ne-evreu e cam acelasi lucru. Evreii religiosi au si ei un procentaj important de casatorii mixte, dar acolo partenerul ne-evreu se converteste si copii sunt crescuti ca evrei.

      • Asher Shafrir commented on November 15, 2020 Reply

        1. Despre holocaust. Este clar după caculele demografilor isralieni de la universitatea ebraică în șoah nu au fost uciți 6 milioane de evrei ci între 40-50 de milioane, număr la care ar fi ajuns până în 2040-2050.
        2. Despre căsătorii mixte nu am vrut să scriu, dar acum pot adăuga ceva. Clar că este una din marile pacoste ale galutului. Sunt israelieni care susțini că poporul evreu rămas în diaspora poate să dispară în anii care vin.
        Cât despre date, în Israel sunt politicieni care susțin că astăzi sunt 70% căsătorii mixte. Date ale Organizației Rabinilor din Europa din 2018: pe continent procentajul este de 80%. În SUA după PEW în 2013 procentajul era de 44%. De atunci a mai crescut.

        • Veronica Rozenberg commented on November 15, 2020 Reply

          Dle Shafrir, ce ai face cand unul dintre copiii dumitale, sau nepoti s-ar casatori cu un neevreu?

          Aceasta problema a amestecului nu cred ca poate fi numita pacoste. In trecut, in decursul secolelor, in care evreii erau stigmatizati, traiau in ghettouri, sau comunitati restranse si izolate, aceste casatorii mixte nu puteau exista. Dar de zeci de ani incoace, sau paote si mai de demult, situatia mondiala e schimbata, si probabil va evolua in sensul casatoriilor mixte.
          E foarte probabil ca si atunci cei care vor apara stindardul vor fi din nou religiosii, dar nu putem uita, ca in realtiate, influenta religiei scade pe plan mondial. Deci nu cred ca se poate vorbi de o pacoste, ci de un fenimen istoric,

          • Eva Grosz commented on November 15, 2020 Reply

            În decursul istoriei , evreii nu numai că erau angajați în căsătorii mixte, ci erau obligați să se convertească . Vezi inchiziția spaniolă. Căsătoria mixtă nu o văd nici eu ca o pacoste, în schimb convertirea silită la o altă religie ,da. Oare nu putem respecta religia unuia, față de religia celuilalt? Nu pot coexista două sau chiar trei religii în aceiași familie ? Sau e ceva mai profund în ideea de a menține firul genetic? Eu nu am explicație clară la acest fenomen. Thomas Mann a avut o soție evreică. Richard Strauss, compozitorul german a avut o noră evreică…Viktor Frankl , vestitul psihiatru vienez , după ce a supraviețuit la patru ani de lagăre de concentrare, s-a căsătorit cu o femeie catolică germană, care l-a salvat de la sinucidere și l-a ajutat să-și refacă viața și să devină ceea ce a devenit….și câte exemple…

            • Veronica Rozenberg commented on November 16, 2020 Reply

              Eva, desigur ca esti mai informata decat mine, dar angajarea cum ii spui tu in casatorii mixte, nu cred ca se intampla in comunitatile de evrei aflati in ghettouri obligati de a trai in zone speciale si cu drepturi minimalizate pana cand dupa revolutia franceza si alte evenimente legate de iluminismul iudaic, s-au mai schimbat perceptiile si atitudinile.

              Convertirea e un cu totul alt fenomen, nu are dupa parerea mea nici o legatura cu fenomenul de casatorie mixta. Convertirea in multe cazuri a fost o impunere asupra evreilor facuta fie de autoritatii politice (Spania), fie de imprejurari (Germania, Moses Mendelshon, miscarea iluminista, Haskalah si desigur in timpul ridicarii la putere a Nationalismului Socialist), fie de convingeri personale (Steinhardt).

              In orice conditii,s-ar fi facut, putem fi de acord sau nu, dar nu cred ca ne putem pronunta asupra dreptului cuiva de a o face.

              In ceea ce priveste acceptarea sau intelegerea dintre oameni apartinand unor religii diferite, chiar daca anumite grupari sociale continua sa vada in aceasta uniune o problema, cred ca e vorba doar de un anacronism, care cu timpul va dispare.

            • Asher Shafrir commented on November 16, 2020 Reply

              Voi fi foarte concis fiindcă articolul a fost în total despre folosirea unui cuvânt – diaspora relativ la cuvântul galut, după cum a spus Veronica mai sus. Nu am avut nici un gând să mă bag în această problemă uriașă. Din această cauză am ezitat să folosesc cuvântul pacoste, că știam ce urmează. În orice caz, dumneavoastră vă referiți la exemple unice de căsătorii mixte. Problema este istorică, de masă. Ideea nu este de relații între soț și soție, ci de continuitatea existenței poporului evreu. Cine își închipuie că aceste căsătorii mixte nu afectează grav acest lucru greșește. Eu din toate aceste căsătorii, unde mamele sunt evreice (mai rar), adică nu sunt probleme de halacha, nu am văzut în sinagogile din România copiii ale lor care să vină, de exemplu de sărbători. Este clar astăzi că o mare parte a populației evreiești din SUA este pe cale de dispariție, așa cum s-a întâmplat în URSS unde s-a adăugat și regimul comunist.
              Despre cauze istorice, este nevoie de un articol separat.

              • Andrea Ghiţă commented on November 16, 2020 Reply

                Stimate domnule Shafrir,
                Aş dori doar să remarc că există destul de mulţi copii din părinţi evrei care nu mai sunt practicanţi, nu-i întâlneşti în sinagogi, dar există mulţi copii ai unor evrei nehalahici, aflaţi în căsătorii mixte care ŢIN la ascendenţa evreiască. Aş dori să evoc o sintagmă relevantă: pintele id. Scânteia evreiască existentă în străfundurile lăuntrice ale tuturor celor cu origini evreieşti, care nu se stinge.

  • Thomas Lewin commented on November 14, 2020 Reply

    Foarte interesanta distincție între galut și gola.

  • Veronica Rozenberg commented on November 14, 2020 Reply

    D-le Shafrir, articolul dvs este uimitor si frustrant pentru mine, care nu am habar de toate preceptele Vechiului Testament la care faceti referinta. De aceea as avea o intrebare fundamentala:

    Notiunea de Galut, precum isi are sensul in ebraica, este din cate inteleg din articolul dvs “pedeapsa cea mai crunta/grava” data de Elohim evreilor. De ce au primit aceasta pedeapsa?

    Are vreo legatura cu pacatul originar al lui Adam si Eva, in Gan Eden, sau poate are legatura cu adorarea Vitelului de Aur in timpul reintoarcerii poporului evreu din Egipt catre Cnaan, sau are conotatii diferite si ar reprezenta o cumulare a tuturor pacatelor pe care le-au facut evreii in decursul istoriei la care se refera Vechiul Testament?

    Desigur ca intrebarea vine de la o persoana inculta in cultura iudaica, dar totusi sper ca voi primi un raspuns.

    Personal, ma gandesc, chiar daca Vechiul testament cuprinde nenumarate evenimente care reprezinta pacatele savarsite de catre poporul evreu, dupa mii de ani de pacatuire, poate tocmai atunci cand urmasii celor de pe timpuri si-au “luat soarta in maini” s-a incercat de a opri propulsarea vesnica a pacatelor din istorie. Cu sau fara aprobarea celui de Sus?

    E greu cred, a convinge pe cineva in ziua de azi (se poate defini ziua de azi cu un Delta oarecare) ca pacatele evreilor meritau acele nenorociri , care le-au fost “sortite” pentru a le infrunta in decursul veacurilor

    Ce parere aveti?

    • Asher Shafrir commented on November 14, 2020 Reply

      Veronica, probabil nu m-am exprimat destul de bine. În citatul din Pirkei Avot apare lista păcatelor: idolatrie, desfrânare etc. Noi nu suntem pedepsiți pentru păcatele altora. Și asta apare la profeți. Trebuie explicat că idolatrie nu se referă doar la zei, ci la oricare dumnezeu neevreu. În orice caz, majoritatea păcatelor sunt etice și morale între oameni. Doar idolatria este din domeniul divin.
      Evreii credincioși cred că toate nenorocirile le vin ca pedeapsă la ceva ce noi nu întotdeauna știm.

      • Veronica Rozenberg commented on November 15, 2020 Reply

        Multumesc pentru raspuns.
        1. Nu m-am gandit niciodata ca evreii ar fi pedepsiti pentru pacatele altora.
        2. Daca acele de mai sus sunt pacatele, atunci totul este complet straniu si de neacceptat la orice nivel:
        – intai si intai exista oameni care vor continua sa pacatuiasca in acest sens, intotdeauna, si nu putini chiar sunt religios. Exemplul care imi vine in minte Malca Leifer din Australia, si care a fost adusa in Israel ca sa evite judecata pentru pedofilie acolo, a fost sprijinita de un personaj public cu titlu de ministru si continuarea este deja stiuta.
        – in al doilea rand pacatul individual nu poate si nu trebuie sa se transforme intr-o pedeapsa colectiva.

        Noapte buna, V

        • Virgil Duncan commented on November 16, 2020 Reply

          VR societatea de azi e complicata – in timp ce evreii au ca misiune sa poarte Torah pe umeri generatie dupa generatie, am avut si avem falitii nostri “idolatori” unde idolii sunt toate lucrurile exagerate care vin inaintea Torei.(exemple banii de dragul banilor, adictiile la sex, alcoholism, sport, etc) – in acelasi timp poti vedea oameni apartinind altor religii mai “spirituali” decit multi evrei. Cu alte cuvinte avem competitie in ziua de azi care nu aveam aproape de loc in perioada biblica. Despre pacate se pare ca evreii sunt judecati dupa standarde mai inalte, si uneori din pura gelozie de ceilalti.

        • Asher Shafrir commented on November 16, 2020 Reply

          Am văzut că Duncan a găsit ceva despre sinat hinam. Este puțin mai complicat decât apare în acel Google, mai ales că au amestecat pe Macabeeni cu romanii – atunci grecii erau în Ereț Israel. În orice caz, baza credinței evreiești este „Veahavta lereacha camocha” – Să-l iubești pe semenult tău ca pe tine (Levitic). Pe semen, adică pe oricine, evreu sau nu. Din această cauză această problemă de ură internă se repetă toată istoria – în primul Templu, în al doilea Templu și din păcate sunt și astăzi semne îngrijorătoare în Israel.

  • Eva Grosz commented on November 14, 2020 Reply

    Atunci evreii din Babilon au fost în GALUT și Verdi în vestitul cor al robilor Va pensiero din opera Nabucco, a știut să o exprime mai bine decât oricine în muzică.

    • Asher Shafrir commented on November 14, 2020 Reply

      De acord

    • Virgil Duncan commented on November 15, 2020 Reply

      Da Eva aria asta geniala a fost creata de un compozitor crestin ca sa incurajeze revolutionarii italieni pe vremea unificarii Italiei. Implicit a invatat multi evrei seculari o parte importanta a istoriei lor- galutul din Babilon.
      Exilul dupa al doilea Templu a fost generat ca pedeapsa pentru “sinat hinam” (a uri fara motiv pe cei din neamul tau) in timpul luptei impotriva romanilor. Atentie la cele ce se intimpla in ziua de azi.
      Evreii din Diaspora trebuie respectati atit timp cat ramin evrei si asta nu numai cu numele, dar si cu traditia, care este mult mai greu ca in Israel. Dar ce se intimpla cu acel milion de israelieni care s-au mutat in Diaspora desi sunt nascuti si educati in Israel?

      • Veronica Rozenberg commented on November 15, 2020 Reply

        “Exilul dupa al doilea Templu a fost generat ca pedeapsa pentru “sinat hinam” (a uri fara motiv pe cei din neamul tau) in timpul luptei impotriva romanilor. Atentie la cele ce se intimpla in ziua de azi.”

        Daca poti sa explici inca putin aceasta afirmatie, iti multumesc anticipat

        Eu cred ca evreii din Diaspora trebuie respectati fara legatura cu aceea ca raman sau nu evrei, ei trebuie respectati pentru calitatea lor de oameni. Pastrarea traditiei in Gola, are si manifestari absurde, ca si orice alt tip de extremism.

        Ce se intampla cu acel milion care a parasit Israelul si
        se afla momentan in Diaspora?
        Raspunul depinde intr-o mare masura de evolutia social-politica, dar si economica a tarilor in care traiesc, dar si a raspandirii Islamului extremist pe toate meridianele globului.

        • Virgil Duncan commented on November 16, 2020 Reply

          VR – exista si o explicatie pe google la “sinat chinam” – este lupta din interiorul zidurilor Ierusalimului in timpul asediului roman intre zeloti si ceilalti evrei – e greu sa judeci dupa atitia ani dar evreii au invitat romanii in timpul Macabeilor in Iudeea – am auzit discutii ca daca evreii s-ar fi predat nu ar fi fost atita distrugere si moarte in Iudeea si independenta se recapata peste 200 de ani.
          Acum tu trebuie sa imi explici care e legatura dintre “raspandirea Islamului extremist” si noua Diaspora Israeliana?

          • Veronica Rozenberg commented on November 16, 2020 Reply

            Intrebarea dumitale se referea ce se va intampla cu milionul de evrei din Diaspora. Am mentionat unele elemente, pe care le-am considerat cauze ce pot contribui la viitorul acestor evrei emigranti. Si printre ele am mentionat raspandirea Islamului extremist.

            Nu vad ce este aici de explicat, deoarece Islamul extremist va incerca (deja o face) sa intervina in politica interna a statelor in care se afla evreii emigranti, si uneori sa actioneze prin acte teroriste.

            Diaspora moderna, israeliana sau de alta natura este deterninata dupa parerea mea, exclusiv de imbunatatirea conditiilor sale de viata, materiale si probabil (in situatia israelienilior) de a fi intr-o anumita departare de sacul de pulbere de pe acest teritoriu al Israelului. Dar, realitatea arata ca aproape fiecare tara europeana a devenit o tinta a terorismului, si tocmai in aceasta situatia Israelul cu experienta acumulata este din anumite ouncte de vedere un loc mai sigur pentru evitarea actelor de terorism.

            Ar mai fi de adaugat aici un fapt poate interesant, poate o ironie a soartei. Tarile foste comuniste, din Europa de Est, reprezinta – cel putin pana in momentul de fata – zone de liniste, ca sa nu mai vorbim de imbunatatirea conditiilor de viata, pentru cei care vin cu un oarecare capital, nedepinzand aparent de politica locala interna.

            In legatura cu povestile cu Macabeii, Romanii etc, sinat hinam, eu le consider depasite in momentul de fata, dincolo de valoarea lor istorica pentru cine cerceteaza perioadele relevante.

  • Andrea Ghiţă commented on November 13, 2020 Reply

    Nu e un articol uşor de înţeles, dar e foarte interesant!

  • gabriel gurm commented on November 12, 2020 Reply

    Pentru cine încă nu știe, aproximativ 50% din evreii întregii lumi trăiesc in afara Israelului.
    Mă întreb cum s-ar împărți ei dacă ar fi întrebați din ce categorie fac parte: diaspora, galut, gola, emigranți, apatrizi, refugiați, etc., etc.
    GBM

    • Asher Shafrir commented on November 13, 2020 Reply

      Mulțumesc pentru comentariu.
      Faptul că mai puțin de jumătate dintre evrei nu trăiesc în Israel ne dovedește că Galutul mai există. Nu știu ce spun ei, dar noi trebuie să spunem lucrurile așa cum sunt: ei sunt Galutul, rămășițele exilului de la romani și până la supraviețuitorii holocaustului. Faptul că duc o viață bună, mulți sunt oameni de calitate renumiți nu schimbă denumirea: rezultatul pedepsei Galutului. Holocaustul este cel mai bun argument: evreii au stat neputincioși în fața catastrofei. În Israel așa ceva nu se va întâmpla nici odată. Și în Galutul din Babilon evreii duceau o viață bună, aveau posturi importante în stat și nu s-au bucurat să se întoarcă.
      Cât despre un milion de israelieni care au părăsit Israelul, clar că este vorba de o diasporă clasică la fel ca oricare. Să nu uităm ce a spus Ițhak Rabin despre ei în anii 70 (a fost criticat aspru pentru asta): „nefolet șel nemușot”, care după traducerea mea liberă ar fi „o geluitură de bieți/nenorociți”.

      • gabriel gurm commented on November 14, 2020 Reply

        Niciodata nu i-am invidiat pe aceia care au parasit Israelul……
        GBM

    • Veronica Rozenberg commented on November 14, 2020 Reply

      Apatrizi si refugiati nu sunt chiar in aceeasi categorie cu celelalte definiti, care incearca sa fie elucidate aici.

      Nu stiu daca in ultimele zeci de ani ar putea sa mai exista evrei al caror statut sa fie cel de refugiati, sau apatrizi.

      • Asher Shafrir commented on November 14, 2020 Reply

        În prcepția evreilor, galutul nu are legătură cu refugaiții. Sunt mulți refugiați în Vechiul testament. Poate cel mai renumit este regele David care s-a refugiat la filistini din fața lui Șaul.

  • Tiberiu Ezri commented on November 12, 2020 Reply

    Un articol foarte interesant! Bine-nteles ca evreii din afara Israelului reprezinta Diaspora, iar unii din ei au fost exilati cu forta in Galut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *