În 17 martie 2022, în condiţiile relaxării restricţiilor impuse de pandemie, un vechi deziderat al evreimii clujene prinde viaţă şi Centrul Cultural Evreiesc din localul fostei Şcoli de Muzică, revenit la matcă şi renovat, şi-a deschis porţile.

Cu această ocazie, în minunata sală festivă, publicul, membri ai comunităţii şi prietenii lor, cu masca pe figură (pentru că pandemia încă nu este dată uitării), freamătă de nerăbdare să se bucure de programul promis de formaţiile artistice ale comunităţii: formaţia klezmer “MAZEL TOV” şi corul “SHIRA HADASHA”.

Încercăm cu toţii să facem abstracţie o clipă de evenimentele tragic ce se desfăşoară în vecinătatea graniţelor noastre şi să aducem spiritul vesel al Purimului în mijlocul publicului, ca o dovadă a speranţei şi a convingerii că victoria va aparţine celor oprimaţi şi nu celor haini.

Pentru membrii formaţiei klezmer, emoţiile sunt la pătrat, ba poate chiar la cub, având în vedere că şi dirijorul şi o bună parte dintre ei şi-au desfăşurat activitatea didactică în anii trecuţi în acestă locaţie, dar, mai ales, pentru că această inaugurare coincide cu aniversarea a 20 de ani de la debutul pe scenă al formaţiei klezmer.

Primii paşi pe acorduri klezmer au pornit la iniţiativa profesorului de vioară Vasile Socea, în februarie 2002, de pe strunele viorii acestuia, secondată de viola profesorului Alexandru Toth; s-a mai cooptat acordeonul studentului Radu Jurca, clarinetul lui Daniel Şimon, iar subsemnatei i s-a pus în braţe o tamburină şi… formaţia a fost gata!

Uite-aşa, în 10 martie 2002, atmosfera veselă a spectacolului de Purim prezentat de membrii Comunităţii Evreilor din Cluj, sub îndrumarea actorului Karen Sebesi (devenit prietenul nostru), a fost completată cu trei suite instrumentale klezmer în aranjamentul dirijorului proaspetei formaţii, Vasile Socea.

După acest debut oficial pe scenă, lărgindu-ne formaţia cu încă un membru, Radu Racolţa, ne-am îmbogăţit repertoriul şi cu cântece evreieşti în idiş, ladino şi ebraică, pe lângă piesele instrumentale klezmer, sefarde şi israeliene, iar în mai am reprezentat etnia la “Serbările Transilvane“, unde am primit şi numele «MAZEL TOV» (SĂ FIE ÎNTR-UN CEAS BUN) şi primul trofeu.

A urmat un şir nesfârşit de spectacole la Cluj şi în toată ţara, la toate sărbătorile de Purim, Hanuca, Tu Bişvat, la festivaluri şi diverse manifestări interetnice, dar şi la comemorări ale victimelor Holocaustului, cu program specific, dedicat momentului.

N-au lipsit nici prezenţe în direct, sau înregistrări prezentate la diverse posturi de televiziune şi radio (preponderent în cadrul emisiunii «SHALOM» a postului TVR CLUJ, coordonate de Andrea Ghiţă), articole elogioase în ziare, diplome, trofee şi medalii, toate ca o recunoaştere a valorii muncii noastre.

Aş mai adăuga câteva cuvinte despre prezenţa formaţiei la festivaluri internaţionale care ne-au permis să arătăm lumii ce ştim, dar să aflăm şi ce fac alţii, să ne facem prieteni noi şi să cunoaştem diverse moduri de abordare a muzicii klezmer.

Nu vom uita prima ieşire peste graniţe, în 2008.

În drum spre Odessa, trecând prin Chişinăul cu străzile înecate de “râurile“ provocate de ploaia torenţială care biciuia oraşul şi geamurile microbuzului nostru, închizându-ne orice perspectivă, am coborât până la punctul de frontieră spre Ucraina, situat la sud de Transnistria. Am evitat Tiraspolul, fiind atenţionaţi că s-ar putea să ne fie confiscate instrumentele muzicale pe baza unor pretexte oarecare. Nici intrarea în Ucraina n-a fost lipsită de surprize, când, la punctual de trecerea frontierei am fost ţinuţi în microbuz, sub pază armată, fără drept de a vorbi sau zâmbi, pe toată perioada verificării documentelor şi a încărcăturii.

Dar au urmat zile frumoase la Odessa, pline programe nemaipomenite prezentate de Teatrul Evreiesc din Odessa, pe lângă cele ale celor 15 formaţii de klezmeri veniţi din 7 ţări, printre care şi noi.

Nu pot şi nici nu vreau să-mi imaginez cum arată acum, după ploaia de bombe abătute asupra întregii Ucraine, acele locuri pe care le-am admirat în plimbările noastre.

Rămâne doar speranţa într-un final care va pune capăt ororilor şi va lăsa cale liberă refacerii, pe cât posibil, a celor pierdute.

Nici deplasarea din 2015 la Belgrad nu a fost lipsită de peripeţii.

După o primire caldă la sediul Comunităţii Evreilor din Belgrad şi cazarea la hotel, ne-am deplasat la parcul Kalemegdan să vedem locul unde urma să se desfăşoare festivalul în aceeaşi seară. Soarele strălucea şi minunatul parc era plin de lume ieşită la odihnă şi plimbare. Proba noastră de sunet, răsunând în parc, s-a transformat într-un adevărat spectacol, urmărit şi aplaudat cu entuziasm de publicul tot mai numeros care se apropia să ne şi vadă, nu doar să asculte de la distanţă.

Seara, însă, când era programat spectacolul propriu-zis, s-a pornit o furtună de zile mari, gonind o bună parte din potenţialii spectatori (norocul celor care ne-au urmărit în avanpremieră după amiază!). Noi, în foişorul acoperit, ne-am ţinut programul pentru puţinii rămaşi în ploaie, sub umbrele.

În 2016 Ambasada României de la Vilnius, împreună cu Comunităţile Evreilor din Vilnius şi Riga, ne-au invitat să prezentăm, în calitate de mesageri ai României şi ai evreilor din România, câte un concert de muzică evreiască.

După un drum neîntrerupt de 27 de ore cu microbuzul prin Ungaria, Slovacia (unde ne-au impresionat drumurile excelente şi casele cochete aşezate în curţi îngrijite, pline de flori multicolore) şi Polonia, ocolind Bielorusia, am ajuns la Riga. În splendida sală de spectacole a Centrului Comunitar care avea la parter o cafenea şi la etaj un minunat muzeu de istorie a evreilor şi a Holocaustului, pe lângă programul nostru, intitulat «RUMENJE, RUMENJE», am cântat împreună cu cei din sală cunoscutul cântec leton «Kur ku teci». Am primit nu numai aprecierea gazdelor şi a publicului, ci şi elogiile ambasadorului Israelului la Riga, d-na Lironne Bar-Sade.

Nici programul de la Vilnius nu a fost mai prejos, încheiat cu o horă încinsă de public alături de personalul de la ambasada României de la Vilnius, în frunte cu ambasadorul României la Vilnius, dl Dan Adrian Bălănescu, cel care ne-a invitat la eveniment.

Nici festivalurile internaţionale de klezmer organizate în 2010 şi 2011 la Bucureşti nu pot fi trecute cu vederea, fiind și ele izvoare de inspiraţie, de îmbogăţire a repertoriului şi surse de lărgire a relaţiilor în toate direcţiile.

Nu pot încheia fără să amintesc că în aceşti 20 de ani am înregistrat şi 7 albume:

1. FREYLECH,

2. CIRI – BIRI,

3. LOMIR TANTZ,

4. HANUCA,

5. YIDDISHE FRILING,

6. OY, TATE! (ARMONII EVREIEŞTI),

7. SĂ NU UITĂM (KEEP THE MEMORY ALIVE).

În final trebuie să adaug că acest an aniversar, pe lângă programul de Purim pe care l-am prezentat, va mai fi marcat şi de alte proiecte ale formaţiei care vrea să fie în continuare, prin activitatea depusă, un paznic şi păstrător al acelui tezaur de muzică evreiască, muzica klezmer.

Sulamita Socea

Cluj, 3.04.2022

PS – Pentru cei care au curiozitatea şi timpul, ataşez link-urile spectacolelor aniversare ale formaţiei «MAZEL TOV»:

https://youtu.be/5cMKRqa0v9Y 5 ani de la debut

https://youtu.be/QEDguKq9i50 10 ani de la debut