Convertirea evreilor la creștinism datează din zorii creștinismului și se aplică prin diferite metode, de la convingere personală și asimilație culturală, până la forță armată sau ardere pe rug. În America de Nord, protestanții veniți din Europa au renunțat la persecuția evreilor și s-au concentrat pe încercările de a-i converti prin convingere. Acest proces a început în 1816, cu toate că în America trăiau evrei încă din sec. al XVII-lea. Bineînțeles că la sfârșitul sec. al XIX-lea, odată cu valurile mari de imigranți din estul Europei, misionarii au vizat mai ales pe evreii săraci. Misiunile s-au înmulțit considerabil începând din anii 1870 și multe dintre ele acționează și astăzi. Creșterea activităților misionare în America la sfârșitul sec. al XIX-lea se datora câtorva factori. Cel mai important este răspândirea rapidă a protestantismului evanghelic. Acesta a apărut în Britania anilor 1830, devenind foarte popular în SUA spre sfârșitul sec. al XIX-lea. Această credință dorește reîntoarcerea evreilor în țara Israel înainte de cea de a doua venire a lui Isus. Astfel a crescut interesul unora dintre creștini pentru vecinii lor evrei. Putem adăuga și apariția mișcării sioniste și creșterea numărului de evrei în SUA, de la peste 2 milioane în 1870 la 4,2 milioane în 1927.

Conform acestei concepții, cu toate că evreii urmează o cale greșită, ei joacă un rol crucial în procesul de mântuire. De aici a venit ideea unor protestanți din Anglia și Scoția să îi convertească pe evrei. În sec. al XIX-lea aceste congregații de misionari au împânzit Marea Britanie. Ele nu urmăreau convertirea totală a evreilor, ba chiar îi încurajau să-și păstreze identitatea evreiască, dar în același timp să-l accepte pe Isus și Noul Testament. Acești convertiți au primit numele de evrei creștini și mai târziu Iudei Mesianici. În Europa convertirile s-au limitat la câteva sute, dar în America succesul a fost fenomenal, Iudaismul Mesianic devenind principala formă de activitate misionară printre evrei. Misionarii îi asigurau pe evrei că acceptarea lui Isus le va întări identitatea evreiască, plasându-i pe o treaptă spirituală mai înaltă. Iudaismul Mesianic este și astăzi probabil cea mai mare congregație misionară din lume. În multe state din SUA protestanții evanghelici sunt foarte numeroși, ceea ce explică sprijinul acordat de SUA statului Israel mai ales când este ales un președinte care aparține el însuși unei asemenea grupări.

Un evreu credincios

Răspândirea imensă a mișcării „Evrei pentru Isus” în sec. al XIX-lea s-a datorat unui evreu maramureșean, Eisik Leib Yosowitz, cunoscut mai târziu ca Leopold Cohn.

Eisik Leib Yosowitz s-a născut în 1862 în orășelul maramureșean Nagy Berezna. Orășelul a aparținut întâi Imperiului Austro-Ungar, apoi Cehoslovaciei. În 1938 a fost anexat Ungariei, iar în 1945 Ucrainei. În perioada interbelică trăiau acolo 3500 de evrei. Cei care nu aveau cetățenie maghiară au fost deportați în 1941 în Ucraina și uciși. Ceilalți au pierit în 1944 la Auschwitz. Evreii locali erau agricultori, la fel ca restul populației. Ei erau printre cei mai devotați rabinilor, aparținând hasidismului extremist. Eisik Leib a crescut într-o societate vorbitoare de idiș și a primit o educație strict religioasă la heder.  La vârsta de șapte ani și-a pierdut tatăl.

După Bar-Mițva mama l-a trimis la yeșiva condusă de Prim Rabinul orașului Sighet, Yekusiel Yehuda Teitelbaum, nepotul eminentului rabin cunoscut ca Yismach Moșe, cel care a adus hasidismul în Ungaria. Descendenții lui conduc până astăzi cele două mari mișcări hasidice Naturei Karta și Hasidut Satmar. După câțiva ani, Eisik Leib a trecut la prestigioasa yeșiva Hatam Sofer din Pressburg (Bratislava), unde a primit titlul de rabin.

Întors de la studii, Eisik Leib s-a căsătorit cu Rosa Hoffman, o tânără din orășelul Apșița de pe cele două maluri ale Tisei, astăzi împărțit între România și Ucraina. Ea venea dintr-o familie foarte înstărită. Tatăl Rosei i-a îngăduit tânărului mire să-și continue studiile. După câțiva ani, la moartea socrului, Eisik Leib a fost nevoit să preia conducerea afacerilor. Fiind considerat o somitate în Tora, el a devenit cea mai înaltă autoritate rabinică din zonă.

În 1891 el a fost acuzat împreună cu cumnatul său că au falsificat un document legat de un teren al unuia dintre clienții lor care a murit fără moștenitori. De teama procesului, Eisik Leib a părăsit țara, lăsând în urmă soția și pe cei patru copiii. A ajuns în Statele Unite, unde a fost întâmpinat de vechile cunoștințe care emigraseră înaintea lui. Mai târziu el a susținut că adevărata cauză a emigrării lui au fost dubii legate de credință.

Din Maramureș la New York

Yosowitz s-a împrietenit cu Hermann Warszawiak, un evreu polonez care la New York se convertise la creștinism și devenise misionar. Hermann l-a convins să-i urmeze pașii, iar el s-a convertit în 26 iunie 1892. Hermann i-a obținut o bursă la un institut creștin din Edinburgh, Scoția. Când știrea a ajuns la familia lui din Ungaria, ei l-au excomunicat. Totuși soția lui cu cei patru copii l-a urmat la Edinburgh. Probabil că acolo s-au convertit și ei.

Yosowitz era un student excelent și a primit în curând titlul de pastor baptist. Apoi și-a schimbat numele în Leopold Cohn și în octombrie 1893 s-a întors cu familia la New York. În câteva săptămâni a înființat în Brownsville misiunea numită Chosen People Ministry (Preoția poporului ales). Alegerea locului nu era întâmplătoare, Brownsville era cel mai mare centru al imigranților evrei în zona New York. Majoritatea erau săraci și discriminați. În presa evreiască locală au apărut știri despre trecutul său dubios și totuși el a primit sprijinul filialei din Brooklyn a American Baptist Home Mission Society.

De la evreu credincios la misionar convingător

Pentru a se deosebi de mulțimea de misionari care îi „vânau” pe evrei, el avea nevoie de o strategie aparte. Așa a adoptat ideea de iudaism mesianic, pe care o adusese probabil din Europa. Pe de o parte încerca să obțină sprijinul creștinilor, pe de alta îi atrăgea pe evrei cu tratamente medicale gratuite, cu pachete de alimente și haine uzate donate de creștini. A deschis cursuri de engleză și cursuri care le pregăteau pe femei pentru munca în industrie.

Mulți evrei care au emigrat în acea perioadă erau singuri, familiile urmau să vină mai târziu. Cohn îi invita să celebreze împreună Șabatul și sărbătorile evreiești într-o atmosferă tradițională. Bazându-se pe cunoștințele sale rabinice, el știa să le vorbească în limbajul cu care erau obișnuiți. După ce le cucerea simpatia, introducea treptat mesaje misionare. Dacă alți misionari îi implorau pe evrei să-și lepede cultura în schimbul tradițiilor și valorilor creștine, Cohn îi îndemna să-și păstreze cultura proprie, adoptându-l pe Isus ca realizatorul suprem al identității lor evreiești. Dacă colegii lui vedeau în evrei niște păcătoși care trebuie înălțați la credința creștină superioară, Cohn vedea în ei poporul ales.

El explica publicului creștin că evreii mesianici posedă o valoare spirituală superioară creștinilor prin legătura lor cu Isus, care era evreu din naștere. Probabil că doar un rabin convertit putea să-i convingă pe evrei să-l accepte pe Isus. Pentru a-și consolida legăturile cu comunitatea creștină, în 1895 Cohn a început să publice revista lunară The Chosen People (Poporul ales), care mai apare și astăzi.

În 1897 a deschis o filială în cartierul Williamsburg, unde se afla centrul hasidismului de Satmar. Aceasta a devenit cea mai activă dintre filialele poporului ales. După 1900 a deschis și tabere pentru copii evrei. Multe proiecte erau finanțate de baptiști.

Succesul fenomenal i-a adus lui Cohn mulți dușmani, atât evrei cât și creștini. Agenții lui erau adesea amenințați și chiar atacați fizic. Riposta evreilor era mai moderată. Comunitatea reformistă și cea conservativă, aflate în creștere rapidă, erau o amenințare mult mai mare asupra ortodoxiei ca micile grupări mesianice. Datorită eforturilor de a-i converti pe evrei, Cohn se credea protector al evreilor. Odată cu intensificarea antisemitismului, el îi invoca pe creștini să fie mai toleranți cu evreii, cu sărmanii imigranți.

Ca mulți alți propovăduitori ai Evangheliei, Cohn vedea în sionism și în reîntoarcerea evreilor în țara lor o îndeplinire a profeției mesianice. El a promovat printre creștini sprijinul și finanțarea mișcării sioniste.

Leopold Cohn a murit în 1937. Viața lui personală a fost nu mai puțin furtunoasă ca cea publică. Soția lui a murit în 1908 și în scurt timp el s-a recăsătorit cu o femeie mult mai tânără. La mirarea multora el a răspuns că nu voia decât să-i dea o mamă fiului său David, abia născut.

Fiul său mai mare, Joseph, a fost singurul care a continuat opera de misionar a tatălui. El avea un avantaj uriaș asupra tatălui său: crescuse în SUA și vorbea engleza fără accent, era de fapt american. După moartea lui Joseph în 1953, activitatea misionară a încetat.

Moștenirea lui Leopold Cohn

Leopold Cohn a fost o persoană controversată. Nu o dată s-a certat cu legea, a fost acuzat de falsificare de acte de cetățenie pentru mai multe persoane și de deturnare de fonduri, folosind banii misiunii pentru nevoi personale. S-a certat cu asociații săi, cu biserica baptistă și cu mulți alții. Se spune că avea o atitudine jignitoare față de femei. 

Și totuși el a fost un vizionar cu capacități neobișnuite. Ca mulți alți evrei care au emigrat, el a exploatat posibilitățile oferite de țara de adopțiune. Nu numai că a aplicat sistemele existente de misionariat, ci a introdus inovația numită Iudaism mesianic, care înflorește și astăzi în toată lumea. Învățătura lui Cohn a schimbat în mod fundamental percepția protestanților evanghelici despre evrei.

Alți misionari au înțeles eficacitatea metodelor lui Cohn și pe urmele lui au apărut zeci de misiuni cu milioane de susținători. Există filiale și în România și în Israel. Metoda lui Cohn a devenit principalul procedeu al misionarilor americani. Iudaismul mesianic le-a arătat misionarilor că pentru a avea succes la evrei nu trebuie să-i defăimeze ci să-i respecte pentru pasul pe care îl fac și să le respecte identitatea națională exprimată prin sionism.

Statul Israel culege roadele sprijinului necondiționat, atât economic cât și politic, al milioanelor de evanghelici din SUA și din multe alte țări ale lumii. Chiar și președinții americani, mai ales cei republicani, țin seama de influența acestui electorat enorm. Cei mai mari suporteri ai coloniștilor evrei din teritoriile ocupate sunt evanghelicii. Printre multe altele, ei au întemeiat la Ierusalim o instituție numită Ambasada Creștină Internațională la Ierusalim care lucrează zi și noapte pentru a promova acest scop. În Israel există și zeci de ONG-uri dedicate aceluiași scop. Cred că evreu maramureșean Leopold Cohn nici nu visa la acest succes indirect, dar bine venit, al acțiunilor lui.   

Asher Shafrir