Evreii din Buhara

În ultima vreme ne-am plimbat destul de mult prin Asia Centrală, întâi cu Ármin Vámbéry în sec. al XIX-lea, apoi cu Tiberiu Ezri la începutul veacului nostru,  Eu n-aș putea să mă laud că am fost pe acolo, nu știu dacă aș îndrăzni, chiar dacă ar fi posibil, totuși am și eu o oarecare legătură cu Asia Centrală.  Cea mai bună prietenă a mea din Ierusalim, pe nume Eti, este originară din Buhara.  De fapt s-a născut la Ierusalim, părinții ei fiind imigranți din Buhara (azi Uzbekistan).

Evrei în Buhara??  Bineînțeles!  Pe vremuri a fost chiar cea mai mare comunitate din întreaga Asie Centrală.  Vorbeau un dialect al persanei clasice cu unele cuvinte ebraice (la fel cum evreii așkenazi vorbesc idiș – un dialect al limbii germane medievale cu unele cuvinte ebraice).  Începuturile comunității sunt învăluite în mister; după unele păreri, când împăratul persan Cyrus i-a eliberat pe evreii exilați în Babilonia, în 539 î.e.n., unii s-au întors în patrie, alții s-au stabilit în Imperiul Persan, care pe atunci se întindea până în Asia Centrală.  Atestare documentară există din sec. al IV-lea e.n.: în Talmud se povestește că un rabin a călătorit în oaza Merv (azi Turkmenistan) și niște evrei localnici i-au oferit vin kașer.  De secole evreii din Buhara s-au ocupat cu comerțul pe Drumului Mătăsii și cu diverse meșteșuguri (erau țesători, boiangii…), dar ca evrei într-o societate musulmană au avut întotdeauna un statut inferior. 

Familie de evrei din Buhara la începutul sec. XX. Fotografie din colecția Muzeului Israel

Starea lor s-a îmbunătățit simțitor sub stăpânirea Rusiei țariste, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea.  De fapt e un paradox: în vreme ce evreii din Rusia însăși erau discriminați și amenințați de pogromuri, în Buhara ei se bucurau de libertatea credinței, unii au devenit oameni de afaceri de succes, și-au trimis copiii la studii și… și-au construit la Ierusalim case elegante „de vacanță”, ca de exemplu casa lui Mașiach Borochoff de pe strada Jaffa.

Unii veneau doar în vizită, alții s-au stabilit la Ierusalim, începând de prin 1880.  Și-au construit chiar un cartier propriu, proiectat de arhitectul Conrad Schick, despre care am mai scris.  La vremea lui era chiar cel mai elegant cartier din oraș, cu străzi largi și cu case mari și frumoase.  După Revoluția Bolșevică, imigrația din Buhara a fost mult mai masivă, au venit oameni simpli, lipsiți de mijloace și s-au așezat tot în Cartierul Buharilor.  Cu timpul acesta a decăzut, fiind ocupat în zilele noastre mai ales de ultra religioși.

Acolo s-a născut prietena mea Eti, fiica unor imigranți din Buhara.  Ea face parte deja din generația nouă, a absorbit cultura israeliană, a făcut armata, a devenit educatoare…  Ne-am cunoscut ca vecine, dar foarte curând ne-am împrietenit, ba chiar ei ne-au adoptat ca membri de familie.  Iată-ne împreună cu fiicele ei, prin anii 1990.

Odată, de ziua ei, Eti ne-a invitat să facem împreună o plimbare prin Cartierul Buharilor.  Din păcate casa părintească nu mai exista, dar îmi amintesc cu câtă mândrie ne-a arătat „Palatul”.  Când l-am văzut noi arăta destul de neîngrijit, dar se vedea că la vremea lui fusese o clădire impunătoare.  „Palatul” a fost construit în primii ani ai sec. XX de un negustor bogat pe nume Yehudayoff, dar multă vreme nu a apucat să se bucure de el, pentru că în 1914 a fost rechiziționat, devenind sediul statului major al armatei otomane.  După ce turcii au fost învinși, în clădire s-a ținut recepția în onoarea generalului Allenby și a armatei britanice învingătoare.  Când evreii din Palestina au înțeles că stăpânirea britanică nu le aduce avantajele pe care se sperau și a început lupta împotriva mandatului britanic, organizația subversivă Etzel și-a stabilit în pivnițele „Palatului” un loc de întâlnire și un depozit secret de arme.  O vreme clădirea a slujit ca orfelinat, iar în zilele noastre ea adăpostește o școală.

A doua casă importantă a cartierului a fost construită de Yosef Davidoff, un mare negustor de textile – se spune că este copia exactă a casei lui din Samarkand, care mai poate fi văzută și astăzi.   

  (Interesant că ferestrele sunt aranjate voit asimetric, pentru că „perfect va fi numai al Treilea Templu”.)  Casa Davidoff a avut o istorie foarte bogată.  Întâi a fost preluată de Agenția Evreiască (Sohnut), servind drept cazare temporară pentru imigranți.  Din 1909 a adăpostit Haghimnasia haivrit, primul liceu laic din oraș (și al doilea din țară), unde a predat Yitzhak Ben-Zvi, (viitorul președinte al statului) și soția sa, Rachel Yanait Ben-Zvi.  În 1928, când liceul a primit o clădire nouă, locul lui a fost luat de o școală de meserii.

Yitzhak Ben-Zvi și Rachel Yanait în 1913.  Cei doi s-au căsătorit în 1918.

În anii 1980 clădirea a fost renovată și înăuntru s-au deschis ateliere de artizanat, unde cei vârstnici practicau meșteșugurile tradiționale și cei din generația mai tânără le învățau, pentru ca ele să fie păstrate.  Se produceau bijuterii tradiționale din argint și broderii.  Acolo a participat și prietena mea Eti, învățând să facă broderie tradițională din Buhara.  Ce păcat că nu am fotografiat atunci creațiile ei!  Dar se pot vedea exemple și pe internet.  În zilele noastre clădirea este frumos restaurată și adăpostește un centru comunitar.

***

Din câte am înțeles, Uzbekistanul este o zonă aridă, așezări omenești există ori în oaze, ori de-a lungul fluviului Sîrdaria, care aduce apa din munții dinspre granița cu China.  Se practică creșterea animalelor și o agricultură destul de limitată, de aceea hrana locală se bazează pe carne (mai ales de oaie) și pe orez; zarzavaturi au puține.  Iată deci două feluri de mâncare pe care le-am învățat de la Eti.  Sunt gustoase, ușor de preparat și ingredientele sunt la îndemâna oricui.

Plov / Așpalau / Pillau / de fapt… pilaf 

Cantităţi (Pentru două persoane): o ceapă tocată, vreo doi morcovi rași pe răzătoarea cu găuri mari, ½ pahar orez, carne – se poate folosi de orice fel, dar eu de obicei iau piept de pui tăiat cubulețe, sau aripioare . Cel mai important este să ai o cratiţă cu fundul gros şi un capac bun pentru că altfel mâncarea se arde.

Întâi rumenesc carnea în puțin ulei, pe foc mare.  Adaug ceapa și mai prăjesc vreo 10 minute.  Adaug morcovii și mai prăjesc încă câteva minute.  Dacă folosesc un soi de carne care trebuie să fiarbă mai mult timp, adaug puțină apă fierbinte, sare, piper și chimion măcinat și las să fiarbă acoperit, până când se frăgezește carnea.  Dacă folosesc pui, care merge repede, pun imediat orezul cu sare, piper și chimion măcinat, mai prăjesc 1-2 minute, apoi adaug un pahar cu apă fierbinte, acopăr cratița și o las să fiarbă pe foc foarte mic cam 25-30 de minute, fără să amestec.  Dacă pare că vrea să se ardă, se mai pot adăuga câțiva stropi de apă fierbinte, dar mâncarea nu trebuie să aibă sos.  Eu o servesc cu murături sau cu salată.

Bakhaș / Bahș (orez verde)

Cantități (pentru 2 persoane): O ceapă, cam 50 g de carne tocată (eu pun un mic decongelat), o legătură mare de frunze de pătrunjel și eventual mărar, ceapă verde, frunze de coriandru (kuzbara), în total cca 100 g de verdeață (pare o cantitate enormă, dar așa trebuie!!) și ½ pahar orez.  Cel mai important este o cratiță cu fundul gros și cu capac bun, altfel mâncarea se arde.

Pun la prăjit ceapa tocată cu puțin ulei.  Adaug tulpinile tocate de la pătrunjel, mărar, (coriandru) și mai prăjesc.  Adaug carnea tocată și mai prăjesc.  Adaug orezul cu sare și piper și mai prăjesc 1-2 minute.  Adaug apa fierbinte și frunzele tocate, amestec o dată și las să fiarbă acoperit, la foc foarte mic cam 25 – 30 de minute, fără să mai amestec.  Dacă pare că vrea să se ardă, se mai pot adăuga câțiva stropi de apă fierbinte, dar mâncarea nu trebuie să aibă sos.  O servesc cu o salată de zarzavat proaspăt, sau cu salată de sfeclă roșie.

Poftă bună!

Hava Oren

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

6 Comments

  • Marina Zaharopol commented on February 27, 2021 Reply

    Ce noroc sa ai o ghida ca Eti in Ierusalim! Cladiri, pe langa care ai trece si le-ai admira numai din punct de vedere estetic, le vezi cu alti ochi. Ele capata viata si devin o carte deschisa plina de istorii si povesti … adevarate si de pe toate continentele.

  • Veronica Rozenberg commented on February 26, 2021 Reply

    Ca de obicei sunt entuziasmata de multitudine de subiecte ca si de varietatea lor, mergand pana la culinaria. E pentru prima oara cand aud ca tulpinile de verdeata participa si ele in pregatirea mancarii.

    🙂 🙂
    Pentru mine, a fost cel mai interesant amanuntul privind situatia economica prospera a evreilor din Buhara, chiar pe timpul rusesc.
    Oare cati evrei mai sunt pe acolo, si daca ei sunt cu adevarat urmasii vechilor evrei din Buhara? In anumite perioade evreii au migrat catre zonele asiatice ale Uniunii sovietice.

    • Hava Oren commented on February 26, 2021 Reply

      Desigur că în perioada comunistă, în Uzbekistan s-au adăugat și evrei așkenazi din partea europeană a Rusiei. După destrămarea Uniunii Sovietice, marea majoritate a emigrat, acum au mai rămas doar o mână de oameni. Cei mai mulți trăiesc în Israel sau în SUA.

    • Isabelle Teich commented on March 17, 2021 Reply

      Trebuia sa te contactez mai demult. Dar am avut prea multe pe cap ,O voi face poate saptamana viitoare. Te rog sa ma scuzi.

  • Andrea Ghiţă commented on February 25, 2021 Reply

    Foarte inteersant articol. M-a impresionat în ce măsură au preluat obiceiurile din acea zonă a Asiei şi faptul că au înfiinţat un cartier al lor unde au continuat să păstreze aceste obiceiuri. Ce mix incredibil de culturi au adus evreii în Israel!

  • tiberiu ezri commented on February 25, 2021 Reply

    Mancarurile astea le-am gustat si eu si sunt foarte bune si hranitoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *