Din istoricul societăților de înmormântare “Sacra” (Hevra Kadisha) ale comunităților evreiești din Cluj

În ultimele zile s-a scris și s-a vorbit mult despre Pinkas-ul Hevrei Kadisha a Comunității Israelite Ortodoxe din Cluj, care a fost oferit spre vânzare la New-York, cu ocazia unei licitații de cărți rare, manuscrise și documente originale și lucrări grafice, toate de origine iudaică, de către o cunoscută firmă specializată din branșă.

Dar ce este cu acest Pinkas? Cuvântul pinkas înseamnă carnet, catastif, registru etc. și în contextul nostru se referă la evidența deceselorevreilor ortodocși, de fapt a tututor evreilor din Cluj până în 1921, întocmită de Hevra Kadisha Ortodoxă. În același context Hevra Kadisha înseamnă confrerie, frăție, reuniune, societate benevolă.

Această evidență, care înregistrează datele evreilor înmormântați la Cluj în perioada 1836 – 1882 (1883), este scrisă artistic în limba ebraică și idiș, conținând 340 de pagini cuprinse într-un fel de registru cu coperte tari. Iniţial în Pinkas se înregistrau și alte date de stare civilă.

În anunțul de promovare a licitației se menționează că la pagina 137 apare numele cunoscutului Şef-rabin Ortodox din Cluj, Moses Samuel Glasner (1856 – 1924) decedat în Ereț Israel.

Volumul a aparținut societății Hevra Kadisha Ortodoxă, instituție independentă de Comunitatea Ortodoxă, având statut, conducere, gestiune financiară și sediu propriu.

Organizarea independentă a societăților (confreriilor) de înmormântare reflectă grija și preocuparea religiei mozaice pentru asigurarea respectării întocmai a preceptelor biblice și a ritualurilor de înmormântare legate de acest ultim act din viața enoriașului evreu.

Cu timpul atribuţiile Hevrei Kadisha s-au diversificat, astfel că la Cluj ele au avut următoarele activități principale: pregătirea și apoi înmormântarea enoriașilor, gestiunea cimitirelor, acțiuni de binefacere pentru săraci, bolnavi, bătrâni, văduve și orfani.

Președintele (și conducerea) Hevrei Kadisha era ales de membrii cotizanți ai societății și alături de președintele și şef-rabinul Comunității Ortodoxe/Neologe erau fruntașii comunitari respectați ai evreimii clujene.

La Cluj au funcționat două societăți Hevra Kadisha. Cea ortodoxă (care după 1923 a fost numită Reuniunea Ortodoxă Hevra Kadisha Cluj) a funcționat în perioada 1836 – aprilie 1944 și apoi 1945 – 1949, iar cea neologă în perioada 1921 – aprilie 1944, apoi 1945 – 1949. Ambele au fost desființate, împreună cu celelalte instituții comunitare evreiești, în iulie 1949, ca urmare a aplicării Decretului nr. 589/1949 emis de Ministerul Justiției (nepublicat).

Morminte din cel mai vechi cimitir evreiesc din Cluj, de pe actuala stradă Av. Bădescu

Câteva informații despre fiecare.

Hevra Kadisha Ortodoxă s-a înființat, așa cum am arătat, în anul 1836. Ea a fost prima instituție comunitară evreiască legală din oraș, devansând cu câțiva ani chiar înființarea Comunității Evreieşti Ortodoxe (1846). Pe lângă atribuțiile curente legate de înmormântări, ea a avut merite deosebite în reglementarea problemei stringente a cimitirelor evreiești din oraș. Datorită diligențelor depuse, împreună cu Comunitatea Ortodoxă, au fost înființate trei din cele patru cimitire existente și astăzi:

1843 – Primul cimitir din str. Av. Bădescu (fostă str. Balassa),

1883 – Parcela pentru neologi, adăugată cimitirului existent,

1892 – Vechiul cimitir ortodox pe Calea Turzii nr. 116 și

1928 – Noul cimitir ortodox pe Calea Turzii nr. 154-156.

Morminte din Cimitirul evreeisc vechi de pe Calea Turzii

În 1925 numărul membrilor Comunității Ortodoxe se ridica la mai multe mii și Hevra Kadisha Ortodoxă și-a dat seama că în câțiva ani nu vor mai fi locuri de veci. Trebuia acționat, dar societatea nu avea fonduri pentru achiziționarea unui nou teren. S-a luat hotărârea ca parcelele încă libere din Cimitirul Vechi să fie puse în vânzare în avans. Cu sumele încasate de la enoriași, în 1927 a fost finanțată achiziționarea de la Primăria Cluj (la un preț rezonabil) a unui teren de 5,7 ha în zona numită ”Deasupra Hajongardului”, pe Calea Turzii. De la început terenul de formă dreptunghiulară a fost împărțit în două parcele, de Sud și de Nord, printre care trecea un drum de acces. În parcela de Sud înmormântările au început în 1928. Parcela de Nord, cam mlăștinoasă, a rămas liberă, dar în toamna anului 1944 – după ce populaţia evreiască a Clujului fusese deportată la Auschwitz – au fost înmormântați aici câteva sute de militari germani și maghiari, în două gropi comune.

Morminte antebelice din Cimitirul Evreiesc Ortodox Nou de pe Calea Turzii

După numeroasele intervenții, pe cale diplomatică, ale conducerii Comunității Evreilor din Cluj, în 2014 – 2015 organismele guvernamentale specializate din Germania și Ungaria au exhumat osemintele militarilor și au ameliorat terenul, care a devenit vandabil. Prin valorificarea acestui teren, în decembrie 2017, s-au asigurat fondurile pentru reabilitarea Templului Memorial al Deportaților Evrei (începută în 2018) și a celor trei clădiri din jurul ei care vor deveni componente ale Complexului Comunitar Evreiesc Cluj (Centru Cultural, Restaurant Ritual, Administrație și servicii sociale), str. Horea nr. 21-23. Astfel eforturile financiare din anii 1925-1927 ale populației evreiești clujene au asigurat peste decenii finanțarea reabilitării unicei sinagogi în funcțiune din oraș și înființarea acestui Complex, chezășie a supraviețuirii iudaismului în Cluj.

Primul statut oficial al Hevrei Kadisha Ortodoxe a fost aprobat în 1901; în 1923 el a fost refăcut ținând cont de noile realități legislative și teritoriale. În 1936, cu ocazia aniversării a 100 de ani de activitate, a fost publicat un album memorial.

La început societatea nu avea sediu propriu; din 1917 a primit în folosință o clădire în Centrul vechi (Óvár). În 1928 Hevra Kadisha Ortodoxă a achiziționat un imobil în str. Ploiești nr. 9 (fostă Hosszu u. sau str. Lungă), foarte aproape de Spitalul Evreiesc. Aici exista o sală de rugăciuni, o sală de pregătire a decedaților pentru înmormântare, o sală de ședințe, servicii medicale etc. În 1936 Hevra Kadisha Ortodoxă avea aproximativ 600 de membri, în general bărbați, capi de familie.

Monumentul Martirilor Deportaţi din Cimitirul Evreiesc Nou de pe Calea Turzii

După 1949 această clădire a fost preluată de Comunitatea Evreilor din Cluj, înmormântările și îngrijirea cimitirelor devenind un sector de activitate comunitar. Prin anii 1970 clădirea a fost demolată şi în locul ei a fost construit un bloc de locuinţe

Activitatea Hevrei Kadisha Ortodoxe s-a desfășurat fără întrerupere din 1836 până în aprilie 1944. Apoi timp de 13 luni nu s-a înregistrat nicio înmormântare, pentru ca din mai 1945 (după începuturile de reorganizare ale comunităților) să se reia înscrisurile în evidențele comunitare, deci și înmormântările. În cele 13 luni, dar mai ales în primele din acest interval (după ocuparea Ungariei de trupele naziste în martie 1944), evreimea clujeană a fost fost decimată: au avut loc arestări, devastări de sedii, desființarea instituțiilor, apoi în lunile mai – iunie, ghetoizarea la fabrica de cărămizi, deportarea și exterminarea la Auschwitz. Devalizarea, furtul și jaful a tot ce era proprietate comunitară sau privată evreiască a continuat şi după deportare. Probabil, în această perioadă a fost sustras de la Cluj Pinkasul Hevrei Kadisha Ortodoxe, ieşit la iveală cu prilejul licitaţiei de la New York, amintită la începutul articolului.

Hevra Kadisha Neologă a fost înființată în 1921 și a funcționat doar 23 de ani, până în aprilie 1944. Sediul ei era în grupul de clădiri de lângă Sinagoga Neologă de pe str. Horea nr. 21-23 (fostă Regele Ferdinand, fostă Ferencz József ut.), împreună cu toate instituțiile comunitare neologe. Realizarea cea mai importantă din această perioadă a fost obținerea terenului și înființarea în 1925 noului cimitir neolog de pe str. Șoimului (fostă str. Popov, fostă str. Radio), care avea capelă mortuară și locuință pentru paznic.

Arhiva și registrele Comunității Evreiești de Rit Occidental (Neolog) din Cluj au dispărut în timpul Holocaustului. Se știe doar că după intrarea trupelor germane în Cluj (aprilie 1944), Sinagoga Neologă a fost transformată în magazie. O parte din clădirile din jurul sinagogii serveau pentru încartiruirea unui detașament evreiesc de muncă forțată. Tot perimetrul era păzit de poliția maghiară. În zilele premergătoare ghetoizării, se pare că sulurile sfinte și registrele comunității au fost ascunse.

1944 Templul neolog în ruine

A venit ziua fatidică de 2 iunie 1944, când Sinagoga Neologă a fost distrusă ca urmare a bombardamentului aliaţilor asupra Clujului (sau poate a dinamitării de către nemți). Este posibil ca documentele să fi fost ascunse în sinagogă, dar nimeni nu știe precis. Clădirile din jurul sinagogii au suferit doar ușoare avarii (geamuri sparte etc.). Cert este că pentru perioada 1921 – 1944 nu există informații despre decesele enoriașilor neologi.

La ora actuală la Comunitatea Evreilor din Cluj există două registre voluminoase care oferă informații detaliate asupra deceselor, începând din 1915 până în zilele noastre, cu excepția celor 13 luni amintite mai sus. Iniţial înregistrările au fost făcute în limba maghiară, mai târziu în limba română și doar numele evreiești ale unora dintre decedați sunt trecute în ebraică. Pentru ușurarea căutărilor, prin grija actualei conduceri a comunității, registrele au fost digitalizate.

Astfel, descendenții din toată lumea, nepoți și strănepoți ai decedaților, pot obține cu ușurință informații privind cimitirul (la unii și parcela) unde sunt înmormântate rudele lor. Problema este că inscripțiile de pe pietrele funerare din cimitirele ortodoxe sunt aproape exclusiv în limba ebraică, adesea pe morminte figurează doar numele evreiesc al decedatului, care trebuie apoi convertit la numele civil. Este o moștenire nefastă a conservatorismului rabinatului ortodox, care, cu puține excepții, nu a permis inscripționări în limbile maghiară, română sau germană, așa cum solicitau familiile decedaților, mai ales în perioada interbelică. După 1945 inscripționările s-au făcut după dorința familiei la toate cimitirele, la cele neologe acest lucru s-a făcut încă de la început. Inscripțiile făcute numai în ebraică provoacă multe nemulțumiri, poate că unii cititori s-au regăsit în această postură. Ar fi necesară digitalizarea integrală a informațiilor despre cimitire și morminte, inclusiv inventarierea și traducerea / convertirea textelor din limba ebraică în limba română. S-au făcut câțiva pași în această direcție, dar problema nu este nici pe departe rezolvată.

Foarte multe informații despre cele două societăți Hevra Kadisha din Cluj, despre ritualul de înmormântare la evrei, reglementările privind cimitirele și detalii despre cele patru cimitire sunt prezentate în volumul cunoscutului istoric local și prieten devotat al comunității, Győrgy Gaal, intitulat A Házsongárdtól a Kismezőig (De la Cimitirul Central Hajongard până la Cimitirul Kissmező). Se știe că trei din cele patru cimitire evreiești sunt lipite în diferite zone de perimetrul cimitirului creștin Hajongard.

În încheiere o amintire personală. În decembrie 1965, când a decedat tatăl meu (foarte timpuriu, la numai 56 de ani) mai funcționa parțial fostul sediu al Hevrei Kadisha Ortodoxe de pe str. Ploiești, acum al comunității. După deces și aprobarea de ridicare a corpului decedatului fără autopsie (cu avizul șefului Cinicii Medicale I, care era atunci acad. dr. Aurel Moga) am anunțat comunitatea și oficiantul de cult. (Clujul nu mai avea rabin.) Din acest moment s-a declanșat un mecanism care a funcționat destul de bine. În ziua înmormântării, cu câteva ore înainte de eveniment, în prezența familiei (de fapt numai a mea, pentru că mama era grav bolnavă) s-au finalizat ritualurile de pregătire și s-a depus corpul în coșciugul confecționat din scânduri negeluite și fără cuie, care apoi a fost transportat cu o camionetă la cimitir. Aici s-a desfășurat ceremonialul, cu o numeroasă prezență (mai ales colegi de serviciu și cunoscuți), iar eu am spus de două ori rugăciunea Kadish

Andrei Zador

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Andrea Ghita commented on February 26, 2021 Reply

    Acest comentariu a fost postat de Adam Gabor, pe Facebook la linkul acestui articol:
    Registrul deceselor pentru enoriașii neologi se păstrează, împreună cu alte registre de stare civilă ale comunității izraelite din Cluj/Kolozsvár la Arhivele Naționale ale României, Serviciul Cluj. Este vorba de dosarul 71/93 din Fondul “Matricole parohiale de stare civilă”, care cuprinde toate decesele enoriașilor neologi pentru perioada 1887-1950. Există înregistrate și câteva decese din perioada mai-iulie 1944, în care ghetoul din Cluj este menționat ca și loc al decesului. Prima înregistrare din 1945 datează din luna februarie.
    Registrul de decese al enoriașilor ortodocși este acela care nu se regăsește în acest fond.

  • Andrea Ghiţă commented on February 25, 2021 Reply

    Un articol cuprinzător, cu multe informaţii, scris pe înţelesul tuturor. A apărut exact în momentul potrivit-

  • Daniel Lőwy commented on February 25, 2021 Reply

    Articol foarte cuprinzător, scris excelent! Mulțumim!

  • Hava Oren commented on February 25, 2021 Reply

    Articolul întregește povestea captivantă a registrului mortuar retras de la licitație. Cunoștințele dlui Zador despre comunitatea evreiască din Cluj sunt cu adevărat enciclopedice. Toată stima și admirația mea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *