Ca reprezentant celei de-a doua generații de supraviețuitori ai Holocaustului mă obsedează acea perioadă în care viața oamenilor nu valora nimic, și nu numai a evreilor, ci și a “cărnii de tun” a diferitelor armate. Obsesia nu este cauzată numai de amintirea celor peste 60 de membri, ai familiei mele și a soției mele, care au fost uciși la Auschwitz, dar și de nenumăratele întrebări rămase fără răspuns, de exemplu, cum s-a putut întâmpla acest fapt odios în Europa “civilizată”, cum s-a produs dezumanizarea unui popor aproape întreg, cum se face că atât de mulți criminali naziști au reușit să scape de mâna legii și, mai ales, de ce unii perpetuează aceleași idei și în zilele noastre.
Din păcate, obsesia mea se întețește când întâlnesc oameni în vârstă sau chiar tineri care își manifestă fățiș antisemitismul. În România nu am întâlnit asemenea reacții, nici în scurtele noastre vizite în Germania, dar în Ungaria da. Tânăra generație de germani încearcă să recunoască vina istorică a strămoșilor lor față de evrei prin ajutor financiar acordat supraviețuitorilor Holocaustului, muncă voluntară în Israel, sau participarea la marșurile păcii în amintirea martirilor de la Auschwitz-Birkenau.
Nu spun că nu ar mai fi neo-naziști, dar atitudinea oficială și chiar a unei părți din tânăra generație încearcă să repare, pe cât posibil, rușinoasele păcate ale istoriei.
În schimb, alții susțin că au fost forțați să colaboreze cu Germania sau că crimele împotriva evreilor au fost comise numai de germani. În Polonia de astăzi, puținii evrei care au rămas (de ce oare?) sunt nevoiți să-și ascundă etnia din cauza antisemitismului. În Austria, noul guvern, deși de extremă dreaptă, susține măcar cauza Israelului. Interesant că în Europa și America rolurile s-au schimbat radical. Stânga este anti-israeliană (și antisemită), iar cei din dreapta hărții politice din Austria, Ungaria și Statele Unite sunt pro-israelieni. Mulți criminali din SS și-au găsit adăpost în America de Sud, Statele Unite, Canada, în țările arabe (mai ales Egipt și Siria) sau au dus o viață tihnită în Germania postbelică sau în Austria.
Fiecare țară i-a primit, având interesele ei. Americanii și rușii aveau nevoie de cunoștințele lor, sud-americanii și arabii de bani și tehnologie militară, Canada avea nevoie de mână de lucru.
Iată câteva exemple de antisemitism întâlnite în cadrul excursiilor noastre. Când fiul nostru cel mare a avut 12 ani, l-am luat la Budapesta, în vizită la niște rude. Cu aceeași ocazie am vizitat și Viena. Am plecat cu vaporul pe Dunăre. La granița cu Austria, deși am coborât printre primii, pe noi ne-au lăsat la urmă. Ne-au scos hainele din valiză și le-au aruncat pe jos. Era un grănicer bondoc de vreo patruzeci de ani, care părea bine educat în spiritul svasticii. Am pus lucrurile la loc, dar calvarul nu s-a terminat. Bondocul a încuiat poarta grea care reprezenta granița și ne-a lăsat singuri în clădirea de lângă Dunăre. Se făcuse întuneric. Copilul plângea, eu am bătut cu piciorul în poartă, până când un tânăr grănicer ne-a eliberat. L-am reclamat în scris, dar conducerea portului mi-a răspuns că vina era a mea, pentru că aș fi spus că Waldheim era nazist. O minciună crasă! Pentru ce să spun astfel de lucruri, chiar dacă ele sunt adevărate? Mințeau ca să-și acopere mârșăviile!
Mi se făcuse lehamite de o asemenea țară, dar n-am reușit să prind un zbor înapoi la Tel Aviv. Plimbând-ne pe străzile Vienei, am văzut un evreu cu barbă, îmbrăcat în haine tradiționale. Doi derbedei, tineri cu apucături naziste, l-au luat în râs, trăgându-l de barbă. Nimeni nu a intervenit, nici măcar verbal; nici eu nu puteam interveni ca să nu-mi periclitez fiul.
Totuși, peste mulți ani am revenit în Austria cu niște prieteni. Am închiriat o mașină și am plecat într-o stațiune din Alpi. Ne-au închiriat camere, dar nu au uitat să remarce ironic că noi evreii avem bani pentru mașini scumpe…
Mulți austrieci au fost fruntași în propaganda antisemită și lichidarea evreilor. Alipirea în 1938 a Austriei de Germania nazistă (Anschluss) a fost bine primită de majoritatea austriecilor, Hitler însuși era doar originar din Austria. Puținii oponenți au fost nevoiți să fugă sau au fost uciși. O treime a evreimii austriece a fost exterminată. Majoritatea funcționarilor răspunzători de executarea soluției finale (lichidarea tuturor evreilor europeni) au fost austrieci. În afară de participarea masivă la război alături de armata germană și de cei peste 150,000 de Waffen-SS austrieci, o bună parte din comandanții și paznicii lagărelor de exterminare erau austrieci. Printre ei se numără Kaltenbrunner, care a devenit șeful Gestapo după Heidrich, Seyss-Inquart, responsabil de lichidarea evreilor olandezi, Globocnik, “arhitectul” lagărelor de exterminare din Belzec, Sobibor, Treblinka și Majdanek, Alois Brunner, adjunctul lui Eichmann și mulți alții. Să nu-l uităm nici pe odiosul episcop austriac Alois Karl Hudal care, stabilit după război la Roma, a ajutat zecilor și poate sutelor de naziști și ustași să fugă cu familiile lor în țări arabe și în America de Sud.
Nu mai puțin grav, Austria, spre deosebire de Germania, nu a avut niciodată vreun plan de denazificare (eu îl numesc “deratizare”) și de combatere a austrofascismului. De ochii lumii se prefăceau victime ale Anschluss-ului.
https://en.wikipedia.org/wiki/Austria_under_National_Socialism
Un singur lucru pozitiv mă leagă de Austria: colegul de breaslă, Prof. Michael Frass, șeful terapiei intensive de la spitalul universitar din Viena, care ne-a primit frumos, a fost de câteva ori în Israel și a publicat studii științifice cu colegi israelieni.
Și totuși au fost și printre austrieci oameni cu suflet, care, riscându-și viața, au salvat evrei.
Când lucram în SUA, la Houston, ne-am luat copiii la un parc de distracții lângă San Antonio. Am luat prânzul la un mic restaurant. La ieșire, mezinul nostru a observat un perete plin cu fotografii ale lui Hitler. Păcat că nu le văzusem de la început! Lupii printre (n)oi!
Ideea de a scrie acest articol mi-a venit văzând filmul Remember (Amintește-ți), din 2015. Este povestea unui evreu, Zev Guttman, dement dar cu momente de luciditate, care trăiește într-o casă de bătrâni și de curând și-a pierdut soția. Prietenul lui, Max, îi amintește că înainte de moartea soției, Zev i-a promis că îl va găsi și se va răzbuna pe nazistul care a ucis familiile amândurora la Auschwitz. Ca Zev să nu uite detaliile planului, Max îi dă totul în scris. Așa au început aventurile incredibile ale lui Zev în căutarea criminalului. Aici mă opresc și vă invit să vizionați filmul. Merită!
https://putlockernew.site/watch-movie/remember-2015_cwzd0wzgk/zbo4w6m-full-movie-online?watchnow=1
Lupi în Israel
Printre primii naziști veniți în Palestina mandatară, în 1937, a fost călăul Adolf Eichmann, într-o misiune secretă, deghizat în ziarist. Mai târziu el a primit la Gestapo funcția de responsabil asupra problemei evreiești și apoi asupra “soluției finale”. Eichmann a raportat șefilor lui din Germania că trebuie neapărat prevenită formarea unui stat evreiesc. Următoarea vizită, în 1962, s-a terminat cu execuția lui pentru crime împotriva umanității.
Pare de necrezut, dar și alți lupi (naziști) au ajuns în Israel, sau au colaborat cu Mossadul. De exemplu, colonelul Otto Skorzeny, cel care l-a eliberat pe Mussolini din prizonierat, și care trăia în Spania sub protecția lui Franco. În 1963 el a fost recrutat de către Mossad și, la amenințarea de a fi lichidat, a furnizat Mossadului lista de naziști germani care acordau ajutor militar Egiptului, inclusiv în producția de rachete.
https://en.wikipedia.org/wiki/Otto_Skorzeny
Un adevărat lup, fost soldat în Waffen-SS, a fost Ulrich Schnaft, care după război, trăind în condiții precare, s-a deghizat în evreu german, supraviețuitor al Holocaustului, luându-și numele de Gavriel Weissman. La Marsilia s-a îmbarcat pe un vapor care transporta evrei, supraviețuitori ai Holocaustului, dar pe drum au fost opriți de britanici și a petrecut o vreme în lagărul de refugiați din Cipru, unde a fost recrutat de Hagana. În 1948 a ajuns într-un kibuț, unde a învățat limba ebraică. În Israel s-a înrolat în armată, ajungând căpitan. Cariera i s-a blocat însă când a devenit suspect că avea un trecut necurat, mai ales că la beție s-a lăudat că fusese soldat nazist. Dat afară din armată, s-a înhăitat cu o evreică germană. Împreună s-au întors în Germania, dar el nu a primit viză de intrare fiindcă avea pașaport israelian. Atunci Ulrich și-a oferit serviciile Egiptului. A petrecut o vreme la Cairo, vânzând arabilor secrete militare israeliene și cu ajutorul egiptenilor a reușit să se întoarcă în Germania. Acolo și-a căutat vechea amantă și abia atunci i-a divulgat trecutul lui nazist și faptul că spionase contra Israelului. Aceste informații au ajuns la contraspionajul israelian care l-a ademenit înapoi în Israel, unde a fost condamnat la șapte ani închisoare.
https://en.wikipedia.org/wiki/Ulrich_Schnaft
În Israel a ajuns încă un lup, mult mai feroce: Ivan (John) Mykolaiovych Demianiuk, xsupranumit Ivan cel Groaznic (Ivan Marchenko), paznicul-măcelar din Sobibor, care a ucis cu mâna lui mii de evrei. Am avut și noi “onoarea” să-l anesteziem pentru o mică operație urgentă, el fiind întemnițat aproape de spitalul unde lucram. Oare de ce nu ne-a trecut prin minte dorința de a-i răzbuna pe cei pe care i-a ucis? Printr-o gafă enormă, justiția israeliană nu i-a putut dovedi identitatea, așa că a fost eliberat și s-a întors în SUA, unde fugise după război. Americanii au dovedit că el era totuși unul dintre paznicii-călăi din Sobibor, așa că l-au extrădat Germaniei, dar el avea deja 89 de ani și a murit înainte de verdict. A suferit prea puțin și prea târziu și-a dat sufletul diavolului!
https://simple.wikipedia.org/wiki/John_Demjanjuk
Puii de lupi “domesticiți” din Israel
Cum spuneam, nu toți tinerii germani sunt pui de lupi. Mulți au sufletele împovărate de moștenirea păcătoasă a rudelor lor naziste. Ei vin în Israel nu numai ca să savureze clima mediteraneeană, bucătăria excelentă și volubilitatea israelienilor, ci în primul rând pentru a arăta că ei regretă trecutul și dezaprobă ceea ce s-a întâmplat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Unii fac muncă voluntară în agricultură, alții dau o mână de ajutor la case de bătrâni sau în spitale. Aș dori să povestesc despre un voluntar, o poveste interesantă și în același timp emoționantă. O rudă a noastră, internată la secția de demenți gravi la o casă de bătrâni, a încetat să vorbească maghiara, româna și ebraica, pe care le stăpânise perfect. La un moment dat, un tânăr voluntar din Germania a început s-o viziteze și să-i ajute la micul dejun. Și iată că minunea s-a întâmplat! Bătrânica, a cărei limbă maternă era germana, a început să vorbească germană cu tânărul voluntar! Nu știu ce a făcut-o să vorbească din nou: limba germană, adânc încrustată în mintea ei, vocea tânărului sau amândouă.
Majoritatea voluntarilor se întorc în Germania, dar o parte rămân, unii chiar trec la iudaism, se căsătoresc în Israel și au copii. Ba există chiar unul care a devenit rabin ortodox, după ce tatăl lui fusese în Waffen-SS.
https://www.theguardian.com/world/2008/aug/06/judaism.secondworldwar
Și bunicul aviatorului israelian Emanuel Rosenzweig a fost nazist. El este pilot la El-Al și locotenent-colonel în aviația israeliană. Ca o curiozitate, a ajuns la finala concursului televizat Masterchef.
https://www.mako.co.il/pzm-magazine/Article-21a36fb7262a541006.htm
Tom Franz, tot german, dar fără ascendenți naziști, a câștigat primul loc la același concurs în 2013. De atunci a deschis un restaurant, a trecut la iudaism, s-a căsătorit cu o fată religioasă și are mai mulți copii.
În 2016 în Israel trăiau 400 de descendenți ai naziștilor – eu îi numesc “pui de lupi domesticiți“. Ei s-au asimilat în societatea noastră, pe care o respectă și sunt și ei respectați. Mulți iubesc atmosfera israeliană, cu toată beligeranța care ne amenință uneori.
http://healworlds.blogspot.com/2016/01/66.html
Epilog
Licantropia, metamorfoza omului în lup, își are rădăcinile în mitologia germană. Când era clar că au pierdut războiul, ultimii naziști care își ziceau lupi s-au organizat în grupuri care sabotau forțele aliate. Iar numele eroului din film, Zev, (în ebraică Zeev), înseamnă tocmai… lup!
Cea mai dulce răzbunare este înflorirea culturii evreiești după Holocaust și mai ales întemeierea statului Israel.
Tiberiu Ezri
28 Comments
Vera Sharav trăiește în America și vorbește de “cutremurul” de aici . Înaintea marilor savanți cutremurul e prevăzut de cele mai simple viețuitoare care simt glasul pămîntului . V.R. simte și vorbește de realitatea americană . În primele 5.45 minute V.S. vorbește de “conspirație” , idee șoc pe care ești liber s-o accepți sau nu , dar de care te apropii mai mult sau mai puțin ascultîndu-i argumentele și apreciind dacă aspectele amintite ale realității le simți/vezi/auzi . ( În experiența mea personală nu există nimic care să contrazică ceva din cele afirmate de dna V.S. – eu nu merg pînă a mă referi la “conspirație” , eu la nivelul meu îmi permit să afirm cel mult că nu știu unde se termină interesul și începe răutatea și să menționez ca americanii că ” if it looks like a duck, swims like a duck, and quacks like a duck, then it probably is a duck “.
. Eu sînt pentru ideea de a constrînge o minoritate care eventual nu-și înțelege propriul interes , dar făcînd parte din ea înțeleg ca înainte de a fi constrîns să fiu lămurit ca Brânzovenescu : ” Trădare , trădare dar să știm și noi ” ) .Nu V.R. trebuie diagnosticată ci pandemia trebuie analizată de epidemiologi cu păreri opuse – de ex. încă din primăvara anului trecut epidemiologi/virusologi prevedeau că vaccinarea în pandemie va stimula/grăbi apariția de variante . Disputa de idei trebuie stimulată nu strangulată prin suprimarea părerilor contrare . În America se vorbește exclusiv de vaccin ( de 5-10 ori pe oră la TV ) , nimic de un tratament preventiv/întărire a imunității sau în fază inițială făcut cu medicamente ieftine și folosite cu succes în alte țări ( au fost îndepărtate de pe piață , medicii obligați să urmeze protocolul – spitalele sînt cointeresate prin subsidii federale să aibă pacienții aduși la faza de spitalizare ). “Știința” e reprezentată de dr. Faucci , om care de peste 4 decenii e în poziție de vîrf – administrativă , aparent n-a tratat pacienți nici-odată ( salariu mai mare ca al președintelui U.S.A. ) – și care în primele 3 luni ale anului 2020 afirma că nu e nevoie de mască ( care s-a folosit în timpul pandemiei de gripă spaniolă de după WWI )
OK
UN ARTICOL FOARTE BUN ȘI UTIL
Multumesc!
N-am știut de existența acestei Vera Sharav- am găsit interviul ei si l-am ascultat timp de 5.45 minute.
Mi-a fost deajuns.
Dupa parerea mea tipa e un caz de boală mintală, dar eu nu sunt psihiatru, asa ca las pe alții sa pună diagnosticul.
Că după ce o asculti nu-ți rămâne decât să te întrebi ce ne facem cu cele aproape 5 milioane de indivizi morți de COVID in toata lumea pâna azi dimineață?!
Cum îi resuscităm ca să-i explice ”doamnei” de ce au murit…..
GBM
De acord cu tine Gabi!
Multumesc Tibi, dar ce ne facem cu ceilalti??!!
GBM
Problema este ca ceilalti probabil nu vad stirile si nu stiu cati dintre adeptii lor nevaccinati mor fara rost. Eu nu am solutii pentru fanatici. Ma depaseste.
Daca iti aduci aminte, Tibi, eu am propus ceva, dar nimeni n s-a sezizat: cei nevaccinati sa-si plateasca singuri cheltuielile de tratament…..
GBM
Tin minte Gabi si eu gandesc la fel dar cand interesele politice domina, nu sunt sanse ca asa ceva sa se aprobe.
Si nu i-a povestit niciodata?
Un articol care prezintă o problemă reală şi perenă, cu relevarea unor conexiuni interesante. Da, foştii nazişti şi neonaziştii sunt printre noi, din păcate şi ceea ce e şi mai rău, continuă să facă adepţi. Cu câţiva ani în urmă, o distinsă doamnă supravieţuitoare din Transnistria mi-a povestit că în anii 1960 a întâlnit pe stradă, în Bucureşti, ofiţerul român care o violase în lagărul de la Djurin. De-acum devenise ofiţer superior al armatei române socialiste…În momentul în care l-a văzut, s-a ascuns sub o poartă şi nu a ieşit vreme îndelungată de acolo…Şi-a amintit toată oroarea, a plâns şi în acelaşi timp şi-a dat seama că nu are nicio şansă să-l reclame. Pe atunci Transnistria era un subiect tabu şi, oricum, ar fi fost cuvântul ei – o funcţionară – în faţa cuvântului lui: un colonel…
Cazul pe care il descrii Andrea este zguduitor!
Mama mi-a povestit ca dupa eliberarea lor din gettoul din Budapesta, l-au vazut pe strada pe jandarmul Feri din Toplita, cel care l-a lovit cu pusca pe bunicul meu si a luat fursecurile pe care le mancau copiii evrei si le-a dat cainilor. Dar nici bunicul nu l-a reclamat fiindca cine stie ce erou a devenit Feri nazistul dupa razboi…
CRED CĂ TREBUIA RECLAMAT, AȘA AȘ FI FĂCUT EU
De acord.
Din păcate nu e singura poveste de acest fel. Ruda mea Shoshana, despre care am scris în articolul publicat în 19.9.2019, povestea despre Transnistria:
Într-o zi a venit în inspecție un colonel român, însoțit de patru soldați. Deportații s-au plâns că nu le ajunge apa, aveau o singură fântână la 2500 de oameni. Ca răspuns, colonelul le-a ordonat soldaților să urineze în fântână.
La întoarcere din deportare, la liceu la Cluj, Shoshana a primit-o pe fiica aceluiași colonel să-i fie colegă de bancă.
Cata neomenie! Nu as fi in stare sa fac asta nici teroristilor criminali.
FIICA NU RĂSPUNDE PENTRU TATĂL TICĂLOS
De acord si de aceea am dat exemple de pui de lupi buni.
CU PUȚIN CURAJ SE PUTEA INTERVENI, DESPRE TRANSNISTRIA SE ȘTIA ÎN 1960
OK
Am vazut si eu filmul Remember care este intr-adevar foarte bun. Un articol, din nou, interesant si plin de informatii importante, felicitari!
Multumesc!
MERANO
Dr. Rudolf Wilhlem.
Rudolf absolvise cu brio facultatea de fizica a universitatii din Heidelberg. Ulterior, in urma unei teze stralucite avand ca obiect “Obiecte Zburatoare Auto Propulsate”, primise titlul de doctor la universitatea Humbold din Berlin. Nu intrase in politica national socialista germana, datorita temerilor legate de originea evreiasca a familiei sale.
Hermann Goring, comandantul aviatiei Luftwaffe, aflase prin informatorii sai despre talentul neobisnuit al doctorului Wilhlem in tehnica rachetelor dar si de originea neariana a acestuia, care il facea impropiu pentru obtinerea unei functii in al III-lea Reich. Goring aflase deasemenea ca in Primul Razboi Mondial, tatal lui Wilhlem, ofiter in armata germana, murise ca un erou in batalia de la Verdun. Dr. Wilhlem devenea atractiv pentru a fi folosit in al III-lea Reich…
Intr-o convorbire particulara cu Adolf Hitler, Hermann Goring a obtinut aprobarea de angajare a doctorului Wilhlem in grupa de desvoltare a rachetelor condusa de col. Günther Helmuth. Pentru a evita orice situatie conflictuala, Goring dispuse elaborarea unor acte care care sa dovedeasca originea ariana pura a doctorului Wilhlem. Printr-un acord tacit Adolf Hitler acordase lui Goring si in trecut aprobari similar pentru persoane de maxima utilitate pentru armata si economie.
In continuare, datorita acordului conducerii celui de al III-lea Reich, dr. Rudolf Wilhlem a fost inclus in echipa de realizare a rachetelor condusa de col. Günther Helmuth. Desi nu aflase inca de existenta lagarelor de exterminare a evreilor, Wilhlem avea o strangere de inima afland despre distrugerea cladirilor din Londra de rachetele la a caror proiectare avusese un aport substantial. Strangea din dinti dar nu avea ce face.
Si in curand a sosit ziua din 9 mai 1945 cand Germania nazista a capitulat.
Intraga grupa de desvoltare a rachetelor a fost anchetata de autoritatile americane de cercetare a criminalilor de razboi. Americanii, prin actiunea secreta Paperclip au propus transferul partial al grupei in USA pentru a lucra pentru guvernul american. Datorita convingerilor sale naziste, dar avand si alte planuri, col. Günther Helmuth a refuzat transferul si a fost condamnat la 3 ani inchisoare. Dr. Rudolf Wilhlem a fost eliberat imediat, dar a preferat sa ramana un timp in Germania, pentru a cerceta soarta familiei sale. Nu si-a mai gasit parintii. A aflat ca au pierit in lagarul de exterminare Auschwitz…
***
O misiune data de Factorul Guvernamental.
Era o zi torida, care domina natura dealtfel racoroasa a localitatii Hertzlya. In birourile instutiei Elion atmosfera creiata de aparatele de aer conditionat era insa placuta. Alon a fost chemat in biroul lui Akiva, seful institutiei Elion.
-Asculta Alon, spuse Akiva, suntem convocati diseara de Factorul Guvernamental. Dupa cate banuiesc vom primi o noua misiune. Sa fii pregatit.
Ca deobicei, la ora 19, un Jeep condus de un colonel Zahal s-a prezentat la intrarea instutiei Elion invitand in automobil cei doi convocati, care asteptau acolo de 10 minute.
In marea sala unde au intrat in urmatoarele minute, biroul Factorului Guvernamental se afla ca deobicei intr-un con de umbra pentru a nu fi recunoscut de interlocutori.
– Am pentru voi o misiune de a contribui la eforturile guvernului si Mosad-ului in elucidarea unor probleme de maxima importanta.
– Despre este vorba?, intreba Akiva.
– Sunt doua probleme oarecum diferite, a caror rezolvare are un tel comun: securitatea statului nostru.
Prima problema:
Localitatea italiana Merano a devenit un punct de evacuare criminalilor de razboi nazisti – ofiteri si oameni de stiinta – spre Argentina si USA. Acest lucru era mai putin important pentru noi. Dar in ultimul timp din Merano au fost trimisi oameni de stiinta germani, specialisti in rachete si alte mijloace de lupta, spre tari ostile Israelului, cum ar fi Egipt sau Siria. Aceasta activitate trebuie anihilata. Trebuie sa obtinem informatii despre tarile unde au fost trimisi acesti savanti germani, numele lor si daca este posibil adresa lor actuala.
A doua problema este legata de aliaua spre Tara Sfanta. Guvernul sovietic si cel roman au inceput de curand sa permita emigrarea unor evrei, tranzitand-ui prin Italia indesebi prin Roma si Merano. In ultimul timp forte ostile Israelului, influntate de tari arabe, a inceput sa impiedice plecarea emigrantilor evrei din Italia spre Israel, dirijandu-i spre Canada, USA sau Italia. Noi vrem sa impidicam aceasta activitate care pentru noi este nefasta.
Pe scurt vrem un raport amplu asupra acestor doua probleme si propuneri pentru rezolvarea acestora.Din motive diplomatice, guvernul a decis incredintarea acestei misiuni unei instutii particulare care urmeaza sa fie subventionata de un miliardar evreu american. Vreau sa aud acceptul vostru..
Vocea baritonala a Factorului Guvernamental, care se exprima intr-o ebraica elevata cu un usor accent german, era cunoscuta lui Akiva, dar acesta a evitat sa arate ca identificase de mult importantul personaj.
Dupa o scurta convorbira au Roni, Akiva raspunse:
Suntem de acord. Ma bucura ca am fost alesi pentru aceasta misiune si ne vom stradui s-o indeplinim…
– Asculta Alon vei pleca din nou in Italia la Merano. Cred ca nu te-ai plictisit de anii care le-ai petrecut acolo, adause Factorul Guvernamental.
– Cred ca Alon a ramas mutumit, preciza Akiva, el s-a intors de acolo cu o sotie: Lucretia!
Sedinta a fost inchisa, stabilindu-se o noua intalnire peste doua saptamani.
***
In birourile de la Elion, atat Alon cat si Ronia au inceput o activitate febrila de informare despre transferul nazistilor din Germania spre alte tari.
Un prim raport prezenta detalii despre operatiunea americana Paperclip:
Operațiunea Paperclip (Agrafă de birou) a fost un program secret al serviciilor de informații al Statelor Unite, în cadrul căruia după sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa, între anii 1945 și 1959, peste 1.600 de oameni de știință, ingineri și tehnicieni germani au fost duși din fosta Germanie nazistă în SUA pentru a fi angajati de guvern.
Al dolea raport prezenta detalii despre operatiunea sovietica Osoaviakhim:
Într-o operațiune comparabilă, Uniunea Sovietică a mutat mai mult de 2.200 de specialiști germani – în total mai mult de 6.000 de persoane, inclusiv membri ai familiei – cu Operațiunea Osoaviakhim într-o noapte din 22 octombrie 1946.
Infine, un alt raport, poate cel mai important, avea ca subiect actiunea Odessa.
Potrivit lui Simon Wiesenthal, ODESSA a fost înființată în 1944 pentru a ajuta criminalii de razboi naziștii sa fuga din Germania in Argentina. Un un post de televiziune german a sugerat, că ODESSA nu a fost niciodată organizația secretă mondială pe care Wiesenthal a descris-o, ci mai multe organizații, atât evidente, cât și secrete, care au ajutat foști ofiteri SS. Este posibil ca adevărul să fi fost ascuns de antagonismul dintre Organizația Wiesenthal și informațiile militare vest-germane. Se știe că autoritățile austriece investigau organizația cu câțiva ani înainte ca Wiesenthal să devină public cu informațiile sale.
***
Investigatiile lui Alon si Roni au continuat studiind in mod asiduu pe internet birourile din Merano posibil implicate in trasferul nazistilor spre tari arabe si posibil deturnarea emigrantilor evrei spre Canada, USA sau Italia.
Consultand diverse surse primate de la Mosad, prin David, Alon a aflat ca agenti secreti ai Mosadu-lui in Egipt si Siria au trimis informatii despre savantii germani sositi din Merano. Din informatiile primite de aceiasi agenti, care au contactat deasemenea si pe “importatorul” egiptean al nazistilor, Alon a descoperit ca sosirea savantilor germani era organizata de colonelul german Günther Helmuth, stabilit intr-o vila din Merano, aflata pe strada Andreas Hofer.
Analizand aceasta ultima informatie, Akiva a decis ca pentru investigatii suplimentare, informatia este suficienta pentru trimiterea unei prime delegatii la Merano.
***
Inainte de data deplasarii, Alon si Roni au inceput un studiu privind localitatea Merano, tiparindu-l spentru uzul urmatoarelor delegatii in orasul respectiv.
Plasat în Tirolul de Sud, nordul Italiei, Merano a devenit cunoscut pentru stațiunile sale balneare, situat într-un bazin înconjurat de munți înalți, la intrarea în Valea Passeier și Vinschgau.
Denumirea oficială a municipiului (comunei) este Stadtgemeinde Meran în germană și Comune di Merano în italiană (ambele sunt în uz oficial).
Meran a fost ridicat la statutul de oraș în secolul al XIII-lea devenind capitala județului Tirol. După aceia județul a fost predat dinastiei habsburgice în 1363. In 1420 ducele Friedrich al IV-lea al Austriei a mutat curtea tiroleză de la Meran la Innsbruck. Deși Meran a rămas capitala oficială până în 1848, ulterior și-a pierdut poziția dominantă a ca centru economic peste drumurile care leagă Italia și Germania.
După Primul Război Mondial, în temeiul Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye, Meran a devenit parte a Italiei, impreuna cu restul părții sudice din Tirol.
Orașul a cunoscut o dezvoltare în continuare, deoarece a devenit din ce în ce mai popular ca stațiune balneară, mai ales după ce împărăteasa Elisabeta a Austriei a început să viziteze orasul Merano. Datând din secolul al XIX-lea sunt Teatrul Civic, Kurhaus și Parcul Empress Elisabeth. De asemenea, sunt renumite promenadele Wandelhalle de-a lungul râului.
Dupa cel de al doilea razboi Mondial Merano a fost un punct principal de tranzit pentru Odessa, organizația secretă nazistă care ajuta criminalii de război și liderii politici să scape. Adolf Eichmann și Joseph Mengele au fost printre cei care au trecut prin Merano.
***
Alon si Roni an inceput sa se informeze asupra colonelului Günther Helmuth, individul implicat in ambele probleme de interes pentru Elion: savantii nazisti trimisi in Egipt sau Siria si emigrantii evrei trimisi din Italia in Canada sau USA. Prin serviciile americane de informatii Alon a aflat ca Helmuth era un colonel SS care a condus o echipa de proiectare a rachetelor. Judecat de un tribunal militar american a fost condamnat la 3 ani inchisoare. Dupa ispasirea pedepsei Günther Helmuth s-a stabilit in Italia. Atat stiau americanii.Nimic despre activitatea sa ulterioara. Organizația Wiesenthal era informata exclusiv despre activitatea sa in organizatia Odessa. Nimic despre transferal savantilor nazisti spre tarile arabe. Informatii privind aceasta activitate si modul de anihilare a acesteia ramanea sarcina echipei de la Elion…
Intr-una din convorbirile tinute inaintea deplasarii in Italia, Alon si Roni l-au unformat pe Akiva, ca potrivit opiniei lor, echipa trebuie completata prin cunoscatori ai limbii germane si probabil ai limbii ruse si/sau ucraineana. Akiva intelegand motivatia cererii, a fost de acord, informandu-i ca doi dintre noi angajati la Elion, Fritz si Elsa satisfac aceste cerinte.
***
Fritz Steiger.
Era noul angat al institutiei Elion. S-a nascut ca Baruch Grunfeld in orasul Brasov din Romania, intr-o familie evreiasca de limba germana. Parintii, facand parte din protipendada comunista a orasului, din motive politice, au optat sa evite circumcizia copilului. Baruch a fost inscris la Colegiul de limba germana Johannes Honterus din Brașov pe care la absolvit cu o diploma de excelenta.
In continuare Baruch a urmat facultatea de limba si literatura germana a universitatii din Timișoara, prin programul ”Wirtschaftsinformatik” în parteneriat cu Universitatea din Dresda. Baruch era activ si in Clubul German din Banat.
Inaltimea sa de 1.85 metrii, parul blond tuns scurt si in general aspectul sau germanic, inca din liceu i-au atras porecla de Fritz. Si a ramas cunoscut cu acest nume. Ulterior si-a trecut acest nume in pasaport devenind Fritz Steiger. Pe scurt Baruch devenise german…
Absolvind cu brio facultatea din Timisoara, a obtinut o bursa de specializare la universitatea din Dresda, unde s-a stabilit vreme de un an.
Intors in Brasov, Baruch a fost angajat ca profesor de literatura germana la Colegiul Johannes Honterus din localitate. Dar in scurt timp au inceput necazurile. Baruch a inceput sa fie anchetat in mod sistematic de Securitatea Romana. Intrebarile erau legate despre activitatea unor colegi de la universitatea din Timisoara, din Dresda sau despre Clubul German din Banat. A devenit scarbit de aceasta situatie si a inceput sa se gandeasca serior la emigrare.
Prin interventiile unor fosti colegi si prieteni din Stuttgart, folosind noul sau pasaport cu numele Fritz Steiger, Baruch a fost considerat “etnic german” si a reusit sa paraseasca Romania, fiind “rascumparat” pe valuta forte de Republica Federala Germana. Stabilit la Munchen, Baruch a fost in curand deceptionat de exarcerbarea antisemitismului in scoala unde reusise sa fie angajat. Si de manifestatiile musulmane din localitate care erau din ce in ce mai dese. Originea sa evreiasca necunoscuta in exterior, ramasese totusi inradaradcinata in adacurile sufletului sau…Desi considerat “etnic german” Baruch se intreba se se va intampla cand originea sa evreiasca v-a deveni publica…In Munchen aparusera destui emigranti din Brasov, care i-l cunosteau din scoala ca Baruch Grunfeld…In aceste imprejurari, in mod treptat Baruch a devenit sionist!
In scurt timp, in avionul El Al decolat din Munchen pentru Tel Aviv, se afla si Baruch, sosit ca Ole Hadas. Din Centrul de Absorbtie unde invata limba ebraica, Baruch a difuzat, un CV detailat, sperand intr-un post unde va preda limba germana intr-o scoala superioara sau universitate.
CV-ul sau a atras atentia sefei serviciului personal de la Elion. Akiva, implicat in afacerea Merano, s-a dovedit interesat la extrem. Baruch a fost invitat pentru un interviu, dupa care Akiva i-a propus sa lucreze la Elion, explicand-ui in prelabil cu se ocupa institutia de securitate Elion, despre proiectul Merano in care va fi implicat si de necesitatea de a lucra un timp in Italia folosind cunostiintele de limba germana.
Baruch a acceptat imediat pozitia oferita la Elion, multumit de activitatea interesanta “de informatii” in care va fi implicat. Simultan, Baruch era satisfacut si de salariul, evident mai substantial decat cel primit ca profesor de germana intr-o scoala sau universitate.
***
Adelheida, tanara fica a colonelului Günther Helmuth se plictisea in Merano. Incepuse sa frecventeze “Raffl Keller Dance club” din Piazza Duomo. Dar frumoasei blonde nu-I placeau tinerii italieni. Cu plete nepieptanate, mici de statura, vorbind o germana stalcita, mirosind a transpiratie si care incercau cu obraznicie s-o apropie abuziv in timpul dansului.
Dar deodata, la “Perla Dance Club”de pe Via Cavour, unde intrase ca deobicei in ultimul timp, Adelheida a zarit un tanar inalt, blond, cu parul tuns scurt, a carui aparenta germanica intruchipa pe undeva idealul visurilor sale. Apropriendu-se in mod deliberad de tanarul amintit, Adelheida a fost invitata la dans. Acesta dansa foarte bine si in timpul dansului pastrase o distanta rezonabila Spre surpriza ei tanarul vorbea o germana elevata, era evident cult si in discutie abordase subiecte interesante.
-Sunt Adelheida Helmuth, se recomanda ea dupa primul dans. Sunt nascuta in Germania dar locuiesc in Merano de un timp, datorita serviciului tatalui meu col. Günther Helmuth.
-Sunt Fritz Steiger din Munchen, originar din Brasov Romania. Stau in Merano un timp, preparandu-mi teza de doctorat privind evenimente deosebite din istoria orasului.
Fritz conduse fata acasa si stabilira o noua intalnire pantru sambata urmatoare, la acelasi “Perla Dance Club”. Pe drum, printre altele, Fritz relatase Adelheidei modul cum ajunsese la Munchen prin rascumpararea etnicilor germani din Romania, de Republica Federala Germana.
Relatiile dintre Fritz si Adelheida evaluara, ajungand in scurt timp la sarutari patimase.
Fritz invita fata la hotelul Villa Laurus de pe Via Schallhof unde locuia. pentru a inota in piscina si la o partida de tenis pe terenul aceluiasi hotel.
Intrand in camera lui Fritz pentru dus si schimbarea hainelor, Adelheida, complect nuda, s-a aruncat in bratele tanarului, care desi retinut pana acum, nu a reusit sa-si mai franeze dorintele nesatisfacute mult timp…
***
Dupa un timp, in discutiile cu Fritz, Adelheida a abordat o tema interesanta.
– Am inteles ca teza ta de doctorat are ca obiect evenimente din istoria orasului. Cred aceasta ar trebui sa includa si ceva despre activitatea tatalui meu col. Günther Helmuth, care a ajutat expatrierea a numerosi germani persecutati pe nedrept in patria lor.
– Pare intradevar un subiect interesant, raspunse Fritz..
– Vreau sa te prezint tatalui meu. Insa tatal meu este plecat acum in Argentina pentru doua saptamani. Legat de activitatea sa. Daca vrei te pot introduce in biroul sau sa cercetezi dosarele lui legate de interes pentru teza ta. Cum vrei.
– Multumesc mult. Nu stiu ce sa-ti raspund. Pana maine voi lua o decizie.
Contactat telefonic de Alon, Akiva raspunse:
– Este preferabil ca initial sa fie prezentat colonelului Günther Helmuth.
In ziua urmatoare Fritz comunica decizia sa Adelheidei:
– Asi fi incantat sa ma prezinti intai tatalui tau. Voi fi onorat sa primesc direct de la el informatiile de care am nevoie.
***
Fritz a fost prezentat in curand colonelului Günther Helmuth.Tanarul a facut o impresie excelenta si colonelul i-a promis sa-l ajute in completarea tezei de doctorat.
– Vino la sfarsitul saptamanii la noi si vei primi o parte din informatiile de care ai nevoie.
A doua zi Günther suna la unul din informatorii sai:
– L-am trimis pe secretarul meu pentru o lunga perioada in Argentina.
Te rog sa aflii tot ce stii despre Fritz Steiger nascut in Romania la Brasov. Crezi ca poate lucra pentru mine? Este un om de incredere pentru noi?
Raspunsul informatorului a fost favorabil. Nici o problema d-le colonel, am cercetat cu atentie trecutul lui Fritz Steiger!
La sfarsitul saptamanii Fritz sa prezentat la biroul lui Günther. Dupa discutiile introductive de rigoare privind teza de doctorat al lui Fritz, colonelul l-a abordat in mod deschis
-Asculta domnule Steiger, Am trimis secretarul meu in Argentina pentru mult timp. Ai fi dispus sa lucrezi pentru mine? In mod sigur cert aceasta activitate nu va reduce timpul de pregatire a tezei tale de doctorat. Mai mult, in dosarele mele vei gasi informatii interesante in acest scop…
***
Fritz Steiger a devenit secretarul si omul de incredere al colonelului Günther Helmuth. Adelheida era fericita gandinduse la un eventual mariaj.
***
– Fritz te rog sa obtii adresa si numarul de telefon al doctorului Rudolf Wilhlem, un fost colaborator al meu stabilit probabil in Germania sau in alta parte. Daca este necesar te voi trimite in Germania.
In scurt timp Fritz isi anunta noul sau sef:
-Prietenii mei mea din Germania au gasit numarul de telefon si adresa doctorului Rudolf Wilhlem.
-Da-mi te rog imediat legatura cu el.
Fritz s-a conformat.
-Alo, dr. Rudolf Wilhlem? La telefon Günther Helmuth fostul tau sef din grupa de rachete!
-Imi pare bine sa va aud domnule colonel.
-Ce mai faci Rudolf? Cum te descurci? Unde lucrezi?
-Relativ bine domnule colonel. Dupa cum stiti in Germania actuala nu este permisa fabricarea rachetelor. Am obtinut un post ca profesor de fizica la un liceu din Berlin.
-Rudolf la calificarea ta nu este admisibil sa lucrezi ca profesor de liceu. Daca esti interesat pot aranja pentru tine un post de proiectare a rachetelor intr-o tara din afara Germaniei.Un post bine platit.
– Ma bucura ca ajutati vechii dvs. colaboratori. Cred ca sunt interesat domnule colonel. Am inaintat putin in varsta dar mi-e dor de timpul cand desvoltam rachete.
-Am inteles Rudolf. Vino la mine in Italia, la Merano sa discutam detalile. Iti trimit chiar acum biletele de avion Berlin- Roma si de tren Roma-Merano. Noteaza te rog adresa si telefonul meu.
– Va multumesc domnule colonel. Voi veni negresit!
***
Rudolf Wilhlem intra impresionat in luxoasa vila de pe strada Andreas Hofer din Merano. Günther Helmuth il intampina calduros, invitand-ul sa ia loc in fotoliul de piele aflat in fata imensului birou in care acesta era instalat. La un semn, Fritz aduse o tava cu sanviciuri, coniac si cafele. Dupa discutiile introductive de rigoare, col. Günther Helmuth intra in subiect:
-Asculta Rudolf, in Siria s-a organizat o grupa de desvoltare a rachetelor. Vreau sa sa pleci la Damasc sa conduci aceasta grupa.
-Dar eu nu stiu limba araba. Si nu-mi prea plac sirienii. Am uitat si o parte din engleza invatata in scoala…
– Nici o problema Rudolf. Grupa de desvoltare a rachetelor este formata exclusiv din specialisti germani. Majoritate au fost trimisi acolo din biroul meu. Exista un singur sirian in grupa care a studiat in Germaniala la Heidelberg, ca si tine. Evident este fluient in germana.
-O intrebare. Au sirienii bani sa plateasca salariile acestei grupe?
– Nu avea nici o grija cu banii Rudolf. Grupa este sponzorizata din belsug de o tara araba bogata din golf. Cu petro-dolari!
-Interesant domnule colonel. Voi pleca la Berlin pentru cateva zile sa-mi aduc o parte din lucruri si sa-mi dau demisia, dupa care ma intorc la Merano.
– Nu-i nevoie sa mai treci prin Merano, Rudolf. Maine iti dau biletele de avion Roma -Berlin si Berlin-Damasc. La aeroportul din Damasc vei asteptat de dr. Hans Ruhter, viitorul tau subaltern. Cred ca il cunosti din Germania. Fritz, secretarul meu, se va ocupa personal de asta..
In aceiasi seara Akiva a fost informat de Alon de toate detalile transferului savantului Rudolf Wilhlem in Siria.
***
La Aeroportul Berlin Brandenburg, spre surprinderea sa, Wilhlem a fost intampinat de un barbat tanar.
– Sunteti dr. Rudolf Wilhlem?
– Da, eu sunt si ce doriti?
– Permiteti-mi sa ma prezint.Sunt Ilan secretarul 2 al consulatului israelian din Berlin, responsabil cu securitatea acestuia. Va rog sa luati loc la café-ul alaturat sa discutam mai pe larg.
– Ma rog, spuneti-mi ce doriti.
– Am inteles ca plecati in Siria pentru proiectarea unor rachete. Cred ca ati aflat deja ca parintii dvs., fiind evrei au pierit la Auschwitz. Va dati seama ca rachetele desvoltate in Siria sunt destinate distrugerii Israelului tara unde locuieste o parte din familia dvs care a scapat din lagarele de exterminare naziste?. Ce se va intampla cu dvs. daca sirienii vor afla ca sunteti evreu?
– Am inteles murmura Rudolf. M-am gandit deja la acest lucru, Voi renunta categoric la plecarea in Siria.
– Noi nu vrem sa renuntati la plecarea dvs. in Siria. Va fi necesar numai sa ne informati despre grupa de proiectare a rachetelor, amplasarea exacta a acesteia si stadiul la care sa ajuns. Va dau doua numere de telefon din Berlin la care ne veti trimite informatiile necesare. Desigur sunteti destul de calificat pentu a intarzia sau sabota in mod discret desvoltarea acestui program..
– Am inteles ce doriti.Ma voi conforma acestor cerinte. In memoria parintilor mei pieriti la Auschwitz…
Multumesc pentru completari. Oricum va urma si partea a doua a articolului cu alte cazuri.
Recomand ca după citirea articolului să fie recitit titlul și apoi vizionat pe Youtube interview-ul intitulat “Vera Sharav: When the State is enemy to thee”. Realitatea e descrisă cu o deosebită claritate/acurateță de o Holocaust survivor de 84 de ani. Avertismentul e clar : “nu vor mai veni armate aliate să ne salveze ca în WWII” . K.I.
Multumesc, am vizionat.