Anchetarea şi procesul lui Adolf Eichmann

În 23 mai 1960, primul ministru al Israelului, David Ben Gurion, a apărut în fața Knessetului din Ierusalim cu un scurt anunț: Nu demult serviciile de siguranță israeliene (Șin Bet) l-au descoperit pe unul din cei mai mari criminali naziști, Adolf Eichmann, răspunzător, împreună cu alți conducători naziști, de ceea ce ei au numit „soluția finală a problemei evreilor”, adică anihilarea a șase milioane de evrei din Europa. Adolf Eichmann se află deja în arest în Israel și în curând va începe procesul lui, pe baza legii de aducere în instanţă a naziștilor și a ajutoarelor lor.

În seara zilei de 11 mai 1960, la Buenos Aires, Adolf Eichmann, (așa-numitul Ricardo Klement), a fost răpit din casa lui de pe strada Garibaldi de câțiva bărbați neidentificați. Adolf Eichmann trăise acolo în liniște și pace sub identitate falsă timp de 15 ani. Despre prinderea lui Eichmann am mai scris. https://baabel.ro/2019/04/a-murit-omul-care-l-a-prins-pe-eichmann/ În acest articol aș vreau să discut impactul procesului asupra cunoașterii ororilor nazismului de către tânăra generație din Israel și chiar din restul lumii.

Capturarea și aducerea în țară a lui Adolf Eichmann au stârnit o furtună de sentimente în Israel. Printre supraviețuitori au apărut reacții contradictorii. Pe de o parte încercau un sentiment de ușurare, pe de altă parte mulți s-au plâns că li s-au trezit din nou sentimentele de groază și de durere pe care le-au reprimat de atâția ani.

Ben Gurion și alți politicieni au văzut în acest proces o ocazie istorică pentru a dezvălui populației Israelului și a lumii întregi ororile Holocaustului, o parte esențială a celui de al Doilea Război Mondial. Ben Gurion a înțeles uriașa importanță educativă a acestui proces carea avea lor într-un tribunal israelian. Câteva zile după anunțul din Knesset, el a scris în ziarul Davar (Cuvântul):

Pentru mine prinderea lui Adolf Eichmann și judecarea lui în Israel este nu numai o dovadă a competenței colosale și a capacităților miraculoase a serviciilor secrete israeliene, ci un prilej ca într-un tribunal israelian să se dezvăluie toate ororile Holocaustului, pentru ca tineretul din țara noastră, care a crescut și a fost educat mai târziu, și la urechile căruia au ajuns doar ecouri slabe, să afle … și să afle și opinia publică mondială…

*  *  *

Anchetarea lui Eichmann a fost sarcina poliției. În acest scop poliția a înființat o unitate specială, numită „Biroul 06”. În fruntea sa au fost numiți ofițeri superiori ai poliției, specialiști în anchete, printre care și câțiva supraviețuitori. Eichmann fiind întemnițat la Haifa, unitatea s-a stabilit în apropiere, la Neșer.

Inspectorul Avner Las a fost numit anchetatorul personal al lui Eichmann. Sarcina principală a unității era însă obținerea probelor și identificarea martorilor, din miile de martori posibili. Au fost adunate 400.000 de documente, fotografii și alte mărturii din Israel și de peste hotare. Au fost aduse documentele relevante din cele 42 de volume principale ale procesului de la Nürnberg, de la ministerul de externe al Israelului și de la Yad Vașem. Interesant că din cele 17 state la care biroul a apelat pentru a-i furniza documente, au răspuns doar nouă. Printre cele care au ignorat cererea au fost mai ales statele din Europa de Est. De ce oare?!

Beth Ha’amlocul de desfăşurare a procesului

Acuzarea era condusă de procurorul general, Ghideon Hausner, care fusese numit în acest post cu doar două săptămâni înainte de capturarea lui Eichmann. Întreaga echipă s-a închis timp de câteva luni în hotelul Hașaron, ca să pregătească procesul. Spre deosebire de „Biroul 06”, Hausner prefera mărturiile oamenilor. Printr-un proces dur de triaj au fost aleși 100 de martori care au prezentat episoade cutremurătoare de pe parcursul acestui coșmar. Alegerea lor s-a făcut după criterii precise, printre care capacitatea de a vorbi în fața publicului, diversitate de locuri și perioade etc. Majoritatea martorilor nici nu l-au întâlnit vreodată pe Eichmann.

*  *  *

Completul de judecată

În dimineața zilei de 10 aprilie 1961, în sala Bet Haam (Casa poporului) din Ierusalim s-a deschis procesul în fața tribunalului regional. În fruntea completului de judecată era Moşe Landau, judecător al Tribunalului Suprem. Ceilalți doi membri ai completului erau Binyamin Halevi, președintele Tribunalului Regional și judecătorul Ițhak Rave. În fruntea apărării se afla avocatul german Robert Servatius care apărase câțiva criminali naziști, în Procesul de la Nürnberg.

Ghideon Hausner a început rechizitoriul printr-un discurs care a intrat în istorie. El a spus în introducere:

Stimați judecători, aici, în locul în care stau în fața domniilor voastre, în calitate de acuzator al lui Adolf Eichmann, nu sunt singur. Alături de mine se află șase milioane de acuzatori. Ei nu pot să stea pe picioarele lor, nu pot să arate cu degetul spre celula de sticlă și să răcnească la cel care stă în ea: ACUZ! Pentru că cenușa lor se adună pe dealurile din Auschwitz și pe câmpiile din Treblinka și se scurge în pădurile Poloniei, iar mormintele lor sunt împrăștiate de-a lungul și de-a latul Europei. Sângele lor strigă, dar vocea lor nu este auzită. Voi fi eu gura lor și  în numele lor, voi spune cumplitele acuzații.

La început, Robert Servatius a susținut că un tribunal israelian nu are competența de a-l judeca pe Eichmann și nu va putea face dreptate. Argumentul a fost respins. Printre cele 15 capete de acuzare se numărau: crime împotriva poporului evreu, crime împotriva umanității, crime de război și apartenența la un grup infracțional organizat. La toate acestea Adolf Eichmann a pledat „nevinovat”. Procurorii au prezentat 1.200 de documente, majoritatea semnate de Eichmann, și peste o sută de martori. În general, Eichmann nu a susținut că probele ar fi false, ci doar că el a executat ordinele primite. Era o strategie jalnică de auto-victimizare. Apărarea a propus să aducă martori din Germania, dintre fostele autorități naziste, cu condiția să li se asigure imunitatea în Israel. Asigurarea nu a fost dată, iar ei nu au venit.

Procesul s-a terminat în august 1961, iar verdictul s-a dat în luna decembrie al aceluiași an. Eichmann a fost găsit vinovat de crime împotriva poporului evreu, crime împotriva umanității și crime de război. Sentinţa a fost condamnare la moarte prin spânzurare. El făcut apel la Tribunalul Suprem, dar apelul a fost respins. Președintele statului i-a respins cererea de grațiere. Sentința a fost executată în noaptea dintre 31 mai și 1 iunie 1962, la penitenciarul din Ramla. Trupul lui a fost ars, iar cenușa a fost împrăștiată în mare, în afara apelor teritoriale ale Israelului.

*  *  *

Yechiel Dinur Katzetnik depune mărturie la Procesul Eichmann.
Scriitorul Yechiel Dinur Katzetnik a leşinat în timpul mărturiei

Impactul național și internațional al procesului a fost uriaș. Pentru prima oară după încheierea războiului, Holocaustul și semnificația lui au ajuns în conștiința generației tinere. Acesta a fost primul proces de după război, având ca subiect central holocaustul evreilor din Europa. Atât la Procesul de la Nürnberg, cât și în celelalte procese de până atunci ale criminalilor naziști, chestiunea Holocaustului a fost secundară.

Capturarea lui Eichman și procesul au stârnit un interes uriaș în lume. Au fost acreditaţi zeci de ziariști străini care au umplut sala. Ședințele au fost transmise prin televiziune în toată lumea. În Israel, unde încă nu era televiziune, procesul a fost transmis în direct la radio, la singurul post care exista pe atunci. Oriunde mergeai auzeai procesul. În școli, mai ales în licee, multe lecții erau înlocuite cu ascultarea procesului. Eu eram în armată – și acolo, în momente de relaxare, ascultam transmisiunea. Peste tot, în autobuze, în stații etc. auzeai doar procesul. De atunci atitudinea față de comemorarea și studiul holocaustului s-a schimbat. Nu mai era ceva ce aparține exclusiv supraviețuitorilor care preferă să nu-și amintească. Mărturiile incendiare din timpul procesului, martorii care leșinau, plângeau, se sufocau, au rămas adânc întipărite în memoria generației tinere.

După 1989 s-a adăugat încă un aspect extrem de important. Liceele au început să organizeze vizite la Auschwitz, mai ales pentru elevii din clasa a zecea. În ciuda dificultăților de organizare, cu un număr atât de mare de adolescenți, impactul vizitei în acel loc blestemat a fost enorm. Să vezi cu ochii tăi părul, hainele, ochelarii etc, dușurile de gaz și mai ales cuptoarele, este cea mai puternică lecție posibilă dată oricărui om.

Iar în ce privește restul lumii, mai ales germanii și arabii au învățat că s-a terminat cu batjocura poporului evreu, s-a terminat cu tăcerea. Crimele împotriva acestui popor vor avea consecințe grave. Procesul a dovedit că asemenea crime nu se iartă, că evreii au un stat care îi va urmări pe criminali oriunde ar fi și îi va aduce în fața justiției, după lege și dreptate.

Abia au trecut zece ani de la proces și acest fapt s-a confirmat. La Olimpiada de la München din 1972, nu departe de pivnița unde a fost întemeiat partidul național-socialist, au fost uciși 11 dintre cei mai buni sportivi israelieni. Crimele s-au putut petrece din cauza incompetenței forțelor de securitate germane. Ei nu dat ascultare israelienilor, în frunte cu șeful Mosadului care a venit special la München. Tot ce îi interesa era să continue jocurile. Teroriștii arabi au fost lăsați să plece din Germania sau poate chiar ajutați. A doua zi jocurile au fost reluate, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Încă nu trecuse atât de multă vreme de la olimpiada nazistă de la Berlin din 1936. Două olimpiade pe sol german – prima a fost o unealtă sofisticată a propagandei naziste, iar a doua o uriașă baltă de sânge evreiesc care a curs din nou pe pământ german. Dar ucigașii arabi care au înfăptuit această crimă, și pe care Germania nici măcar nu i-a căutat, au început să moară în accidente ciudate în țările unde se ascundeau, mai ales în Europa… În mai puțin de un deceniu nu a rămas dintre ei niciunul. Zilele groaznice, în care viața evreilor era la cheremul a tot felul de descreierați nu se vor mai întoarce niciodată. Evreii au un stat care nu-i iartă pe ucigașii cetățenilor săi și îi caută până la capătul lumii.

Asher Shafrir

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

27 Comments

  • Asher Shafrir commented on May 5, 2021 Reply

    Ieri a murit ultimul (probabil) martor în viață de la proces, Iosef Kleinman, din partea maghiară a Cehoslovaciei care a ajuns în Israel direct din lagăr. El a fost cel mai tânăr martor la proces.

  • Asher Shafrir commented on May 2, 2021 Reply

    Am scris că nu voi comenta mai mult, însă nu pot să mă abțin de o singură frază. Eu nu înțeleg, cititorii și autorii Baabelului nu au citit „Mein Kamf”?? Nu l-au auzit pe Hitler sau pe Goebbels? Pe scurt ei au spus: Evreii sunt o rasă bolnavă care nu pot fi vindecați nici măcar prin botez. Trebuie prefăcuți în cenușă fiindcă ei contaminează pe cei puri – rasa ariană. Toți – bătrâni și copii și femei gravide etc. Cineva crede că trebuie să adăugăm vorbe „deștepte” la aceste cuvinte simple. Pe mine m-au convins.

  • Veronica Rozenberg commented on April 28, 2021 Reply

    Cateva puncte deplasate dupa parerea mea din raspunsu pe care mi l-ati dat :

    “Chiar vă temeți de palestinieni că se vor năpusti? Serios? Poate se vor năpusti pe malul mării ca acum doi ani înainte de pandemie ca să simtă marea pe care nu o au? Poate vă temeți și de vecinii dumneavoastră? Eu, acest nimic, vă pot asigura că asta nu se va întâmpla în vecii vecilor.

    1. De unde ati dedus ce scrieti mai sus? Nu e la obiect.
    2. Dvs sunteti un mare erudit, dar nu aveti cum sa ma asigurati nici pe mine si nici pe alti despre ce se va intampla in viitor. Eruditia nu implica aceasta calitate.

    “În concluzie – ați spus că suntem în ajun de război civil. Asta nu se va întâmpla niciodată. Noi, evreii, ne certăm între noi, dar știm unde este limita. ”

    Nu este adevarat, evreii israelieni nu stiu unde este limita, din nici un punct de vedere.

    In rest va multumesc pentru raspuns, desigur ca nu avem aceleasi pareri sau vederi, iar la faza actuala, din lipsa de documentare fundamentala si de timp, nu doresc sa polemizez.

  • MEHR BORIS commented on April 27, 2021 Reply

    HOLOCAUSTUL NU ARE NICIO LEGĂTURĂ CU AȘA ZISUL DEICID, HORIA SIMA ERA UN FALS CREȘTIN, IAR NAZIȘTII NU SE IDENTIFICAU CU CREȘTUNISMUL, ERAU PUR ȘI SIMPLU RASIȘTI FĂRĂ SCRUPULE, DUPĂ EVREI I-AR FI UCIS SAU ÎNROBIT PE TOȚI NEARIENII.

  • MEHR BORIS commented on April 27, 2021 Reply

    CONDAMNAREA ȘI EXECUTAREA LUI EICHMANN AU ALINAT OARECUM DUREREA MULTOR SUPRAVIEȚUITORI, CINSTE CELOR CARE AU CONTRIBUIT LA ACEST ACT DE DREPTATE, PREA MULȚI CĂLĂI S-AU ASCUNS ȘI SE MAI ASCUND ÎN AMERICA DE SUD

    • Asher Shafrir commented on April 27, 2021 Reply

      Bravo!

  • Lucian-Zeev Herșcovici commented on April 25, 2021 Reply

    Articol interesant bine scris. Aș avea de adăugat o scenă, care mi s-a părut interesantă. Printre martorii care au compărut la proces a fost și istoricul Salo W. Baron, unul din marii istorici ai poporului evreu, profesor la Columbia University, originar din Viena. Procurorul Ghideon Hausner i-a pus o întrebare specială: cum explică însuși Holocaustul, el, ca istoric. Răspunsul profesorului Baron a fost, că Holocaustul este o problemă teologică, iar el nu este decât istoric.
    Spre rușinea sa, Horia Sima a reacționat ironic la cuvintele profesorului Baron. „Reacția” a fost publicată într-un articol dintr-o revistă legionară din exilul spaniol și apoi într-o broșură, de fapt un extras cuprinzând textul articolului, intitulat „Procesul Eichmann și conștiința universală”. (citez din memorie). Printre altele, Horia Sima a scris că da, are dreptate profesorul Baron: Holocaustul este într-adevăr o problemă teologică, fiindcă evreii l-au asasinat pe Isus și acum Creatorul lumii s-a răzbunat pe ei. Negaționism infam stil 1961, opus tuturor valorilor morale al creștinismului…

    • Asher Shafrir commented on April 26, 2021 Reply

      Mulțumesc. Prima parte o cunoșteam, dar a doua îmi este nouă. Ca de obicei, întotdeauna învăț ceva nou de la dumneata.

      • Lucian-Zeev Herșcovici commented on April 28, 2021 Reply

        Vă mulțumsc, domnule profesor.

    • Veronica Rozenberg commented on April 26, 2021 Reply

      Şi tu chiar crezi că Holocaustul poate fi explicat că un fenomen teologic, sau mai precis numai ca un fenomen teologic? Probabil ca acesta ar fi insa un alt subiect.

      La prima întâlnire cu proprietara şi redactorul cărţii mele, in România, la editura SmartPublishing, această doamnă, absolventă a facultăţii de litere de la Bucureşti, de vârstă în jur de 55 de ani mi-a pus o întrebare:

      “Dnă Rozenberg, de ce există antisemitism?”

      Am rămas puţin perplexă şi din păcate, deşi ştiu că astăzi sunt destule teorii – tocmai că istorice – care nu atribuie aspectului “teologic” motivaţia unică, poate nici chiar principală a antisemitismului, m-am auzit invocând şi eu motive care convergeau către acea “vină” milenară, atribuită evreilor.
      În continuarea discuţiei cu această persoană s-a dovedit ca nu cunoştea nimic despre acest subiect Isus vis a vis de evrei. Tind să cred că era sinceră.

      Oricum răspunsul istoricului Baron a fost puţin surprinzător, bănuiesc că a dorit să se eschiveze de la un răspuns cu adevărat substanţial.

      • Lucian-Zeev Herșcovici commented on April 28, 2021 Reply

        Veronica, eu nu știu exact ce a vrut să spună profesorul Salo W. Baron. Pot doar să încerc să înțeleg și să comentez. Din păcate, el nu mai este în viață și nu mai poate fi întrebat. La fel și procurorul Ghideon Hausner. Se pot face numai presupuneri și deducții. În orice caz, niciunul din ei nu s-a gândit la aspectul vulgar, al acuzației de deicid. Cred că ideea lui era că o asemenea catastrofă nu este și nu poate fi ceva omenesc. Este mai mult decât o crimă, e o monstruozitate. Nu cred nici faptul că profesorul Baron s-a referit la simpla idee a intoleranței, materializată în Holocaust. Problema relației Dumnezeu – Holocaust a fost tratată de filosofi și teologi, evrei și creștini. Unul dintre ei a fost Elie Wiesel; popun tuturor să citească un studiu asupra gândirii lui, scris de profesorul Sandu Frunză, de la Universitatea ”Babeș-Bolyai”. Dar nu numai Elie Wiesel a încercat o a analiză filosofico-teologică a Holocaustului, ci și alți filosofi și teologi; în cazul lui Elie Wiesel, aspectul specific era că el însuși fusese supraviețuitor al Holocaustului. Afirmația profesorului Baron era că istoricul studiază fenomenul istoric și îl prezintă. Fenomenul istoric se desfășoară în conformitate cu anumite legi istorice, dar istoria este făcută de oameni și are o desfășurare influențată de oameni. Dar un aspect ca Holocaustul, unic în istorie sub forma în care s-a desfășurat? Oare cum se explică o răbufnire nebunească dar colectivă, fără o explicație istorică și omenească? Oare cum se explică dezumanizarea, autodistrugerea împinsă la extrem, fiindcă și călăii sunt victime ale acestei tragedii, devenită ceva neașteptat, neprevăzut, teologic nonistoric? Demență colectivă, animalizare, răbufnire celestă temporară, sau ce? Nu este ceva obișnuit, uman. Nu este o desfășurare normală a unui eveniment istoric. Nu ne rămâne decât să căutăm explicații de alt fel,, nonistorice, care nu sunt bazate pe simplele legi ale istoriei. Mi-am pus această întrebare și eu, după ce am auzit și am citit despre afirmația profesorului Baron. Regretatul meu prieten, filosoful Iacov Lavi, fost conferențiar la Universitatea din Tel Aviv, un filosof care prefera uneori esistica orală și nu filosofia de la catedra universitară, cita această afirmație și prefera să-și pună întrebarea fără să dea răspunsul, în afara ideii că este ceva diferit de tot ce este omenesc și istoric. Este adevărat că nazismul nu a avut nimic de-a face cu credința în Dumnezeu și cu morala creștină. Nici cu Biblia Ebraică, nici cu Noul Testament, deci Holocaustul nu a avut nicio tangență reală cu credința și teologia creștină. După cu este adevărat faptul că evreii au fost protejați de-a lungul secolelor de Biserică, pentru a fi păstrați ca o dovadă a existenței lui Isus: erau poporul lui. Baza era teza lui Augustinus, după care Biserica este Israel în spirit, iar evreii Israel în carne. Deci nu era vorba de o dorință teologică de lichidare fizică a poporului evreu, poporul lui Isus. Este vorba de alt aspect teologic. O problemă a Creatorului? Prăbușire înainte de renaștere? Prea problematic. Războiul dintre Gog și Magog? De asemenea, mult prea problematic. Nu cunoaștem suficient realitatea filosofico-teologică. Știm doar că lumea a fost creată – dacă vrem să acceptăm acest lucru. Îmi aduc aminte că, în urmă cu mulți ani, la Universitatea Bar Ilan, la cursul de ”Istoriosofie în Cărțile Profeților” din cadrul programului de ”studii de bază în iudaism”, regretatul profesor Iehuda Elitzur, un mare specialist în comentarea academică-științifică a Bibliei Ebraice, a fost întrebat de un student cum explică Holocaustul..Întrebarea fiind: de fapt, cum a putut Dumnezeu să tolereze asemenea lucruri, de ce El, Creatorul Lumii, nu a intervenit imediat. Răspunsul profesorului Elitzur a fost că lumea este guvernată de trei elemente care se interferează: voința lui Dumnezeu, voința oamenilor, legile naturii. Profesorul Elitzur a dat apoi un exemplu, diferit dar grăitor. Dumnezeu a creat omul, a spus oamenilor: ”Creșteți și înmulțiți-vă”. A dat oamenilor harul reproducerii, dar a lăsat oamenilor să folosească acest har pentru binele lor. Acest har al reproducerii umane a devenit o lege a naturii, reproducerea umană fiind rezultatul unui contact între bărbat și femeie. A lăsat oamenilor voința de a se reproduce, fără a-i obliga, a face acest lucru după voia lor. Deci, voința lui Dumnezeu, voința oamenilor, legile naturii. Dar ce se întâmplă dacă un bărbat ticălos violează o femeie? Dumnezeu nu vrea acest lucru, dar nu-l poate opri în fiecare caz, chiar dacă este voința unui ticălos. Intervin și legile naturii. Oare ca urmare a acestui viol nu se poate forma și naște un copil? Răspunsul este pozitiv. Deci, legile naturii, care funcționează. chiar și în cazul în care voința unui om ticălos este opusă voinței lui Dumnezeu. Odată creată lumea, odată formată voința omului, odată trasate legile naturii, ele funcționează alături de voința lui Dumnezeu, chiar dacă sunt contrare voinței lui Dumnezeu. Întrebarea este, dacă și când intervine (și poate interveni) Dumnezeu în aceste cazuri. Nu pot spune mai mult. Cred totuși că tocmai o monstruozitate cum a fost Holocaustul nu este o problemă simplă umană, nici o problemă istorică, de fapt tot umană, ci o problemă teologică, depășind tot ce este omenesc. În rest, nu îndrăznesc să-l contrazic pe marele istoric Salo W, Baron, care pe lângă pregătirea lui istorică avea și pregătire rabinică. deși nu a practicat această profesiune…

        • Asher Shafrir commented on April 28, 2021 Reply

          Vă mulțumesc. Eu nu am vrut să mă amestec în chestiuni teologice, mai ales din cauza deficienței mele în limba română. Ați făcut-o mult mai bine decât mine.
          Aș vrea doar să adaug că evreii religioși citeau câțiva Psalmi, mai ales Psalmul 44 pe care îl adaug ca cititorii să nu facă vreun efort ca să-l caute. Parcă vorbește despre „unde era Dumnezeu”?!
          PSALMUL 44
          Către mai-marele muzicii. Un
          maschilc al fiilor lui Core.
          Dumnezeule, am auzit cu urechile
          noastre, părinţii* noştri ne-au
          istorisit lucrarea pe care ai făcut-o
          în zilele lor, în zilele de demult.
          Tu, cu mâna Ta, ai* alungat
          naţiuni şi i-ai sădit pe eid, ai lovit
          popoare şi i-ai întins pe ei.
          Pentru că nu* prin sabia lor
          au luat ţara în stăpânire şi nu
          braţul lor i-a salvat, ci dreapta
          Ta şi braţul Tău şi lumina feţei
          Tale, pentru că** Ţi-ai găsit plăcerea
          în ei.
          Tu eştie Împăratul* meu,
          Dumnezeule; porunceşte mântuireaf
          pentru Iacov!
          Prin Tine îi vom doborî* pe
          vrăjmaşii noştri, prin Numele Tău
          îi vom călca în picioare pe cei
          care se ridică împotriva noastră.
          Pentru că nu* în arcul meu mă
          încred şi nu sabia mea mă va salva;
          ci Tu ne-ai salvat de vrăjmaşii
          noştri şi i-ai făcut* de ruşine pe
          cei care ne urăsc.
          Cu* Dumnezeu ne lăudăm toată
          ziua şi vom lăuda pentru totdeauna
          Numele Tău. Oprire.
          Dar Tu ne-ai respins* şi
          ne-ai făcut de ruşine şi nu mai ieşi
          cu oştirile noastre;
          ne-ai făcut* să dăm înapoi
          dinaintea vrăjmaşului şi cei care
          ne urăsc au jefuit pentru ei înşişi;
          ne-ai dat* ca pe nişte oi de
          mâncat şi ne-ai împrăştiat** printre
          naţiuni;
          ai vândut* pe poporul Tău pe
          nimic şi n-ai prosperat prin preţul
          vânzării lorg;
          ne-ai făcut* de ocară faţă de
          vecinii noştri, de batjocura şi de
          râsul celor din jurul nostru;
          ne-ai făcut* un proverb printre
          naţiuni, o clătinare** de cap
          printre popoare.
          Toată ziua dispreţul meu este
          înaintea mea şi ruşinea feţei mele
          m-a acoperit,
          din* cauza glasului celui care
          insultă şi batjocoreşte, din cauza
          vrăjmaşului şi a răzbunătorului.
          Toate* acestea au venit
          peste noi şi noi nu Te-am uitat
          şi n-am fost necredincioşi legăm
          ântului Tău;
          inima noastră nu s-a întors
          înapoi şi paşii* noştri nu s-au
          abătut din calea Ta,
          deşi ne-ai zdrobit în* locuinţa
          şacalilor şi ne-ai acoperit cu**
          umbra morţii.
          Dacă am fi uitat Numele
          Dumnezeului nostru şi ne-am fi
          întins* mâinile către un dumnezeu
          străin,
          n-ar fi cercetat* Dumnezeu
          aceasta? pentru că El cunoaşte
          tainele inimii.
          Dar* din cauza Ta suntem daţi
          morţii toată ziua, suntem socotiţi
          ca nişte oi de tăiat.
          Trezeşte-Te*! Pentru ce
          dormi, Doamne? Ridică-Te! Nu**
          ne respinge pentru totdeauna!
          Pentru ce* Îţi ascunzi faţa şi
          uiţi întristarea şi apăsarea noastră?
          Pentru că* sufletul nostru este
          încovoiat până în ţărână, pântecele
          nostru este lipit de pământ.
          Ridică-Te, ajută-ne şi răscumpără-
          ne, pentru bunătatea Ta!

        • Veronica Rozenberg commented on April 30, 2021 Reply

          Iti multumesc pentru raspunsul foarte documentat, detailat si competent.

          Din pacate eu nu cred ca holocaustul e o problema care tine de vreo mana dumnezeiasca, daca aceasta entitate ar putea sa existe, ci exclusiv de una umana, a satisfacerilor unor interese economice, nationale, etnico-sociologice, dar si de expresia unui EPITOM (, daca pot folosi acest cuvant)a l raului, pe care omul il poate inventa, crea si lupta chiar pentru desavarsirea lui.

          • Klein Ivan commented on May 1, 2021 Reply

            V.R. – De acord . Eu , nu accept în nici-un fel ideea implicării lui D-zeu în ceva , odată ce ca ateu nu cred în existența lui . În plus , aducerea unui factor extern e un prim pas în disculparea perpetratorilor Holocaustului , iar neînțelegerea trecutului îngreuiază înțelegerea prezentului și descifrarea viitorului . K.I.

  • Tiberiu Ezri commented on April 23, 2021 Reply

    Excelent articol! As adauga ca medicul care l-a anesteziat pe Eichmann in timpul rapirii lui din Argentina a fost Dr. Yona Elian, nascut in Romania, care a decedat in urma cu zece ani la varsta de 88 de ani. Pacat ca pe Mengele nu l-au prints si poate ca merita ca acest subiect sa fie scris de o personalitate competenta ca dumneavoastra.
    Guy Walters a scris o carte excelenta pe acest subiect- “Hunting Evil” care a aparut si ca serial pe YouTube.

    • Asher Shafrir commented on April 25, 2021 Reply

      De mult m-am gândit la chestiunea cu Mengele și promit să o fac.

  • Peter Singer commented on April 22, 2021 Reply

    Un articol excelent si emotionant. Multumiri sincere autorului.
    Doar un cuvant de “aparare” pentru Germania. Cred ca este singura tara die Europa care a facut intr-adevar tabula rasa cu Holocaustul. Ceea ce s-a intamplat la München a fost un act criminal fara precedent si deaceea a depasit fantezia si competenta organizatorilor. O lectie foarte dureroasa care insa a ajutat la evitarea actelor similare la olimpiade.

    • Asher Shafrir commented on April 25, 2021 Reply

      Mulțumesc.
      În legătură cu Germania nu sunt de acord. Poate Germania a făcut tabula rasa, dar germanii, majoritatea, nu au făcut.
      În legătură cu olimpiada, organizatorii nu pot să fie iertați așa de ușor. Cum este posibil ca o armată de arabi înarmați din cap până în picioare să se învârtească în satul olimpic? Serviciile secrete germane sunt cele mai legate de cele arabe, mai ales de ale teroriștilor. Toate negocierele pentru schimburi de prizonieri între Israel și statele arabe au fost conduse de serviciile germane. Eu peronal am participat la negocierile de după războiul cu Libanul din 1982 în care noi am primit doi prizonieri și am eliberat peste o mie de teroriști. Cei doi au fost aduși într-un avion german la Munchen și de acolo cu un avion israelian în Israel, cu toate că putea ajunge direct din Siria. Așa s-a repetat de multe ori. Astăzi participă din când în când și egiptenii și Qatar în Gaza și Rusia în Siria. Ceea ce căutau germanii la olimpiadă era să scape cu orice preț de teroriști, chiar și în schimbul vieții israelienilor ca să continuie jocurile olimpice.

      • Veronica Rozenberg commented on April 25, 2021 Reply

        Foarte interesant comentariul, Asher, desigur si articolul, dar vreau sa-ti redau si eu o mica poveste. In anii ’80 o prietena mai in varsta s-a mutat din Romania in Germania si am avut multe ceasuri de discutii telefonice.
        Printre alte chestiuni, mi-a povestit despre masiva campanie de educatie, pe care statul german o facea pentru publicul acelei perioade, inclusiv tineret, prin mass-media, aproape permanent, ea cel putin, Dna Borcea, era foarte impresionata de aceasta atitudine.
        Si nu numai, exista aspectul oficial (despre care scrii in articol, dar cred ca si el este astazi schimbat) si cel individual. Prieteni de-ai mei care aveau nume de tip Bercovici, au fost primiti cu bratele deschis la cateva locuri de munca, in orase mari.
        Asta nu se intampla aici, cu noii emigranti, in orice caz nu s-a intamplat in decursul timpului pe care eu l-am trait in productie. Dar sunt sigura ca astazi este altfel, si pentru ca nu prea mai vin emigranti 🙂

        In ultima istanta opiniile oamenilor obisnuiti sunt relationate la experientele lor de viata si ale celor care ii inconjoara.

        As dori sa relatez unele aspecte legate de faimosul proces al lui Eichman, la criticile de care le-a avut la vremea respectiva si la faptul ca “mimsadul” israelian (acest cuvant inseamna in limba engleza establishment, in romaneste nu gasesc o traducere potrivita, stabilimentul politic, sau conducerea politica) a interzis aparitia cartii lui Hannah Arendt, “Eichmann la Ierusalim sau banalitatea raului “in Israel pentru multe zeci de ani. Dar nu stiu daca voi ajunge s-o fac.

        Este remarcabila varietatea subiectelor pe care le aduci in fata publicului baabelian cu documentatia si prezentarea atat de multi-disciplinara.
        Salutari de la Haifa 🙂

        • Asher Shafrir commented on April 26, 2021 Reply

          Tot ce am înțeles din comentariul tău este că în Germania este mai bine decât în Israel. Sunt complet de acord. Într-adevăr în Germania este mai bine. Așa gândeau și evreii în anul 1930 până când într-o bună (?) zi în anul 1933, de azi pe mâine, binele s-a făcut foarte rău.
          Eu spun că nu trebuie să dăm uitării toate relele care s-au făcut evreilor când vina lor era că s-au născut evrei. Eu citesc multe articole în Baabel în care autorii își plâng rudele ucise în lagăre. Dar în același timp să nu uităm cine au fost ucigașii ca nu cumva să se mai repete așa ceva.
          În afară de aceasta eu pun întrebarea dacă într-adevăr germanii sunt atât de iubitori de evrei, de ce aceștia continuă să ceară despăgubiri de la nemți pentru „păcatele părinților lor”?!
          Eu cunosc foarte bine Germania profundă fiindcă soția mea a reprezentat în Israel unul din cele mai mari multinaționale în domeniul chimic din lume. Aveam ocazia să mă învârtesc în sate și orășele. Trebuie să mergi la berării și cârciumi să cunoști poporul. În afară de asta, eu am studenți on-line la cursuri de iudaism. Ei povestesc ce pază extremă a poliției este pe sinagogi chiar și în marele orașe. Oare poliția germană știe ceva ce nouă ne scapă?
          Eu am cunoscut în Israel tineri germani care au venit să ispășească pedeapsa care se cuvenea părinților lor și pe care ei nu au primit-o niciodată, muncind în voluntariat. De-a lungul anilor au venit câteva sute, poate o mie. Din 80 de milioane!
          Nu vreau să povestesc întâmplări neplăcute care mi s-au întâmplat în Germania, cu toate că multe altele au fost foarte plăcute, în tinerețe chiar și unele amoroase.
          Însă să nu uităm: este greu de perceput cum acest popor cultivat și inteligent a putut în scurt timp în anii treizeci să devină o bestie care a adus la moartea a peste 60 de milioane de oameni?! Oare se poate repeta acest lucru – în Europa sau în altă parte?

          • Andrea Ghiţă commented on April 26, 2021 Reply

            Domnule Shafrir, trei din cei patru bunici ai mei pe au pierit la Auschwitz (cel de al patrulea murise înainte de rîăzboi). Mi-a fost foarte greu să mă împac cu “germanii”, însă opinia mea este să nu generalizăm. Nu e vorba de tot poporul german sau de Germania. La Auschwitz, şeful direct al tatii – care lucra la un atelier de lăcătuşerie – era un subofiţer din Wermacht. Acesta i-a făcut rost de pastile Burow ca să le arunce peste gard bunicii mele care suferea de varice. Şi au mai fost exemple de civili care munceau în fabricile nemţeşti alături de deţinuţi. Chiar şi atunci au fost germani care s-au purtat omeneşte. Regimul politic, totalitarismul, legislaţia antisemită a deschis porţile iadului.

            • Asher Shafrir commented on April 27, 2021 Reply

              Bunica mea nu a avut acest noroc tot acolo. Eu îi caut pe cei vinovați și nu pe ceilalți, iar ei erau cu mult mai mulți.
              Cred că ar trebui să anunțați pe Iad Vașem despre acest ofițer. Nu cred că ei au auzit.

              • Andrea Ghiţă commented on April 27, 2021 Reply

                Bunica mea a murit la Auschwitz, în toamna sau iarna lui 1944, avea 43 de ani. Am scris despre ea aici:
                https://baabel.ro/2017/05/chipul-bunicii-malka/
                Întâlnirea cu tata a fost absolut întâmplătoare şi foarte emoţionantă. În ianuarie 1945 tata a plecat cu un transport de la Auschwitz, nu ştia nimic despre mama lui atunci. Ultima consemnare de pe cartoteca ei (găsită în Arhiva ITS), făcută cu o migală criminală, este din septembrie 1944 când a fost dezinfectată…
                Tata ar avea 99 de ani ( a murit la 77), nu cred că ştia numele subofiţerului, oricum nu mi l-a spus niciodată şi cred că şi acel om ar avea peste 100 de ani. Eu am dat doar un exemplu, minor, că au existat germani omenoşi, că nu pot fi incriminaţi ca popor.

          • Veronica Rozenberg commented on April 26, 2021 Reply

            Asta de generalizare. Multor evrei nu le-a fost bine, desi au fost adusi in Israel de catre Sohnut, nu stiu daca intotdeauna cu voia lor, sau din alte motive, dvs stiti mult mai bine decat stiu eu. Ce-au facut ashkenazimi cu populatia sefarda venita la inceputurile existentei statului Israel ? Ce a fost cu miscarea Panterelor negre ? Deci nu putem generaliza, si nici judeca prin prisma intelectualilor, sau a generalilor de armata, sau nici macar al conducatorilor armatei, care nu odata sunt manati de un adrenalin suplimentar. Si despre problema acesta cunoasteti mult mai mult decat mine, care prin perspectiva meseriei mele, am avut o evolutie in lumea tehnica, o lume in care, ceasurile de lucru zilnic nu ofera prea mult timp liber.

            “Eu spun că nu trebuie să dăm uitării toate relele care s-au făcut evreilor când vina lor era că s-au născut evrei. Eu citesc multe articole în Baabel în care autorii își plâng rudele ucise în lagăre. Dar în același timp să nu uităm cine au fost ucigașii ca nu cumva să se mai repete așa ceva.”
            Sunt de acord cu dvs, dar in ziua de astazi, miscarile nationaliste de dreapta se intaresc si in alte state nu numai in Germania, mai curand, acolo, oficialitatile incearca sa pastreze o anumita stare de echilibru. Oare cum explicati ca in timpul migratiei masive spre Europa (2014-2015), Germania a acceptat un numar record de emigranti, in timp ce alte state au fost mult mai zgarcite, altele si-au inchis complet granitele. S-ar putea ca in timp sa regrete acest umanism, sau intelegere.
            “În afară de aceasta eu pun întrebarea dacă într-adevăr germanii sunt atât de iubitori de evrei, de ce aceștia continuă să ceară despăgubiri de la nemți pentru „păcatele părinților lor”?!
            Apropos, de ce oare pana in ziua de azi se mai tot cer despagubiri ? Iar verificarea celor care le primesc, n-as spune ca este foarte profunda. Germanii le platesc pentru pacatele parintilor.
            “Eu cunosc foarte bine Germania profundă fiindcă soția mea a reprezentat în Israel unul din cele mai mari multinaționale în domeniul chimic din lume.”
            De ce oare o fi facut-o daca aveati o asemenea parere despre Germania si germani? 😉 Nu e de loc inteles de la sine.
            “Aveam ocazia să mă învârtesc în sate și orășele. Trebuie să mergi la berării și cârciumi să cunoști poporul. În afară de asta, eu am studenți on-line la cursuri de iudaism. Ei povestesc ce pază extremă a poliției este pe sinagogi chiar și în marele orașe. Oare poliția germană știe ceva ce nouă ne scapă?”
            Nu stiu ce paza este, ca tocmai s-au petrecut in ultimul an cateva incidente, de altfel, nu ar fi stricat sa fie si aici o politie care sa actionize in mod mai strict si potrivit, iar in zilele de astazi ma gandesc personal, daca nu va incepe in Israel un razboi civil? – asta desigur depaseste contextul discutiei.
            “Eu am cunoscut în Israel tineri germani care au venit să ispășească pedeapsa care se cuvenea părinților lor și pe care ei nu au primit-o niciodată, muncind în voluntariat. De-a lungul anilor au venit câteva sute, poate o mie. Din 80 de milioane!”
            Si eu am cunoscut, dar putini, cativa, este un semn al stari de vinovatie in fata “pacatelor” cum le-ati numit. DAR nu e doar asta, tind sa cred ca este si rezultatul educatiei despre care vorbeam.
            “Nu vreau să povestesc întâmplări neplăcute care mi s-au întâmplat în Germania, cu toate că multe altele au fost foarte plăcute, în tinerețe chiar și unele amoroase.”
            Faptele descrise mai sus, sunt comune oricarei vieti, si nu pot fi decat exemple sporadice, care nu spun prea mult, ar fi putut exista oriunde in lume.
            “Însă să nu uităm: este greu de perceput cum acest popor cultivat și inteligent a putut în scurt timp în anii treizeci să devină o bestie care a adus la moartea a peste 60 de milioane de oameni?! Oare se poate repeta acest lucru – în Europa sau în altă parte?”
            Deci in primul rand nici eu nu pot sa va dau un raspuns, oricum daca va referiti doar la evrei, poate este un 0 pus in plus.
            In istorie s-au produs masacre grave, nu pot sa exemplific cu cifre si este perfect adevarat ca ceea ce s-a intamplat in anii WWII, este probabil unic. Banuiesc ca motivatia a avut origini socio-economice si religioase, dar nu numai. Filozofia romantica (sec. XVIII) aparuta odata cu Herder, si ideologia timpului au contribuit la dezvoltarea miscarii national-socialiste, explicatia « teologica », cum a numit-o Baron nu poate fi luata cred in consideratie daca privim urcusul la putere al lUI Hitler, in contextul politic al anilor 1930. Coducatori charismatici au cucerit masele, atunci cand s-au dezlantuit.
            Si tot asa mai departe….intrebarea se pune, acum si aici…credeti ca arabii israelieni si din teritorii nu se vor dezlantui impotriva evreilor, care au creat aici pe teritoriul Israelului o adevarata hegemonie industriala, culturala, politica, dar ale carei hotarari de peste 70 de ani nu ajung la solutionarea unei situatii conflict, care sa duca la o intelegere. Nu este doar vina lor, desigur, nici conducatorii arabi corespunzatori, inca nu s-au nascut. Ura care domneste in lumea araba din teritorii este inspaimantatoare si nu va putea fi oprita sau domolita in exclusivitate prin fortele armate super-dotate ale tarii noastre.
            Deci raspunsul la intrebarea dvs din final, din pacate, cred ca este pozitiv.
            Ma scuzati pentru divagatii….

            • Asher Shafrir commented on April 27, 2021 Reply

              Nu am de gând să „joc ping-pong cu tine”. Vreau doar să precizez câteva puncte, mai ales cele în legătură cu Israel.
              • Eu despart Germania de germani. Și nu-i boicotez spre deosebire de mulți israelieni în anii 50-70. Deschiderea granițelor la așa numiții „refugiați” a adus la terminarea carierei lui Merkel. Eu cred că are legătură cu sentimentele ei de izbăvire care sunt adevărate. Așa și deosebita ei atitudine fașă de Israel și de securitatea ei din care multe sunt încă secrete. Restul v-am scris mai înainte.
              • Despre Israel nu sunt de acord cu un cuvânt din ce ați scris. Mă întrebați ce au făcut askenazimii la sfaradim? Ce așkenazim. Românii care erau pe vremea aceea majoritate? Sau rușii sau polonezii. Acestea sunt aberații inventate. În anii 50 au fost câțiva „deștepți”, funcționari la Sochnut care au făcut câteva prostii. Erau de toate neamurile. Pe de altă parte la cazare și românii erau cazați cu ei în aceleași condiții imposibile în „maabarot”. Documentați-vă. Dar să vedem ce s-a ales cu copii acelor „oprimați”. De unde provine marea majoritate a elitei israeliene astăzi? Șeful armatei – sfaradi, șeful Mosadului – sfaradi, șeful Șabakului (Șin Bet) – sfaradi, șeful poliției – sfaradi. În economie, la fel. Toți președinții băncilor (nu proprietari) sunt sfaradim. Majoritatea miniștrilor și a parlamentarilor – la fel. Câți români sunt? Zero. La fel în muzică și în alte arte. Voi scrie un articol despre relațiile dintre așkenazim și sfaradim din sec.19 până astăzi.
              • Ați scris despre „Panterim”? Contra cui au fost ei în anul 1972? Contra guvernului. Dar toți omiteți un fapt crucial: în anul 1977 a fost o răsucire totală în societatea israeliană „mahapach” odată cu urcarea la putere a lui Menachem Beghin și a partidului Likud. Panterii și Vadi Salim din Haifa și gazarea pe cap etc. sunt episoade din primii 30 de ani ale Israelului care s-a majorat după aceea și s-a maturizat.
              Țara este plină de căsătorii mixte. Oare ce sunt copiii? Așkenaz sau sfarad?

            • Asher Shafrir commented on April 27, 2021 Reply

              Am uitat un singur lucru. Arabii. Chiar vă temeți de palestinieni că se vor năpusti? Serios? Poate se vor năpusti pe malul mării ca acum doi ani înainte de pandemie ca să simtă marea pe care nu o au? Poate vă temeți și de vecinii dumneavoastră? Eu, acest nimic, vă pot asigura că asta nu se va întâmpla în vecii vecilor.
              Despre alte probleme cu arabii, mai citiți ce este scris în cărțile lor sfinte – Quran și Hatis – ca să înțelegeți care este problema lor cu Israelul. Este o problemă profundă de credință. Mai gravă decât „omorârea lui Isus de evrei”.
              În concluzie – ați spus că suntem în ajun de război civil. Asta nu se va întâmpla niciodată. Noi, evreii, ne certăm între noi, dar știm unde este limita. Noi nu am uitat ce înseamnă „ura între frați” de acum 2000 de ani.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *