De săptămâni întregi discutăm cu toții și peste tot despre campania de vaccinare, despre diferitele tipuri de vaccin și dorința noastră, a tuturor, să ne întoarcem cât de cât la normalitate, la muncă, distracție, colegi, familie și prieteni, așa cum ne obișnuiserăm să trăim înaintea acestei pandemii de proporții istorice. Iar într-o convorbire (online, firește) cu un fost coleg de liceu, acum cercetător în Statele Unite, nu aveam cum să nu aducem vorba de vaccinul Pfizer/BioNTech, la dezvoltarea căruia a contribuit Karikó Katalin, un biochimist născut la Szolnok, Ungaria, moment în care eu i-am reamintit mai în glumă, mai în serios interlocutorului meu ce am auzit pe vremuri de la un profesor de-al nostru de liceu: în oricare academie, oricare comunitate științifică sau artistică din lume se va găsi oricând cel puțin o persoană din Bazinul Carpaților. (De altfel afirmația originală suna cam așa: dacă ai arunca o piatră, indiferent în care instituție științifică sau culturală de oriunde în lume, ai nimeri cu ea cel puțin o persoană care să te înjure în română, maghiară sau în ambele limbi…)

Desigur, am râs amândoi, iar eu l-am întrebat brusc dacă știa care e legătura dintre Bambi și Franz Schubert. Cunoscând fascinația mea în ce privește o teorie propusă de Karinthy Frigyes în 1929, ”cei șase pași distanță” (six degrees of separation), conform căreia există un algoritm de conexiuni sociale, prin care orice om de pe pământ se situează la ”șase strângeri de mână” de oricine altcineva, m-a întrebat dacă Bambi a dat cumva mâna – sau copita – cu marele compozitor vienez. I-am răspuns că se prea poate, nu știu, dar n-aș fi adus vorba de ei, dacă n-ar avea legătură și cu ceea ce discutam mai devreme. Adică Bazinul Carpaților și comunitățile științifice și culturale în care au ajuns cei născuți aici. După tăcerea sa nedumerită i-am oferit două nume: Salzmann Zsigmond și Rosenberg Zsigmond.

– O legătură dublă mi-e deja evidentă – a spus el, – amândoi fiind probabil evrei, cu prenumele Zsigmond. Dar de aici și până la Bambi și Schubert…?

Drept care i-am explicat că primul, Salzmann Zsigmond, nepotul unui rabin orthodox, e de fapt Felix Salten, scriitorul, scenaristul și jurnalistul născut la Budapesta în data de 6 septembrie 1869, autorul romanului Bambi, tradus în engleză în anul 1928 și recomandat de Thomas Mann, un mare admirator al lui Salzmann/Salten, în atenția lui Walt Disney.

Atâtea informații ajung oricui, pentru a ști foarte bine despre cine vorbim. Toată lumea a auzit despre romanele Bambi, Florian, armăsarul împăratului, Copiii lui Bambi, Cei cincisprezece iepurași, Perri, Renni, povestea câinelui infirmier și așa mai departe. Toată lumea știe despre activitatea sa de jurnalist, unii poate că au auzit de articolele sale publicate în presa austriacă: Wiener Allgemeine Zeitung și Zeit, alții știu și de scrierile sale apărute în revistele germane Berliner Tageblatt, Frankfurter Zeitung, Gartenlaube sau în Berliner Morgenpost, unde a deținut și funcția de redactor-șef (din 1906).[1]

Dar câți știu oare că nici de Ungaria nu s-a rupt pe deplin niciodată, scriind în mod regulat și în Pester Loyd, un magazin istoric maghiar redactat la Budapesta?[2]

Însă nici muzica și muzicalitatea din filmul de animație care l-a făcut cunoscut și în rândul copiilor de azi nu i-au fost străine autorului: el însuși era autor de librete de operetă, cum ar fi Domnișoarele bogate, opereta lui Johann Strauss fiul.

Salten a scris de altfel și foarte multe piese de teatru, fiind membru de mare prestigiu în Die Freie Bühne, unele dintre piesele sale prezentate cu succes în acele vremuri (cum ar fi Soldatul simplu, să menționăm un titlu familiar și azi), dar azi mai mulți îl cunosc datorită romanelor adaptate pentru marele ecran, de exemplu: Câinele din Florența, pe care se bazează filmul The Shaggy Dog, o altă producție cinematografică de mare faimă și cu multiple adaptări și re-adaptări ulterioare, transformată într-o franciză profitabilă.[3]

– Bine, și celălalt Zsigmond? – m-a întrerupt fostul meu coleg, înainte să mă lansez într-una dintre lungile mele tirade despre literatură, filmografie, teatru și să-i enumăr duzini de lucrări de-ale lui Salten, preluate de directori, regizori, publiciști ai vremii și nu numai. 

– A, da. Rosenberg Zsigmond, născut la Nagykanizsa în data de 29 iulie 1887. Adică Sigmund Romberg, compozitorul al cărui impact asupra muzicii este ilustrat și de faptul că a fost printre primii introduși în Songrwriters Hall of Fame, la nici un an după înființarea acestei instituții de deosebit prestigiu.

Rosenberg/Romberg, prietenul compozitorilor Imre Kálmán, Franz Lehár și Gershwin, a semnat – printre altele – Blossom Time (Casa cu trei domnișoare), opereta care prezintă viața lui Franz Schubert, cu muzică bazată pe compozițiile lui Schubert, adaptate pentru scena musicalurilor și operetelor de Romberg/Rosenberg. Și aș putea menționa multe dintre operetele și musicalurile sale cunoscute și îndrăgite de contemporanii săi, dar ce ar evidenția mai mult importanța și popularitatea compozițiilor sale, decât faptul că a scris multe din acele piese muzicale în care l-am admirat pe îndrăgitul și talentatul Fred Astaire de exemplu, sau că Billie Holiday cânta cu mare plăcere melodiile lui (Softly as in a Morning Sunrise, Lover, Come Back to Me etc.)? [4]

Sau că a fost coautorul musicalului Rosalie, semnat împreună cu George Gershwin, care efectiv l-a rugat să lucreze cu el, deoarece Romberg nu voia să se implice, fiind ocupat cu My Maryland, un musical bazat pe piesa lui Clyde Fitch, cel mai popular dramaturg de pe Broadway al timpurilor care și el apelase la Romberg? [5]

Conform articolului din Encyclopedia Britannica, Romberg a scris peste 40 de musicaluri, operete și spectacoloe muzicale, fiind un dirijor și un violonist deosebit de priceput, apreciat de melomanii vremii și ca organist. A compus coloana sonoră pentru multe filme și concertele sale erau foarte populare atât în Franța, cât și în Statele Unite.

(https://www.britannica.com/biography/Sigmund-Romberg)

– Bine, dar tot nu văd marea legătură surprinzătoare dintre cei doi… Au fost amândoi evrei născuți în Ungaria, cu prenumele Zsigmond, au emigrat, au devenit foarte cunoscuți, într-un fel sau altul au ajuns în studiourile cinematografice din America… și?

– Și nu ți-am spus? Erau prieteni între ei, prieteni cu Gershwin[6], dar  și cu marele Kálmán Imre (născut Koppstein Imre, în data de 24 octombrie 1882, la Siófok, din Ungaria). Renumitul compozitor a fost autorul binecunoscutelor operete:  Baiadera, Contesa Marița, Sylvia.  Acesta avea să colaboreze cu nepotul lui Salten/Salzmann, adică Karl Farkas, la opereta Marinka[7].

– Ce mică-i lumea! – s-a minunat fostul meu coleg și am continuat discuția pe tema literaturii, jurnalismului și muzicii. Și n-am mai apucat să-i spun că cei doi Zsigmond, Salzmann (Salten) și Rosenberg (Romberg) au fost și francmasoni, membri aceleiași loje – cel puțin, potrivit autorilor volumelor The Everything Freemasons Book, John K Young și Barb Karg, respectiv The Freemasons in America, H. Paul Jeffers. (John K. Young, Barb Karg: The Everything Freemasons Book, Adams Media, Avon, 2006, H. Paul Jeffers: The Freemasons in America, Kensington Publishing Corp. New York)

Ilona Simon

---

[1] Szinnyei József: Magyar írók élete és munkái XII  [Viața și operele scriitorilor maghiari XII, Budapesta, editura Hornyánszky, 1908)]

[2] (https://fr.wikipedia.org/wiki/Felix_Salten)

[3] (https://en.wikipedia.org/wiki/The_Hound_of_Florence)

[4] (https://de.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Romberg)

[5] (Thomas S. Hischak: Enter the Playmakers: Directors and Choreographers on the Stage, Scarecrow Press, New York, 2006)

[6] (Anna Harwell Celenza: The Cambridge Companion to Gershwin, Cambridge University Press, UK, 2019, pagina 161-163)

[7] (https://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Farkas)

 (https://hu.wikipedia.org/wiki/Sigmund_Romberg)