Cred că merită să prezint două știri actuale legate de două articole care au apărut în Baabel. Prima are legătură cu Merav Michaeli, nepoata lui Rezső Kasztner, o personalitate politică despre care a scris şi Tiberiu Ezri, în revista noastră. (https://baabel.ro/2021/03/nepoata-lui-kasztner/ ). Ea este astăzi Ministrul Transporturilor, un post extrem de important în guvernul israelian. În 21 august, canalul 12 al televiziunii israeliene a publicat o știre senzațională: Merav Michaeli împreună cu soțul ei Lior Schleien sunt în vacanță în SUA. A început un bombardament de critici: cum se poate ca un membru al guvernului să plece în străinătate atunci când primul ministru Bennett a cerut tuturor cetățenilor israelieni să nu călătorească peste hotare în timpul celui de al patrulea val de pandemie?? Foarte suspect! Oare ce fac cei doi la New York?
După vreo oră enigma s-a dezlegat. Michaeli a publicat pe contul ei de Facebook o fotografie împreună cu Lior, îmbrățișând copilul lor, abia născut de o mamă-surogat. La vârsta de 54 de ani Merav Michaeli nu mai avea nicio șansă să nască un copil. Interesant prin ce metamorfoză a trecut în ultimii ani. Ea era cunoscută pentru campaniile ei feministe extreme, împotriva femeilor care își sacrifică carierea născând mulți copii. Dintotdeauna ea a cerut ca femeile să aibă libertatea deciziei asupra propriului corp și femeile care se hotărăsc să renunțe la copii în favoarea carierei să nu fie defăimate în public. De asemenea ea a s-a exprimat și împotriva mamelor-surogat.
După întoarcerea în țară, Merav Michaeli a explicat că și-a schimbat părerea pentru că Lior, bărbatul cu care trăiește de 25 de ani, vrea neapărat un copil. Este un cuplu destul de neobișnuit pentru Israel: el este cu 15 ani mai tânăr ca ea, ei nu sunt căsătoriți și nu locuiesc împreună. De fapt sunt… vecini de bloc, el stă la etajul unu, iar ea la penthouse.
Aceasta ar trebui să fie o lecție pentru ziariști, să nu se pripească, ci să caute să afle toate detaliile înainte de a-și da cu părerea.
* * *
A doua știre are legătură cu capturarea lui Eichmann și aducerea lui în Israel pentru a fi predat justiției, subiecte tratate şi de mine într-un articol publicat în Baabel https://baabel.ro/2021/04/anchetarea-si-procesul-lui-adolf-eichmann/. Acum două săptămâni ziarul german Süddeutsche Zeitung a publicat o știre asupra căreia s-a păstrat tăcerea timp de peste 60 de ani: persoana care a adus la cunoștința autorităților că criminalul nazist se află la Buenos Aires a fost Gerhard Klemer.
Din cauza bolii tatălui său, el nu a fost înrolat în SS și nici nu avea o ideologie nazistă. Era de meserie geolog. După război a văzut la cinematograf grozăviile săvârșite de naziști și ca urmare a încercat să plece din Germania. A trecut prin mai multe țări europene, până când în 1949 a emigrat în Argentina, stabilindu-se cu familia la Buenos Aires. A lucrat la început într-un bar, mai târziu la societatea de construcții Capri. Eichmann a plecat și el la Buenos Aires prin Italia, în anul 1950, cu ajutorul unei rețele de foști naziști și a primit un post la aceeași societate. Toată lumea știa că acel „Ricardo Klement” (noua identitate a lui Eichmann) era un fost SS-ist de rang foarte înalt. Klemer, care detesta nazismul, a dat de știre autorităților germane, dar nu a primit niciun răspuns.
În anul 1959 societatea unde lucrau amândoi s-a desființat. Klemer s-a întors în Germania și a hotărât să se dedice capturării lui Eichmann. El a apelat la un prieten, preot, care servise în armata germană. Acesta a vorbit cu episcopul, astfel încât până la urmă vestea a ajuns la procurorul general al Germaniei, Franz Bauer. Fiind evreu, a părăsit Germania înainte de începutul războiului. După război el s-a întors și a fost numit procurorul general al Germaniei. Țelul lui principal era prinderea criminalilor naziști. El a transmis Mossadului adresa exactă a lui Eichmann. De fapt pentru el era a doua încercare – mai făcuse acest lucru cu câțiva ani înainte, dar atunci datele fuseseră incorecte. De data aceasta totul a funcționat perfect – iar restul îl puteți citi în articolul meu.
Asher Shafrir
10 Comments
O mica corectura : nu Franz Bauer ci Fritz Bauer.
Azi el e considerat ca o personalitate antinazista,
exista deja “Fritz Bauer Innstitut”
Mulțumesc din suflet. Mi-a „scăpat” din grabă.
Cred că povestea lui Merav Michaeli nici măcar nu trebuia amintită de ziariști . Este problema personală a ei și a perechii ei. Dar ziariștii nu au limită în căutarea “știrilor șocante ” .
Cât privește punctul de pornire a identificării lui Eichmann este curios faptul că primele mărturii vin de la un conncetățean german . Gerhard Klemer. Și numai acum se vorbește despre acest fapt. Se pune întrebarea de ce a emigrat el însuși în Argentina ? Niciodată adevărul nu e simplu.
1. Eu cred că acesta este rolul ziariștilor. În Israel, în afară de amante, totul se publică.
2.Klemer a plecat în Argentina fiindcă nu a vrut să stea în Germania, iar în Europa nemții aveau probleme. Nu se controla dacă persoana a fost nazistă sau s-a opus. În Argentina a descoperit că ea este împânzită de naziști. De aceea până la urmă s-a întors în Germania.
Se poate ca aveti dreptate cu rolul ziaristilor, dar acel tip de jurnalism care isi baga nasul prea adanc in problemele foarte personale se numeste “ZEHUBONISM” si nu face parte din categoria jurmalismului de calitate. Ar putea chiar sa lipseasca, dar ce sa-i faci oamenii sunt cautatori de barfe ieftine.
Shanah Tova 🙂 !
Aici Arutz 12 a încercat să critice un politician care ei credeau că a greșit, fără să caute cauza bună și fericită pentru care a plecat. Critica făcută lui Bibi pentru că a plecat în Hawaii tot bârfă a fost?
Unde a plecat Bibi era exclusiv treaba lui.
Dar faptul ca a folosit (poate nu acum, dar in trecut a facut-o) banii publici pentu excesul de lux, categoric e un lucru pe care nu e rau sa-l cunoasca si viitori sai alegatori
Foarte interesant mai ales ca Bauer evreul a facut multe pentru a vana nazisti desi era inconjutat de fosti lupi.
Poate merita sa scrieti un articol despre Bauer?
Promit.
Dreptatea nu vine mai niciodata singura…..
GBM