În anul 2020 populația evreiască globală a ajuns la 14,7 milioane, față de 16,6 milioane câți au fost înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Este greu de recuperat numărul de evrei uciși de naziști și de colaboratorii lor!
Diaspora în limba greacă înseamnă dispersie, în ebraică galut – exil. Diaspora evreilor reprezintă împrăștierea lor prin lume, după ce au fost exilați din țara strămoșilor lor. Primul exil al evreilor a fost în Babilon, în anul 586 î.e.n. După vreo 50 de ani, majoritatea s-au întors în patrie, dar au fost și unii care au decis să rămână. A urmat exilul în Egipt, în special la Alexandria, unde în primul secol î.e.n., cam 40% din populație erau evrei. În timpul dominației romane, chiar și înainte de distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 e.n., majoritatea evreilor trăiau deja în galut. Următorul exil a fost expulzarea evreilor din peninsula Iberică, în 1492 din Spania și în 1497 din Portugalia. Evreii sefarzi și conversos s-au răspândit întâi în Europa și Africa de Nord, dar cu timpul au ajuns să se stabilească și pe alte meleaguri, cum ar fi Asia și cele două Americi. Puțini dintre ei au revenit chiar în Țara Sfântă. Holocaustul a cauzat o nouă migrație a evreilor spre toate colțurile lumii, în încercarea de a scăpa de primejdiile care îi amenințau în Europa. Dintre toți acești refugiați, unii au ajuns în diverse insule, pe unde i-a purtat soarta și unde au găsit adăpost. Dar adevărul este că în unele insule existau comunități cu mult mai vechi, unele chiar din antichitate. https://www.britannica.com/topic/Diaspora-Judaism
Insule în care s-au stabilit evrei de-a lungul secolelor
Printre primele insule unde au ajuns evrei a fost Malta, în urmă cu cca. 3000 de ani. (Se pare că erau membri ai triburilor Zvulun și Așer). Insula Elefantină din Egipt, și insula Djerba din Tunisia au fost colonizate cam în aceeași perioadă, în urmă cu cca. 2500 de ani. Au urmat Rodos și Creta spre sfârșitul perioadei elenistice, pe la 140 î.e.n. În Marea Britanie și în mai multe insule din Marea Mediterană, cum ar fi Sardinia, Sicilia, Cipru și insulele Baleare, evreii au ajuns la în perioada romană, mai ales după distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim în anul 70 e.n.
A urmat Irlanda în 1079 și Corfu pe la 1200. Este remarcabil că existau evrei în Sri Lanka (Ceylon) încă în secolul al IX-lea. În secolul al XII-lea, Beniamin din Tudela, explorator și călător evreu spaniol care a colindat prin Europa, Asia și Africa, menționează prezența a 3000 de evrei pe această insulă. Cartea lui, care a precedat-o cu o sută de ani pe cea a lui Marco Polo, a fost scrisă în ebraică, apoi tradusă în latină și în multe alte limbi europene.
Evreii izgoniți și conversos fugiți din Spania și Portugalia s-au răspândit în toate insulele care aparțin Europei, dar au ajuns și pe alte meleaguri, mai ales în insulele mării Caraibelor, la est de America Centrală. De-a lungul istoriei, aceste insule au fost cucerite de Spania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Danemarca, Suedia, SUA, etc. și de multe ori au schimbat stăpânitorii. Conversos și evrei au ajuns și în insulele Filipine, în Indonezia și în insulele din jurul Africii, cum ar fi Madeira, Canare, și Reunion. În unele insule în care s-a stabilit un număr mare de evrei, ca de exemplu la Curaçao, s-au creat comunități prospere, care au dăinuit timp de secole. În altele, puținii evrei și-au pierdut identitatea și s-au amestecat cu populația locală, ajungându-se la cazuri ciudate, ca cel al fostului prim ministru al insulei Fiji, Laisenia Qarase, printre strămoșii căruia se află indigeni din Fiji și Tonga, precum și… evrei!
Câteva date remarcabile
În 1496, regele Manuel al Portugaliei a “colonizat” insulele africane proaspăt descoperite în oceanul Atlantic, São Tomé e Príncipe, cu 2000 de copii evrei, dintre care după un an au supraviețuit doar 800.
Edward Brampton era un evreu portughez care s-a convertit la creștinism în Anglia, adoptând și un nume englez. În 1484, a fost înnobilat de regele Richard al III-lea și a devenit guvernatorul insulei Guernsey.
În 1555, William Annyas a devenit primul primar evreu din Irlanda. Era nepotul unui converso fugit din Portugalia.
Evrei au ajuns și pe cea mai mare insulă a lumii, Groenlanda, în sec. al XVII-lea, ca vânători de balene, navigând din Olanda.
În Indiile Occidentale Daneze, un arhipelag din Marea Caraibelor cunoscut astăzi ca Insulele Virgine Americane, primul guvernator (1684) a fost evreul sefard Gabriel Milan. Celebrul pictor evreu Camille Pissarro (1830-1903) s-a născut pe insula St. Thomas, care aparține și ea de Insulele Virgine Americane.
În insulele Azore din Oceanul Atlantic, 13,4% din populație au cromozomul Y tipic evreiesc, fiind probabil descendenți ai evreilor nord-africani veniți în 1815.
În 1940 Adolf Eichmann a propus un plan conform căruia patru milioane de evrei europeni să fie transferați în Madagascar. Până la urmă planul nu a fost pus în aplicare, iar evreii au fost deportați în lagărele de exterminare. Interesant că în Madagascar circulă o legendă după care populația locală ar fi descendenți ai celor „zece triburi pierdute”, gar studii genetice au arătat că ei nu au nicio legătură cu evreii.
Republica Dominicană (care împarte cu Haiti insula Hispaniola din Caraibe), a fost singura țară care a acceptat relocarea a 100,000 evrei austrieci și germani la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, dar proiectul a eșuat.
În 1946 britanicii au înființat în Cipru un lagăr unde au internat peste 50.000 de evrei cărora le-au refuzat intrarea în Palestina. Printre ei se aflau supraviețuitori ai holocaustului, mulți erau originari din România.
Fostul președinte israelian Chaim Herzog, precum și fiul lui, actualul președinte Itzhak Herzog sunt urmașii rabinului șef al Irlandei.
https://www.jewishvirtuallibrary.org/virtual-jewish-history-tours
https://en.wikipedia.org/wiki/Jewish_population_by_country
Evreii de pe Insula Elefantina
Elefantina este o insulă a Nilului, lângă Assuan. Acolo s-a stabilit una din primele comunități evreiești din diaspora, documentată în mai multe papirusuri în limba arameică, din secolul al V-lea î.e.n. Ele atestă prezența unor mercenari din Iudeea care păzeau granița de sud a Egiptului. Comunitatea exista încă din secolul al VII-lea î.e.n. În ebraică insula se numea Yev.
După distrugerea primului Templu din Ierusalim de către babilonieni, în secolul al VI-le î.e.n. evreii s-au refugiat în Egipt și au înființat pe insulă un templu unde aduceau sacrificii. Templul a fost distrus în 410 î.e.n. de către preoții templului alăturat, dedicat zeului Khnum. Istoricul englez Simon Schama povestește despre doi mercenari evrei, Sheloman și tatăl său, Osea.
https://en.wikipedia.org/wiki/Elephantine
Simon Schama. The history of the Jews. Finding the words 1000 BC- 1492 CE – Volume I. Vintage books London, 2013, pages 4-16.
Insula Djerba se află în Golful Gabes al Mării Mediterane și aparține Tunisiei. Comunitatea evreiască de pe insulă este una dintre cei mai vechi din lume. După tradiția locală, primii evrei s-ar fi stabilit acolo încă pe vremea regelui Solomon (971-931 î.e.n.). Altă legendă spune că o familie de evrei scăpați de la distrugerea Ierusalimului de către romani în anul 70 e.n., a adus la Djerba una din porțile Templului din Ierusalim, care a fost apoi ascunsă în zidurile sinagogii al-Gharība. Majoritatea evreilor erau kohanim (din tagma preoțească).
Evreii din Djerba au cunoscut trei valuri mari de persecuție. Primul a fost în perioada Dinastiei Almohade, în secolul al XII-lea, al doilea în 1519, sub dominația spaniolă, și al treilea în 1943 pe vremea naziștilor. Aveau legături comerciale cu Sicilia, Malta și Italia. În secolele XIX și XX pregăteau rabini și pentru alte comunități din Africa de Nord. În a doua partea secolului XX, majoritatea au plecat în Israel și în Franța. Pelerinajul anual de Lag ba-Omer la lăcașul istoric al-Gharība a scăzut în amploare după atacul din 1979, când mai multe suluri de Tora au fost incendiate. După intrarea Israelului în Liban, musulmani au pus foc proprietăților evreiești din Djerba; mulți evrei au fost răniți. În 2002, gruparea teroristă islamică El Qaeda a produs o explozie lângă sinagoga al-Gharība, făcând 21 de victime.
https://www.jewishvirtuallibrary.org/djerba
https://www.britannica.com/place/Jerba
Evreii uitați din insula St. Eustatius
În secolul al XVIII-lea, insula St. Eustatius din Caraibe, aflată între coloniile britanice, franceze, spaniole și daneze, a fost un mare centru comercial – și de contrabandă. Pe atunci aparținea Antilelor Olandeze, în ziua de azi fiind o unitate administrativă a Olandei însăși.
Primii evrei s-au stabilit pe insulă prin 1660. În 1765 trăiau pe insulă 100 de familii de evrei sefarzi și de conversos, care făceau negoț în special cu de praf de pușcă. Evreul Roderigue Hortalez, sprijinit de regele Franței Louis XVI și de cel al Spaniei Carlos III și împotriva voinței regelui Angliei George III, a înființat o companie care vindea noului stat american muniții și tunuri. Generalul George Washington spunea că ar fi pierdut Războiul de Independență fără armamentul cumpărat din St. Eustatius. Drept răzbunare, englezii au trimis o flotilă sub comanda Amiralului Rodney, care a ocupat insula în februarie 1781. Evreii au fost exilați în insula învecinată, St. Kitts, dar comunitatea s-a reînnoit în 1784, când francezii i-au învins pe britanici și insula a fost redată Olandei. Liderul evreimii era cantorul Jacob de Robles.
Cu timpul evreii s-au împrăștiat pe insulele din jur și comunitatea a dispărut. Ultimul evreu din insulă a murit în 1826. Evreii din St. Eustatius au jucat un rol de seamă în succesul Războiului de Independență al Statelor Unite.
https://www.anumuseum.org.il/forgotten-jews-st-eustatius/
https://en.wikipedia.org/wiki/Sint_Eustatius
Grecii insulari care au ascuns evrei
Spre deosebire de majoritatea evreilor greci, toți cei 275 evrei de pe insula Zakynthos au supraviețuit Holocaustului. Pentru actele lor curajoase, episcopul Chrysostomos și primarul Loukas Karrer au fost recunoscuți și onorați de către Yad Vashem cu distincția “Drepți intre popoare”.
În 1944 naziștii au cerut o listă a tuturor evreilor de pe insulă, pentru a fi deportați. Primarul și episcopul au prezentat o listă care conținea numai două nume: ale lor. Între timp, toți evreii au fost ascunși prin satele muntoase ale insulei. Toată lumea știa, dar nimeni nu i-a denunțat. Mai multe amănunte nu se cunosc, pentru că întreaga documentație a fost distrusă în timpul cutremurului din 1953. Primul ajutor pe care insularii l-au primit în 1953 a venit din partea Israelului, cu mesajul: „Noi, evreii din Zakynthos, nu am uitat ce au făcut pentru noi primarul și episcopul.”
Evreii din insule reprezintă un grup special al poporului evreu prin faptul că ei ne demonstrează cum au reușit să supraviețuiască vremurilor de prigoană prin toate mijloacele posibile. În unele insule ei au reușit să păstreze unele tradiții mozaice demult dispărute la evreii continentali. De asemenea, ei ne demonstrează proporțiile uluitoare ale diasporei poporului evreu.
Tiberiu Ezri
33 Comments
Tibi, felicitări din nou. În primul rând îmi pare foarte bine că ai scris frumos despre comunitatea evreilor din Yev. Vreau să adaug despre limba arameană vorbită acolo. Este un dialect al limbii arameene foarte important, care este studiat în universități în care se studiază limbile semitice (nu în România) ca o limbă aparte obligatorie.
Vreau să mai povestesc despre încă o insulă în Mediteraneeană pe care cred că nu ai amintit-o și anume Corsica. Eu i-am cunoscut pe evreii de acolo foarte bine când eram invitat acolo la universitate. I-am întâlnit și în Israel unde mulți au făcut aliya. Vreau să povestesc ceva necunoscut în care am fost amestecat. Cel mai mare istoric corsican, evreu bineînțeles, are o teorie (și cărți) despre niște table din Corsica scrise cu un fel de cuneiforme, care seamănă cu tablele din Tărtăria. El susține că evreii expulzați de babilonieni n 586 î.e.n. și înainte, pe drum spre Babilon au călătorit pe mare și au făcut un ocol prin Corsica. Eu m-am opus acestei teorii după analiza scrierii din table care nu sunt babiloniene. Noi am avut acolo câteva dezbateri foarte interesante.
Iti multumesc Asher despre amanuntele foarte interesante pe care le-ai adaugat despre evreii din Corsica!
Superba prezentare, un subiect deajuns de putin cunoscut.
Concluzia : evreiii au fost cam peste tot…..
Felicitari Tibi.
GBM
Multumesc Gabi. Un compliment de la tine “Shave Zahav” – Valoreaza aur!
Am vizionat greu filmulețul . Nu e vorba de plăcut sau nu . E ceva real din trecut care într-un fel te îndepărtează de realitatea prezentului – e de preferat prezentarea faptelor de pe insula Z. în cîteva rînduri pentru a pune mai puține speranțe în repetarea unui basm știind că odată … a fost ca nici-odată . E bine că în acest număr au apărut și cele scrise de dna A.G. și d.P.C.
Fara basme reale sau imaginare am deveni niste roboti.
MULȚUMIRI ȘI O PROPUNERE – POATE SCRIEȚI DESPRE EVREII DIN JAPONIA, CHINA, INDIA, INSULELE PACIFICULUI, PERSONAL ȘTIU PUȚIN DESPRE EI LA LIMITA WIKI…
Multumesc, am sa incerc.
Cazul Zakhintos nu a fost singular. Cu multi ani in urma am fost in Voivodina, ghidul nostru fiind Dl. Biro Csaba. Dansul a povestit, ca tatal sau a fost notar intr-o comuna mare de acolo, iar germanii ocupanti au cerut in repentate randuri lista locuitorilori sarbi si evrei. Raspunsul Dansului de fiecare data a fost, ca nu are cum sa stie cine este sarb sau evreu. Rentru acest fapt era citat la comandamentul german pe data de 8 octombrie. Dar in 7 octombrie a intrat in localitate Armata Rosie, iar Dl. Biro a fost singurul notar din zona, care nu a fost executat de rusi.
va multumesc pentru informatia despre acest caz de curaj necunosct poate de multi cititori.
Un caz similar, la scară mult, mult mai mică, s-a petrecut la Cluj. În 1944 Gabriel Goldner (1940-2010)- care a fost şi preşedinte al Comunităţii Evreilor între anii 2000-2007 – avea patru ani şi locuia împreună cu mama lui (tatăl era în detaşamentul de muncă) într-o casă unde nu erau alte familii evreieşti. Gabriel Goldner mi-a povestit că erau pregătiţi pentru ghetou. Mama lui împachetase geamantanele şi el avea un rucsăcel cu lucruşoare şi aşteptau să vină eă-i ea. Când au sosit jandarmii să-i ia, administratorul clădirii a ieşit şi le-a spus pe un glas ferm şi răspicat că au greşit adresa, acolo nu locuieşte nicio familie de evrei. Omul vorbise atât de sigur de sine. âncât jandarmii l-au crezut şi au plecat fără să facă nicio verificare. Niciunul dintre vecini nu a denunţat femeia şi copilul evreu şi aşa a scăpat de moarte. Cred că a fost un caz unic… În schimb au fost depuse nenumărate denunţuri despre evrei care se ascundeau, chiar şi unele care s-au dovedit false. Numărul oamenilor de omenie din acele vremuri de neomenie a fost infim.
Da am avut si noi un caz sdemanator la Oradea.
un caz asemanator
Va felicit, D- le Tiberiu Ezri pentru un subiect atit de original și puțin cunoscut de către cititori, și pentru modul cum ați navigat, in timp și spațiu, printre frinturi ale zbuciumatei existente evreiești.
Mi- am amintit cu nostalgie de povestea lui Albert Cohen, “ Le livre de ma mère », autorul avind- si originea in insula Corfu, unde evreii păstrau obiceiuri speciale, specifice comunității lor.
Evreii convertiți din Palma de Mallorca formează un grup distinct, Chuetas pina astăzi și unii dintre ei se întorc la credința strămoșească , avind bucuria afirmării unei identitati proprii.
Am o FB prietena la origine din Azore, a care-i familie a păstrat religia mozaică peste 500 de ani. Ea a revenit oficial la iudaism, e stabilită la Yerusalim și acționează intens ca și altor urmasi ai convertirii forțate la creștinism sa le fie deschise porțile Țării Sfinte.
Intr- o emisiune la TV am văzut ca urmele ieșirii din Egipt a israeliților sub conducerea lui Moise, s- ar afla in Cipru.
Scrieți ca Almohazii i- au persecutat crunt pe evreii din insula Jerba.
Acești Almohazi au invadat Spania in sec XII, și din acest motiv familia lui Maimonides s- a refugiat din Cordoba.
Va Multumesc, toate aceste ginduri mi- au reapărut in memorie datorită minunatului Dvs articol
Va multumesc doamna Lewin pentru Acest comentariu important.
Ați prezentat un material vast , real , despre evreii din insule și marea lor capacitate de supraviețuire.
Interesant ca și povestiri imaginare despre evrei se petrec tot in insule.
Astfel , Michael Chabron a scris “ Yidish Policemen’ s Union,”, un roman polițist a carei acțiune se desfășoară intr- o insula minuscula de lingă Alaska, locuita de către evrei, și unde limba oficială vorbita este yidish.
înainte de WW2, un ministru de interne american a vrut sa cedeze un mic teritoriu din Alaska evreilor din Europa , pentru a se refugia de Hitler. Dar aceasta propunere nu a fost acceptata de Congres.
Premisele autorului sunt. ca insula de lingă Alaska a fost data evreilor pentru a se salva, și Israelul a fost infrint de către armatele arabe in 1948.
Deci ramasita evreilor europeni și din Țara Sfinta , locuiesc aci.
Foarte interesanta propunerea ministrului de interne american, dar nu ma mir ca nu a fost aprobata de congres. Evreii nu erau doriti pe teritoriul american dupa cum au demonstrat refuzul de a primi vapoare de refugiati, refuzul de a bombarda lagarele, etc.
Manuscrisul initial a avut foarte multe detalii si chiar inexactitati dar cu ajutorul Havei a iesit ceva comestibil asa cu doream eu.
Excepțional
Multumesc!
Filmul despre evreii din Zakynthos este extraordinar!! Eu nu l-am deschis până când Andrea nu mi-a atras atenția și ar fi fost păcat să-l pierd!
Intr-adevar!
Mă alătur părerii voastre despre filmul despre Zakyntos în vremea holocaustului .Nu cred că au fost multe cazuri asemănătoare în timpul celui de-al doilea război mondial. Partea documentară a filmului e impresionantă.
De-acord draga Evi, Andrea si Hava. Poate Bulgaria a fost asemanatoare in afara de Tracia ocupata de bulgari si de nemti de unde evreii au fost luati la Auschwitz, dar grosul evreimii bulgare a fost salvat.
Tibi absolut impresionant articolul tau, o perspectiva cu totul neasteptata asupra existentei evreilor de-a lungul timpului.
Cu totul nou pentru mine, multumesc pentru efortul de a te informa cu atata seriozitate ca de obicei.
Multumesc mult Veeronica!
Filmul de la sfârşitul articolului ( primele 47 de minute) e fantastic. Trebuie vizionat neapărat!
Foarte impresionantă atitudinea primarului şi episcopului din Zakynthos. Documentaţia s-a distrus în timpul cutremurului din 1953, dar oare există mărturii ale acetsui comportament rarissim? S-o fi scris vreun roman, s-o fi turnat vreun film?! Bine ar fi de ştiut.
La sfarsitul articolului exista linkuri la marturia unui evreu batran si la fel la un film artistic.
Mulţumesc. Vezi, dacă nu le-am deschis!
Ai avut o zi foarte intensa.
Multumesc Evi.
Foarte interesant document ! Povestea evreilor din Zakhyntos e deosebită prin curajul celor doi : primarul și episcopul . Mulțumim Tibi !