Ziua de Kipur (Iom Kipur), cea de a zecea zi a lunii Tișrei, este ziua expierii, a mărturisirii păcatelor și a iertării lor. Mărturisirea păcatelor este făcută în fața lui Dumnezeu, în rugăciunile recitate în această zi. Ea are loc în ajun, la rugăciunea de Minha (în amurg); apoi în seara de ajun de Iom Kipur, la rugăciunea de Maariv; la rugăciunea de dimineață (Șaharit) și la rugăciunea suplimentară (Musaf); la rugăciunea de Minha, precum și la rugăciunea de Neila (încheierea zilei de Kipur).
Iom Kipur este o zi de post și rugăciune. Evreul îl roagă pe Dumnezeu să-i ierte păcatele, știute și neștiute. Dar ruga nu este numai pentru iertarea individuală, ci și colectivă, pentru întregul popor al lui Israel. În cadrul rugăciunii sunt recitate (respectiv cântate) o serie de poeme sinagogale (piyutim), de o frumusețe literară deosebită. Unul din ele, fără un titlu anumit, recitat pe o melodie specială la rugăciunea de seară, se referă la soarta omului în mâna lui Dumnezre. Acest poem compară existența omului în mâna Domnului cu lutul în mâna olarului care îl prelucrează, cu piatra în mâna pietrarului care o taie pentru a realiza un obiect de piatră, cu securea aflată în lucru dintr-o bucată de fier înroșit în mâna meșterului făurar, cu cârma corabiei în mâna corăbierului care conduce corabia, cu sticla în mâna sticlarului care o prelucrează, cu covorul în mâna țesătorului care îl țese, cu argintul în mâna argintarului. Autorul poemului a făcut aceste comparații privind soarta omului ca depinzând complet de voința Bunului Dumnezeu. Cererea către Dumnezeu este de a ierta, pe baza legământului încheiat de El cu patriarhul Avraham, părintele poporului evreu, datorită credincioșiei sale, dovedită prin acceptarea sacrificării unicului său fiu Ițhak. Evreii cer lui Dumnezeu să nu uite acest legământ și să le ierte greșelile, faptele rele. Poemul are șapte strofe, rima fiind interioară. Unele fraze sunt reluate de la o strofă la alta, cu modificarea specifică referitoare la meșterul și obiectul aflat în mâna lui din strofa respectivă. Ne putem eventual gândi la o trecere treptată de la lut, până la argint, metal prețios. Ultimele trei versuri se repetă de la o strofă la alta; ele reprezintă cererea de iertare. Strofele sunt scrise continuu, versurile ebraice fiind despărțite între ele prin simple virgule. Prima comparație, din prima strofă, kachomer beyad hayoțer (ca lutul în mâna olarului), este preluată de autor din cartea profetului Irmiyahu (Ieremia) 18, 6. Poemul a fost tradus în limba română în proză, în cadrul cărții de rugăciuni (Mahzor) pentru Roș Hașana (Anul nou evreiesc) și Iom Kipur de rabinul doctor Meir Thenen din Brăila în anul 1932, fiind reluat și în următoarele ediții ale cărții. În loc de titlu al poemului, rabinul Meir Thenen a notat o frază explicativă: ”Urmează aici o comparație frumoasă, cum e omul în mâna Domnului”. M-am gândit să încerc să traduc acest poem în versuri, deși nu sunt poet. Adaug traducerea în continuare, dându-i ca titlu o parte a frazei explicative a rabinului Thenen: ”Omul în mâna Domnului”. Pentru unele mici erori și licențe poetice, cer iertare onoratului cititor.
OMUL ÎN MÂNA DOMNULUI
Traducere versificată de: Lucian-Zeev Herșcovici
Ca lutul în mâna olarului,
Când îl frământă după voia lui,
Aluat mai mare sau mai mic, după a omului trebuință,
Pentru a omului ființă,
Așa suntem noi, Doamne, în mâna Ta.
Tu, care binele lumii îl păstrezi
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Ca piatra în mâna pietrarului,
Când o cioplește după vrerea lui,
Bucăți mai mari sau fărâmițe, după a omului trebuință,
Pentru a omului ființă,
Așa suntem noi, Doamne, în mâna Ta.
Tu, care viață dai și iei, și o păstrezi
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Ca securea de fier în mâna făurarului,
Când bate fierul cald, înroșit, după vrerea lui,
Fierul să devină secure mai mare sau mai mică, după a omului trebuință,
Pentru a omului ființă,
Așa suntem noi, Doamne, în mâna Ta.
Tu, care pe sărman îl mântui, îl salvezi,
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Ca și cârma în mâna corăbierului,
Când o întoarce încolo și încoace, după vrerea lui,
Și îndreaptă corabia pe mare, după a omului trebuință,
Pentru a omului ființă,
Așa suntem noi, Doamne în mâna Ta.
Dumnezeule bun și iertător, ce pe cel ce suferă îl crezi,
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Ca sticla în mâna sticlarului,
Când e topită și o prelucrează după vrerea lui,
Și face un obiect, după a omului trebuință,
Pentru a lui ființă,
Așa suntem noi, Doamne, în mâna Ta.
Tu, care ierți păcatele știute și neștiute, și pedepsirea lor o încetezi,
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Ca și covorul în mâna țesătorului,
Când îl îndreaptă și îl țese, după vrerea lui,
Și țese un covor frumos, după a omului trebuință,
Pentru a omului ființă,
Așa suntem noi, Doamne, în mâna Ta.
Tu, Dumnezeu gelos, ce totul vezi,
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Ca argintul în mâna argintarului,
Când îl amestecă cu alte metale, sau îl lasă curat, după vrerea lui,
Și toarnă un obiect după a omului trebuință,
Pentru a omului ființă,
Așa suntem noi, Doamne, în mâna Ta.
Tu, care găsești leacuri rănilor și bolnavii îi tratezi,
Și legământul Tău cu noi îl vezi,
Te rugăm, legământul Tău cu noi nu-l uita,
Iartă-ne instinctul rău, pornirea rea.
Lucian-Zeev Herşcovici
20 Comments
Excelent, ca de obicei.
O singură remarcă. Doar evreii așkenazi spun acest piyyut. Sefaradimii nu-l spun.
SHANA TOVA, CU PRIETENIE, LUCIAN HERȘCOVICI
Frumos poem, excelentă traducere!
De mare efect mi s-a părut alternarea refrenului – mereu acelaşi – cu elementele/analogiile mereu noi şi proaspete, contrastul între Dumnezeul atotputernic şi omul neînsemnat care a păcătuit şi se roagă să fie iertat!
Într-adevăr remarcabil!
I-aş propune lui Lucian Herşcovici să publice un volum cu articolele în care a inserat mărgăritarele traducerilor sale.
Andrea, multumesc, e o idee… Shana Tova.
Articol minunat .
Traducere literara fina…
Va multumesc!
Sa aveti un an nou cu sanatate activitate si reusite !
Mulțumesc. Shana Tova, multă sănătate,toate cele bune!
Traducerea versificata este inca o realizare literara remarcabila prin forma si continut a lui Lucian -Zeev
Herscovici care,printre altele, este un desavarsit poet de piytim ( poeme sinagogale ) . Felicitari !
Un an bun si creativ tuturor baabelienilor !
Mulțumesc Alex, Shana Tova!
Mulțumiri pentru aprecieri, tuturor. Celor interesați de „Kol Nidrei”, le propun să asculte înregistrări existente pe Facebook, printre care ale cântăreței Barbra Streissand, precum și ale diferiților cantori („hazanim”). Precis, vă veți delecta. Shana Tova!
Veronica, nici noi nu putem uita Kol Nidrei-ul din Timișoara. Era muzică în acea melodie, plină de jale și rugăminte .
Oare cel care canta era rabinul Neumann, sau era un alt cantor?
Aici cand am incercat sa ascult, cred la TA, daca-mi amintesc bine aproape ca n-am recunoscut, si de altfel nici ulterior. Nu numai ca hazanul era atat de “oarecare” incat practic tot ce imi aminteam eu, care n-am fost niciodata foarte involved, se pierduse. Apoi era plin cu copilandrii si tineret, si femei care venisera sa-si arate toaletele sau barfele, incat sarbatoarea aceasta este in Israel, in locurile nereligioase (caci pe acelea nu le cunosc si nu cred ca as avea curiozitatea sa le vizitez) un eveniment social.
De multi ani nu ma mai duc la sinagoga de cartier, desigur si din acest motiv, dar si pentru ca mersul pe strada in acel cartier de lux, al Haifei (a carei singoga era apropiata pentru a ajunge la orele necesare per pedes), imi dadea senzatia unui hot, latrat de cainii care stateau ascunsi in spatele fiecarui gard al fiecarei vile.
Da, cam ciudat, daca nu chiar penibil.
Iar IZCOR-ul il spun in jurul orei cunsocute in amitirea parintilor mei dragi.
La sinagoga din Cetate unde mergea soțul meu de copil și mai târziu și eu cu el ,cânta un cantor pe nume Katz bácsi Când am ascultat prima oara Kol Nidrei în singoga din Israel – Holon, o sinagogă mai mare, în primul rînd abia am putut intra între credincioși , era mare înghesuială .apoi am fost surprinși că nu auzim melodia cunoscută. Dar mergeam uneori să auzim sunetul șofarului ,care era pentru mine ceva deosebit. Nu oricine cunoaște arta de a sufla în șofar. Aici sunt buni cunăscători .În rest aprindem ner zikaron și spunem shaharit și izkor pentru cei dragi , care nu mai sunt …acasă la noi . Avem cărțile de rugăciuni moștenite din familie ,care datează de un secol . Bunicul meu era un om credincios. Cred că nu e atât de important felul în care te rogi ,ci felul în care crezi în ce spui . Emoția . Amintirile… Și ea e MARE.
Ai dreptate, draga Eva.
In nenumaratele sedinte de iudaism de la Templul Coral in anii 1968-1975, care s-au mutat ulterior la Popa Soare, resedinta cantinei traditionale, si a comemorarilor sau celebrarilor de sarbatori, am ramas cu gandul la o idee, pe care probabil figurile care ne vorbeau atunci de una sau de alta, au reusit sa mi-o transmita.
In iudaism, relatia cu un eventual Dumnezeu este una strict personala, tu versue “Acela”, fie el cine si daca o fi. Pentru asta nu e nevoie nici de mobile, nici de cladiri, nici macar de rugaciuni sau de carti de rugaciune. Esti tu insuti cu mintea, inima si eventual sufletul tau, fata de ele trebuie sa ramai raspunzator.
Poate filosofia dialogului. Martin Buber: Ich und Du. Nu stiu, poate gresesc.
Se găsesc în Povestirile Hasidice adunate de Martin Buber răspunsuri deosebit de frumoase la această temă. Orice credință fie ea și în științe sau soartă …să presupunem -este o credință ,fără de care nu putem trăi De altfel nu cred că omul e veriga cea mai superioară în evoluție. poate … uneori superioară maimuței . Omul e neînsemnat,viața lui e doar o oportunitate plină de obstacole și primejdii . Dialogul se referă și la credință ,indiferent cum s-ar numi și la dialogul adevărat între oameni. Unde fiecare” I “percepe pe celălalt “Thou”ca o entitate integrală deosebită de el și îi acordă totala atenție. Cam așa ceva spune Buber, poate unul din cei mai mari umaniști …și în același timp credincios. Buber născut în Viena ,trăind în Germania unde era deja Profesor la Univ. din Frankfurt a venit în Palestina mandatară în 1938 , a fost Profesor de filozofie socială și religie în Ierusalim. Se spune că cursurile lui erau o plăcere.
Poemul este frumos ! Felicitări pentru traducere .
Shana Tova u Hatima Tova !
Un poem intr-adevar frumos si cu semnificatii adanci.
Lucian, esti formidabil, si cunostintele tale in toate domeniile religioase si de istorie a evreilor sunt si ele neobisnuite.
M-ar interesa daca poti si daca am inteles bine, sa dai locul exact in carte unde apare acest poem.
Inteleg ca e vorba nu de partea din Mahzor referitoare la Yom Kipur, ci la Rosh Hashanah.
Si mai am o intrebare. Scrii mai sus:
“Ea are loc în ajun, la rugăciunea de Minha (în amurg); apoi în seara de ajun de Iom Kipur, la rugăciunea de Maariv”
Ea este marturisirea pacatelor. Dar din cate stiu eu, amurgul si ajunul de Yom Kipur, nu sunt acelasi moment dinaintea zilei de Yom Kipur? Momentul care incepe prin solemnitatea cantarii Kol Nidrei.
Din pacate, aici in Israel, nu am auzit niciodata (nu e vorba ca nu am vizitat prea multe sinagogi in seara in care se canta Kol Nidrei) si nu am fost niciodata impresionata de aceasta solemnitate, precum era la Bucuresti la Templul Coral, pe acele Kol Nidrei intr-adevar – poate si subiectiv vorbind – nu le voi uita niciodata.
Veronica, mulțumesc pentru aprecieri. În ajun de Iom Kipur, mărturisirea păcatelor („Al Het”), este făcută la rugăciunea de Minha, îninte de intrarea în post. Apoi, la rugăciunea de Maariv, care este deja în seara de ajun de Iom Kipur, după începutul postului, se reia mărturisirea păcatelor. Ziua ea este reluată în cadrul rugăciunii de Șaharit (dimineață), Musaf (rugăciunea suplimentară), Minha (la amiază) și într-o formă diferită la rugăciunea de Neila (încheiere). Shana Tova!