Ce șanse au mișcările de protest din Rusia?

Recentele demonstrații de susținere a liderului opoziției ruse, Aleksei Navalnîi, care se presupune că ar fi fost otrăvit vara trecută de organele de securitate ruse, arestat și condamnat la închisoare după ce a revenit la Moscova din Germania, unde a fost tratat, au surprins opinia publică în primul rând prin dimensiunea lor. În ultimii ani, la Moscova sau Sankt Petersburg au avut loc proteste, dar cele actuale sunt diferite atât ca anvergură, cât și ca extindere, deoarece ele au contrazis aserțiunile Kremlinului potrivit cărora majoritatea rușilor, mai ales a celor din Rusia profundă, este mulțumită de regimul actual și de președintele Vladimir Putin. Aserțiunea este cu atât mai falsă cu cât încă vara trecută demonstrații masive au avut loc la capătul îndepărtat al Rusiei, la Habarovsk și alte mari orașe învecinate din Extremul Orient rus, Vladivostok, Omsk, Novosibirsk, îndreptate fără echivoc împotriva președintelui. Mișcările au fost determinate de arestarea guvernatorului provinciei, Serghei Furgal, membru al Partidului Liberal Democrat al lui Vladimir Jirinovski, care a câștigat alegerile pentru postul de guvernator în fața unui candidat al partidului lui Vladimir Putin, ”Rusia unită”. Protestele au durat mai multe săptămâni, chiar luni, iar Aleksei Navalnîi și-a manifestat sprijinul față de demonstranți.

Mișcările de la sfârșitul lui ianuarie și începutul acestei luni au adunat zeci de mii de oameni și s-au extins în sute de orașe de pe teritoriul rus. Este oare un început al unei ”primăveri ruse”, o ”primăvară în ianuarie”, vorba cântecului? Greu de spus deocamdată. Este o manifestare a opoziției, dar această noțiune ar trebui definită. Semnificative sunt structura socio-politică a participanților și motivația lor. Dominantă este generația tânără, studenții și elevii, mobilizați prin rețelele de socializare, dar lor li s-au alăturat mulți oameni de vârstă medie și chiar și vârstnici și multe femei. Poate elementul cel mai interesant este caracterul eterogen din punct de vedere politic al participanților, faptul că în această opoziție s-au regăsit reprezentanți ai marii părți a spectrul politic rus – de la stânga la dreapta, de la socialiști, la liberali, naționaliști sau monarhiști, liantul fiind Aleksei Navalnîi și principalele lui obiective: doborârea regimului Putin, respectiv a președintelui și lupta împotriva corupției concentrate în jurul lui. Ele sunt împărtășite de cei ce participă la demonstrații, indiferent de partidele cărora le aparțin, chiar dacă în alte privințe ideologiile lor se confruntă. ”Pentru prima dată, Navalnîi a reușit să alimenteze o mișcare rusă de protest împotriva președintelui. Este un moment istoric pentru țară”, a rezumat esența demonstrațiilor sociologul Konstantin Gaaze, cercetător la Școala de Științe Economice și Sociale din Moscova.

Aleksei Navalnîi

Urmărind cariera politică a lui Navalnîi, este dificil să-i găsești o etichetă. Nu se poate spune că ar fi un democrat liberal de tip occidental, deși s-a pronunțat pentru respectarea drepturilor omului, a statului de drept, a libertății de expresie (altfel nu ar putea acționa) dar nu-i lipsește nici o doză de naționalism. În 2011 a declarat că se consideră ”un democrat naționalist”. Navalnîi a fost coorganizatorul „marșului rus” din martie 2006, apreciat de Occident drept o manifestare care a reunit grupuri naționaliste ruse de toate orientările și a avut multe declarații ambigue împotriva etnicilor care trăiesc în Rusia. Chiar dacă a condamnat anexarea Crimeii, a acceptat politica ”faptului împlinit”, declarând că ”acum Crimeea este în Rusia” și nu ar mai retroceda-o Ucrainei. A susținut și secesiunile pro-ruse din Moldova și Georgia. Nu se știe în ce măsură și-a mai păstrat aceste concepții, dar este clar că un astfel de mixaj devine atractiv pentru largi segmente ale populației, nemulțumirea lor fiind intensificată și de violența cu care organele de ordine au reprimat demonstrațiile, arestând cel puțin 10.000 dintre ei. Acțiunile brutale împotriva protestatarilor au determinat o creștere a simpatiei Occidentului față de Navalnîi și față de mișcările de protest, diferite instituții internaționale și personalități politice pronunțându-se în favoarea eliberării lui Navalnîi și pentru noi sancțiuni împotriva Rusiei.

Reacția Moscovei a fost contradictorie. La început a vrut să minimalizeze demonstrațiile și a afirmat că participarea a fost nesemnificativă. Pe de altă parte, și-a încordat mușchii. L-a chemat din nou în fața tribunalului pe Navalnîi și a respins mesajele cancelariilor occidentale care au intervenit în favoarea lui, pe motiv că reprezintă un amestec în treburile interne ale Rusiei. O atitudine mai mult decât ostilă au manifestat autoritățile ruse față de Josep Borrell, Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, care a efectuat o vizită la Moscova, în pofida unor avertismente europene că în condițiile tensionate dintre Rusia și Occident nu este cazul să dea curs vizitei. Unii comentatori vorbesc chiar despre „umilirea” lui Borrell, nepregătit pentru unele întrebări neprietenoase în cadrul conferinței de presă de după convorbirile cu ministrul rus de externe, Lavrov. Ei au subliniat și faptul că expulzarea de către Rusia a trei diplomați din Suedia, Germania și Polonia care ar fi luat parte la demonstrații, a fost anunțată chiar în timpul prezenței lui Borrell la Moscova.

Ce șanse are Aleksei Navalnîi și mișcările de protest versus Vladimir Putin? Luând în considerare ultimele reacții ale regimului, chiar dacă deocamdată nu există pericolul doborârii lui, există cel al erodării. De multă vreme rușii sunt nemulțumiți, nu atât de lipsa democrației, ci de scăderea nivelului lor de trai, a valorii pensiilor, din cauza corupției și a adâncirii diferențelor dintre elite și restul populației, de felul în care a fost abordată de către Vladimir Putin pandemia de coronavirus, cel puțin în prima ei fază, de aventurile militare ale Rusiei în străinătate. Este adevărat, comparativ cu ansamblul populației Rusiei, numărul demonstranților nu este considerabil, dar ar putea crește. Poate mai important decât acest aspect este întrebarea ce forță politică ar fi în stare să dinamizeze în așa măsură populația încât să se nască o opoziție semnificativă împotriva regimului? Pentru aceasta ar trebui să existe un partid politic cu un program care să ofere o alternativă clară, o strategie cu susținerea largă a populației și un lider capabil, carismatic care să fie urmat de segmentele nemulțumite. Un astfel de partid nu există deocamdată și nici o alternativă atractivă. Este greu să acționezi cu o opoziție compusă din reprezentanți ai atâtor ideologii și chiar dacă deteriorarea dramatică a condițiilor de viață ale rușilor ar duce până la urmă la succesul forțelor politice atât de diferite, aliate în mișcarea de opoziție, ce se va întâmpla după aceea? Cine va guverna, ce fel de regim s-ar instala? Unii analiști vorbesc chiar de pericolul reîntoarcerii la haosul de pe vremea lui Elțîn. Este oare Navalnîi liderul care va putea soluționa toate aceste probleme spinoase? Are oare o viziune complexă despre viitor, sau se limitează numai la acțiunile de protest și la sprijinul Occidentului, ceea ce clar este o amăgire.

Deocamdată regimul Putin dispune de mijloacele de a reprima acțiunile opoziției și de a izola liderul demonstrațiilor. Dar în fața manifestărilor de nemulțumire, trebuie să facă ceva, să le atenueze. Și dacă în trecut Rusia avea suficiente resurse pentru a lua niște măsuri în acest sens, astăzi situația s-a schimbat. De aceea, cu toate că grupul Navalnîi a decis oprirea demonstrațiilor, este posibil să ne așteptăm la surprize, ca în cazul ucenicului vrăjitor care a dat drumul duhului din sticlă.

Eva Galambos

(articol preluat din Observator Cultural)

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Virgil Duncan commented on February 24, 2021 Reply

    Democratia nu se poate mentine daca:
    – situatia economica devine de nesuportat pentru un grup important ca numar pentru ca nu exista politie si armata care sa-i opreasca;
    – partidul la putere odata ales nu cedeaza puterea, sau falsifica alegerile sau recurge la o lovitura de stat. Intre timp lichideaza opozitia – motive se gasesc – cum a spus Stalin: arata-mi persoana si intotdeauna se pot gasi motive sa fie condamnat!
    Esta o arta sa ramai la putere fara ca opozitia sa organizeze o revolutie.
    Aceste proceduri se practica si in cele mai avansate democratii. Cel mai recent exemplu sunt cele doua “impeachments” impotriva lui Trump. Principiul este sa distrugi adversarul numai politic, nu si fizic ca in dictaturi (cum a fost cazul Navalny)
    Ceea ce este sigur este ca in toata lumea democratiile sunt din ce in ce mai nestabile. Cel mai bun sistem dupa parerea mea este sistemul englez in care regele numeste primul ministru care formeaza guvernul.
    In concluzie dictatorul trebuie sa fie popular-nationalist, sa castige primele alegeri, si dupa asta sa aiba un aparat de represiune foarte bun.

  • MEHR BORIS commented on February 22, 2021 Reply

    am fost în RUSIA PATRU ANI, MULȘI OAMENI DĂRUIȘI, DAR COMPENENTA NAȚIONALISTĂ ESTE ĂN GÂNDIREA FIECĂRUIA, CA ȘI LA JAPONEZI, CHIAR GERMANI, ORICE REFORMĂ E BUNĂ DACĂ NU ATINGE ACEST SENTIMENT

    • MEHR BORIS commented on February 22, 2021 Reply

      corect am fost în RUSIA PATRU ANI,ca studenr, mulți oameni dăruiți, dar componenta
      NAȚIONALISTĂ era în gândirea FIECĂRUIA, CA ȘI LA JAPONEZI, CHIAR GERMANI, ORICE REFORMĂ E BUNĂ DACĂ NU ATINGE ACEST SENTIMENT

  • MEHR BORIS commented on February 21, 2021 Reply

    NICI O REPUBLICĂ DESPRINSĂ DIN URSS NU ARE UN REGIM DEMOCRAT REAL, iar democrația în RUSIA AR DUCE LA DEZINTEGRARE, SINGURA PERSPECTIVĂ AR FI EVOLUȚIA ECONOMIEI, IAR ASTA ESTE O PERSPECTIVĂ FOARTE DEPĂRTATĂ

    • MEHR BORIS commented on February 21, 2021 Reply

      democrația în RUSIA AR DUCE LA DEZINTEGRARE, SINGURA PERSPECTIVĂ AR FI EVOLUȚIA ECONOMIEI, IAR ASTA ESTE O PERSPECTIVĂ FOARTE DEPĂRTATĂ

    • MEHR BORIS commented on February 21, 2021 Reply

      AM OMIS ȚĂRIILE BALTICE CARE SUNT DEMOCRAȚII

  • Michael Lavie commented on February 13, 2021 Reply

    A fost Rusia vre-o data o tara cu adevarat democrata ?
    Oare asa un amalgam de popoare,limbi,traditii si religii ar putea fi adus la un numitor comun prin legi constitutionale bazate pe democratie ? Rusia in timpul lui Yelzin devenise un paradis al excrocheriei si a gangsterismului…Si ce s-a intamlat in Statele Unite ale Americii, mama si tatal democratiei constitutionale acum o luna ?

  • Andrea Ghiţă commented on February 11, 2021 Reply

    Cred că mişcările actuale de protest din Rusia nu sunt o ameninţare reală împotriva lui Putin şi dacă ar fi fost abordate mai relaxat, în spiritul democraţiei, fără violenţă, ar fi fost un semn al democratizării, iar regimul Putin ar fi avut de câştigat. Aleksei Navalnîi nu este un adversar de calibru. Nu pot pricepe de ce replica autorităţilor este atât de dură, de disproporţionată.

  • Tiberiu ezri commented on February 11, 2021 Reply

    Numai ca rusii pornesc foarte greu ca altfel cum de l-au putut suporta atata timp pe monstrul Stalin.

    • Michael Lavie commented on February 13, 2021 Reply

      Stalin cu tot barbarismul monstruos al regimului sau, a fost totusi pe placul unor anumite paturi sociale din Rusia Sovietica.
      Unii au crezut in el din interes, altii din naivism.
      Sa nu uitam cat de mult era apreciat in Kibuturile israeliene in anii ’50
      In Martie 1953 cand tot globul rasufla usurat de disparitia acestui monstru, ziarele din Israelul socialist i-i publicau poza intr-un chenar de doliu negru pe prima pagina…

  • Maria Roth commented on February 11, 2021 Reply

    Merci de articol. Miscarile sunt curajoase si foarte riscante pentru participanti. Tarul Putin se tine foarte tare, si rusii, odata porniti, sunt greu de oprit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *