Intrarea în Parlament a partidului AUR, populist și naționalist, care a obținut nouă la sută la alegeri, a produs un val de șoc și de nedumerire în lumea politică și în societatea civilă. Aceasta deoarece,  Partidul România Mare, cu un profil asemănător, dispăruse de mulţi ani de pe scena politică.  Totuşi, fenomenul AUR nu ar fi trebuit să uimească pe nimeni. Semnele existau, le puteai descoperi în discursurile populiste sau cu iz naționalist ale reprezentanților unor partide, foști membri ai României Mari, care nu au dispărut în neant ci s-au ”reșapat”, și-au schimbat culoarea politică și se regăsesc în actualele formațiuni politice, cel mai bun exemplu fiind Olguța Vasilescu, primarul Craiovei. Originile lor pot fi deduse din luări de poziție care indică derapaje de la linia partidului din care fac parte, dar alunecarea freudiană de limbă este involuntară, nu o poți controla.

Pandemia de coronavirus a îngreunat din toate punctele de vedere viața românilor, punându-le răbdarea la încercare. Ea a dat naștere celor mai fanteziste teorii și celor mai denaturate interpretări ale noțiunii de libertate și democrație. Și cum statul român nu a reușit nici până astăzi să explice pe înțelesul tuturor de ce trebuie luate niște măsuri care limitează libertatea de mișcare a populației și duce la pierderea locurilor de muncă, cum factorii responsabili au avut niște bâlbâieli, între timp corectate, partidul AUR care a luat în brațe nemulțumirile nu putea decât să reușească. Din păcate, contracararea propagandei antiCovid nu are deocamdată succes, un segment de populație, așa cum am văzut la demonstrațiile care se desfășoară săptămânal (și nu numai în România) crede mai degrabă în teoriile nocive care se propagă cu viteza luminii în social media.

Partidul AUR este protagonistul teoriei ”contra”, în pofida numărului mare de îmbolnăviri și decese, iar astăzi glasul său se aude în Parlament, ceea ce în ochii naivilor – să  zicem ai – îi conferă legitimitate. Se aseamănă cu legitimitatea dată unor știri transmise la posturile de televiziune. Mi s-a întâmplat de multe ori să aud argumentul ”dar s-a spus la televizor”, ceea ce întărește convingerea persoanei respective.

Fenomentul AUR este foarte grav în abordarea relației cu Covid. Dar la aceasta se mai adaugă un aspect, izvorât din ideologia acestei formațiuni poltice. AUR este un partid neolegionar, un lucru pe care nu-l ascunde deloc, susține și propagă legionarismul, în pofida faptului că România are o legislație clară care sancționează astfel de luări de poziție, că țara noastră și-a asumat „păcatele” perioadei legionare și antonesciene și a declarat că va face eforturi pentru a clarifica acest capitol al istoriei care a provocat tragedii celei mai mari părți a populației, indiferent dacă era majoritară sau minoritară.

AUR nu vrea să-și asume această răspundere, dimpotrivă. Prezența lui în Parlament şi faptul că reprezentanții săi se bucură de imunitate au permis un lucru nemaiauzit de aproape 80 de ani în Parlamentul României, elogierea unor personalități legionare, unii dintre ei criminali de război. Și care este consecința? Acest mesaj sugerează unei părți a populației că aceste poziții sunt legitime și de-acum înainte își poate da frâu liber simpatiilor față de mișcarea legionară și manifestărilor împotriva celor care le iau în nume de rău – evreii. De aceea nu trebuie să ne mire că au apărut acele declarații sau scrisori cu caracter antisemit, de-acum cunoscute, precum și numeroasele comentarii antisemite pe forumuri, care de altfel nu sunt o noutate, ceea ce este în plus este numărul lor. Este lăudabilă atitudinea unei părți a societății civile care a condamnat fenomenul amintit, ca și Declarația Camerei Deputaţilor, semnatarii ei delimitându-se de astfel de poziții. Mi se pare un gest firesc, dar ceea ce m-ar fi bucurat mai mult ar fi fost ca inițiativa să nu vină de la deputatul minorității evreiești, ci de la unul dintre partidele politice guvernamentale.

S-a afirmat de multe ori că în România nu există antisemitism, ci numai antisemiți. Din păcate, este din ce în ce mai greu de susținut această teză. Oficial, guvernul României, președintele condamnă antisemitismul, ca și majoritatea oamenilor politici. Dar dacă părăsim acest nivel, lucrurile se schimbă. Mă opresc numai la faptul că pe baza legislației românești de sancționare a persoanelor care au avut manifestări antisemite și au elogiat figuri legionare, nu au fost condamnate decât două sau trei și acestea în ultimul timp, deși existaseră mai multe plângeri. Dar nu trebuie să ne mirăm. Adevărul este că românii nu-și cunosc istoria, pe cea recentă aproape deloc, iar pe cea din trecut, din filmele lui Sergiu Nicolaescu, în care interpretarea evenimentelor este îndoielnică.

În marea masă a populației există concepții denaturate privind istoria recentă a României. Legat de cel de-al Doilea Război Mondial, parcă nu este clarificată care tabără a fost bună și care rea, și în funcție de aceasta, există concepții greșite legate de actul de la 23 august. Este adevărat, falsificarea interpretării de către regimul comunist a contribuit la respingerea in toto a acestui pas care a dus România în tabăra celor care au luptat împotriva fascismului, în cea a democrației. Dar prezența URSS, a armatei sovietice, al cărei comportament de cuceritor în România a provocat alte amintiri dureroase, a încețoșat aprecierile multora legate de rolul României în război și a creat impresia că ar fi fost mai bine cu Antonescu, că acesta ar fi reușit să smulgă condiții mai bune pentru România, ceea ce este o teză falsă. Nu numai comuniștii, nu numai rușii au considerat că Antonescu este criminal de război, (ca și alții din guvernul său, pe care azi unii încearcă să-l reabiliteze) ci întreaga lume democratică. Redobândirea Ardealul de Nord de către România s-a datorat ieșirii țării noastre din Axă, participării împreună cu puterile aliate la războiul antihitlerist. Ungaria care a vrut să păstreze o parte din Ardeal, nu a avut câștig de cauză, deși unii dintre liderii comuniști erau simpatizați de către Stalin, dar Ungaria a rămas fidelă Gemaniei, cu toate că Horthy a încercat să urmeze exemplul României.

Aceste lucruri nu se învață la școală, generații întregi nu cunosc aproape nimic despre ultimele opt decenii, istoricii adevărați, obiectivi, se tem să vorbească despre niște realități care, este adevărat, au fost pervertite de comuniști. Ar trebui, totuşi, elucidate măcar noțiunile de bază: fascism, nazism, democrație, antifascismul care nu este echivalent cu comunismul, cu toate că mulți comuniști au fost antifasciști, dar nu numai ei, și acest lucru este valabil pentru România. La noi, antifasciștii au fost condamnați la moarte și executați. În Franța a activat un grup întreg de români în Rezistență, iar cei care au supraviețuit au fost decorați de președinții țării. Practic, aproape nimeni nu cunoaște aceste realități. Multă lume știe despre Tratatul Ribbentrop-Molotov care a smuls României niște teritorii și pe baza căruia în prima etapă a războiului, rușii au fost aliații lui Hitler, ocupând o parte din Polonia. Dar trebuie să se știe că fără Rusia nu s-ar fi putut câștiga războiul antihitlerist și nici nu se putea salva democrația. În paranteză, poate pentru cei care au simpatizat cu Germania fascistă, proiectele lui Hitler cuprindeau și transformarea, după victoria finală, a românilor în resursă de muncă forțată, ei nefiind considerați demni de a fi în rând cu rasa superioară.

Poate că, la prima vedere, cele expuse aici nu au o legătură directă cu AUR. Eu cred că da. Ideile toxice ale acestei formațiuni politice de preamărire a mișcării legionare – care a asasinat personalități de prim rang din mediul politic sau cultural românesc, a organizat pogromuri împotriva evreilor și până la urmă, din cauza exceselor, a fost condamnată până și de Antonescu – pot otrăvi tocmai generațiile despre care am vorbit, ignorante cu privire la istorie. Indiferent unde sunt formulate, la Parlament, la Academie, în publicații, unele dintre ele prestigioase, ideile lor trebuie să primească un răspuns dur, iar legea – aplicată, iar dacă în cauză este un legiuitor, trebuie să i se ridice imunitatea. Iar istoria trebuie predată cât mai aproape de realitate, indiferent dacă ne doare sau nu.

Eva Galambos