Ȋntr-o zi de toamnă, în octombrie 1930, medicii de la Spitalul Evreiesc din Cluj (instituţie în formare) și-au depus halatele și, frumos îmbrăcaţi, s-au întrunit pentru a înfiinţa o organizaţie profesională a medicilor din Cluj, afiliată Spitalului Evreiesc. Evenimentul a avut loc la scurt timp după adoptarea noii Legi a Sănătăţii din România (1930).

Numărul medicilor evrei din Clujul acelor ani era mult mai mare decât ponderea populaţiei evreiești (10% – 12% din populaţia Clujului acelor ani).

Ȋn prima ședinţă a societăţii, a fost ales președintele ei, în persoana doctorului Ede Goldberger, un dermatolog de talie europeană.

Ȋn cuvântul de deschidere, acesta a subliniat necesitatea întâlnirilor profesionale ale membrilor societăţii, în vederea perfecţionării în domeniul medical, dar și nevoia unui sindicat pentru apărarea intereselor medicilor.

Apoi profesorul Mátyás Mátyás – proprietarul sanatoriului Park – a ţinut prima conferinţă: “Aspecte în terapia cancerului de sân”, după care Dr. Isidor Herskovics, unul dintre cei mai cunoscuţi radiologi al orașului, a vorbit despre “Aspectele radiologice ale pietrelor la rinichi”.

De-abia la a doua ședinţă, Dr. Goldberger a declarat că societatea va purta numele lui Paul Ehrlich, renumitul medic și bacteriolog evreu-german, laureat al premiului Nobel.

O mare parte din lucrările prezentate au fost publicate în Revista Medicală / Orvosi Szemle / Ärztliche Rundschau, apărută la Cluj între 1930-1938.

Iniţial societatea avea 71 de membri fondatori, cu toţii membri ai Colegiului Medicilor.

De la înfiinţare şi până la încheierea activităţii, societatea a fost condusă de către Dr. Ede Goldberger .

Dintr-un document din 1937 aflăm că societatea avea mai mulţi vicepreședinţi: Dr. Isidor Herskovics – radiolog, Dr. Imre (Emeric) Farkas – internist, Dr. Wilhelm Traub – cardiolog, Dr. József Jakobi – șeful secţiei de medicină internă de la Spitalul Evreiesc.

Bogata bibliotecă a societăţii era administrată de Dr. Zoltán Vass – stomatolog și Dr. Leó Walter – bacteriolog.

Conferinţele societăţii se ţineau în funcţie de anul universitar – din noiembrie până în iunie – pentru ca și tinerii studenţi la medicină, de toate naţionalităţile, să poată participa și învăţa din lucrările prezentate.

Anual se ţineau 14-15 ședinţe; în total s-au ţinut 107 ședinţe.

La sesiunile ştiinţifice au fost prezente şi lucrări ale unor autori din străinatate, în special din Austria, Germania, Ungaria și chiar din Eretz Israel.

La majoritatea ședintelor Societăţii Ştiinţelor Medicale Paul Ehrlich au participat și renumiţi profesori de la Facultatea de Medicină din Cluj: Iuliu Haţieganu, Victor Papilian, Constantin Stanca, Coriolan Tătaru, Valeriu Bologa, Cristea Grigoriu.

      

                             

Uneori veneau și personalităţi din București, ca de pildă prof. Iosif Elias, care a conferenţiat despre sifilis.

În luna martie se ţineau întotdeauna ședinţe festive cu ocazia zilei de naștere a lui Paul Ehrlich (1854-1915).

La una din ședinţele comemorative, profesorul Valeriu Bologa, istoric al medicinei, și Dr. Imre Farkas au arătat că “medicina de azi se bazează pe descoperirile a trei genii: Louis Pasteur, Robert Koch și Paul Ehrlich”.

La ședinţa comemorativă din 1938, cunoscutul chirurg clujean Marcell Roth a vorbit despre “Problemele de profilaxie a bolilor, la poporul evreu”.

Iniţial, în 1930, sediul societăţii se afla pe actuala stradă Piteşti, unde se găsea Chevra Kadisha. Un an mai târziu s-a mutat pe str. Iuliu Maniu nr. 4, într-una dintre clădirile gemene ale Statusului Romano-Catolic. Apoi, în 1937, ședinţele s-au mutat pe str. Memorandumului nr. 13 , iar ultimul sediu a fost pe str. Iorga (actuala Napoca) la nr. 21.

Societatea i-a susţinut pe studenţii eminenţi de la medicină, cinci dintre cei mai buni, fiind recompensaţi cu premii bănești.

La 15 iunie 1940, în urma intrării în vigoare a legilor rasiale din România, Societatea Ştiinţelor Medicale Paul Ehrlich din Cluj și-a încetat activitatea, după un deceniu de funcţionare.

Şi, în sfârșit, ca în majoritatea articolelor mele, o notă personală:

Ȋmi amintesc că eram în clasa a II-a primară, când părintele meu, în trecut bibliotecarul societăţii, m-a luat de mână ca să mergem să-l vizităm pe doctorul Ede Goldberger sau, cum îi spuneam eu, Ede bácsi. Locuia pe actuala str. Emil Isac, nu departe de Liceul George Bariţiu.

Clinica de dermatologie a lui Ede Goldberger avea o sală de așteptare cu un mobilier de piele neagră, iar în cabinet erau multe lămpi și instrumente medicale; pe perete era portretul lui Hipocrate.

Discuţia dintre cei doi prieteni-medici, tatăl meu și dr. Goldberger, s-a desfășurat în limba germană.

Doctorul Goldberger a fost șeful Secţiei de Dermatologie de la Spitalul Evreiesc din Cluj. Era un dermatolog de renume european care a descoperit împreună cu profesorul Veress un tratament împoriva gonoreei. Pe vremea când antibioticele încă nu fuseseră descoperite, el vindeca gonoreea cu o singură injecţie. S-a ocupat și de problema sifilisului, într-o lucrare amplă, publicată în 1928 la Leipzig și Viena.

Doctorul Goldberger a fost deportat în 1944; și-a pierdut soţia și fiica în vârstă de 18 ani.

După deportare, Dr. Goldberger a fost timp de trei ani profesor de dermatologie la München. (Era un lucru ieșit din comun ca un evreu care fusese deportat să ajungă profesor în Germania, imediat după război.) De la München s-a întors la Cluj, unde și-a continuat practica dermatologică și cercetarea știinţifică până la decesul său în 1959.

Bibliografie :

1-Gaal György: A Paul Ehrlich Orvostudomany Egyesulet egyevtizedes törtenete

2-Dr. Moshe Carmilly – Weinberger: Memorial volume for the Jews of Cluj Kolozsvar-1970

3-Johanan (Ianos) Vass: Oameni , locuri, amintiri – ed. GraphOr, Jerusalem 2020

Johanan Vass