Eu și limba germană

Din toate limbile străine pe care le-am învățat, limba germană este cea pe care o cunosc cel mai puțin. (Nu socotesc ebraica pe care am învățat-o doi ani la masterat. Am uitat-o, nu mai știu decât literele și nu toate. Dar am o scuză – aveam 70 de ani). Revenind însă la germană, totuși cu puținul pe care l-am știut (și în ultimă instanță nu era chiar atât de puțin) m-am descurcat cu câteva prilejuri, uneori chiar asigurându-mi existența.

Contrar obiceiurilor familiilor burgheze din Ardeal, din cauza condițiilor… istorice nu am avut Fräulein. Era perioada războiului, evreii oricum nu aveau voie să aibă personal de serviciu și în niciun caz de naționalitate germană, astfel că bona noastră (ilegală) a fost Imi néni, o tânără învățătoare unguroaică șomeră. A fost la noi vreo patru ani, până când s-a măritat. Avea talent la copii, am iubit-o foarte mult și fratele meu la fel, petreceam cu ea mult mai mult timp decât cu mama. După aceea, până m-am dus la școală nu am mai avut bonă, aveam o femeie de serviciu care mă spăla, mă îmbrăca și mă pieptăna, atât.

Când am învățat să scriu (de citit știam încă înainte de școală), urma să încep o limbă străină. Se terminase războiul și familia mamei mele care era din Târgu Mureș, aproximativ 30 de persoane, a pierit în Holocaust, așa că nu s-a pus problema limbii germane și am fost dată la franceză. Și totuși în familie și în jurul meu se vorbea germană și multe cuvinte ”s-au lipit” de mine, le înțelegeam, dar desigur nu știam să vorbesc.

Cam pe la 10-11 ani, într-o zi mama m-a chemat și mi-a spus că de săptămâna viitoare mă voi duce la germană la tanti Klara Dan și voi învăța împreună cu niște prietene care mergeau la ea de câțiva ani. ”Bine, dar ele sunt avansate, eu nu am învățat niciodată germană”, i-am replicat mamei care a spus că nu contează, o să recuperez. Cum tanti Klara era una din prietenele mamei și era foarte simpatică, m-am dus. Nu m-a deranjat, chiar mi-au plăcut lecțiile, am învățat cuvinte noi, puțină gramatică, dar tot cursul nu a durat decât vreo trei luni – la un moment dat mama mi-a spus că nu mai trebuie să mă duc. Au trecut ani, eram de-acum adolescentă, când mama mi-a explicat că am fost subiectul unui test: elevele doamnei nu progresau deloc și ea voia să știe dacă metoda ei este greșită, sau dacă elevele sunt proaste. Cum eu am reușit să învăț… nu mai trag concluziile.

Pe la 30 de ani, când știam de-acum destul de bine franceza și engleza și oarecum și rusa, am decis să învăț totuși germana. Am studiat întâi cu o profesoară, apoi redacția m-a trimis la un curs intensiv de germană, de șase luni. În curând s-a confirmat că nu a fost chiar inutil, într-un context destul de simpatic care a început prost. De 1 mai, un colaborator al soțului meu, un sas din Germania, ne-a invitat să vizităm Sighișoara. La fabrica unde lucra el se construia o secție cu colaborare germană, iar soțul meu, care vorbea foarte bine germana, lucra împreună cu delegatul german. Acesta intenționa să plece împreună cu soția, o nemțoaică din RFG, să-și viziteze sora care locuia la Sighișoara și cum avea o mașină imensă, ne-a propus să ne ia și pe noi.

Toate bune și frumoase, dar la Brașov mașina s-a stricat. Era 1 mai și duminica Paștelui, cine să o repare? Sasul avea la Brașov niște cumnați din partea surorii de la Sighișoara, români, așa că ne-am dus la ei în speranța că vor cunoaște ei pe cineva. Cei trei bărbați au plecat să caute un meseriaș și pe mine m-au lăsat cu soția nemțoaică și cumnata… româncă. Aceasta voia să facă conversație cu ruda nemțoaică și îmi cerea tot timpul: ”vă rog, traduceți”. Din cele șase luni și din ce mai învățasem anterior nu știam mare lucru, dar până la urmă cele două părți au fost mulțumite.

Au trecut vreo 15 ani. Ceaușescu, supărat că agențiile internaționale de presă l-au criticat, ne-a refuzat fondurile pentru abonamente la agențiile engleze, franceze și americane. Cum lucram la Agerpres, aceasta era pâinea noastră cea de toate zilele. Ne-au rămas numai așa-numitele agenții mici, cele naționale și câteva în engleză și în franceză. Mulți redactori nu prea aveau ce să facă. Dar cele în limba germană au scăpat, probabil s-a considerat că intrau în categoria celor naționale. Un singur coleg știa germana și se lucra în două ture, M-am decis atunci să-mi reîmprospătez cunoștințele de germană și să mă ocup, împreună cu colegul meu, de agențiile germane, respectiv cele din RFG, RDG și Austria care, de fapt, preluau foarte multe știri de la agențiile internaționale. Astfel am reușit să ”supraviețuiesc” fără probleme timp de aproape doi ani, având siguranța locului de muncă. Un alt câștig a fost că, vrând-nevrând, mi-am îmbogățit și cunoștințele de limbă, iar când m-am dus în Germania, m-am descurcat.

Între timp a venit revoluția, am recăpătat agențiile în engleză și franceză, au mai fost angajați redactori noi care știau bine germana, așa că am abandonat-o și, bineînțeles, am uitat destul de mult. Uneori îmi zic în glumă că dacă revoluția ar fi întârziat cu un an-doi, poate mă perfecționam în germană. Totuși, prefer așa. În fond, nimic nu mă împiedeca să citesc în germană. Dar îmi venea greu și deh… comoditatea e mai presus de orice!

Eva Galambos

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

8 Comments

  • BORIS MEHR commented on May 13, 2022 Reply

    MAMA mea știa germana de la CERNĂUȚI, iar după război a lucrat corector de germană la ed. MERIDIANE, inițial de limbi străine. EU AM ÎNVĂȚAT LA LICEU limba, fără mari performanțe, iar ceea ce știu se datorează ajutorului mamei. IUBESC ACEASTĂ LIMBĂ, am fost mândru că am citit, cu efort, FAUST de GOETHE. AM citit cu plăcere proza lui HEINRICH BOLL . NU ȘTIU DE CE LIMBA GERMANĂ NU ESTE PREA AGREATĂ ÎN ROMÂNIA. POATE DIN CAUZA DIFICULTĂȚII. CA BOGĂȚIE EA SE ASEAMĂNĂ CU LIMBA RUSĂ.

  • Thomas Lewin commented on May 12, 2022 Reply

    Stimată Dna Galambos,
    Sunt sigur că ați scăpat autocritica din frâu în ce privește stăpânirea limbii germane. Germanii înșiși spun DEUTSCHE SPRACHE,SCHWERE SPRACHE,DAS(S) DIE DER TEUFEL HOLT!În traducere ,cu scuzele de rigoare:Germanii au o limbă grea/Fie
    ca naiba să-i ia!(das,die der sunt articolele hotărâte ,a căror asociere cu substantivele neutre,feminine/plural, masculine pune la grea încercare ținerea de minte.Cine știe,poate asta l-a determinat pe Mark Twain,după treizeci de ani de eforturi ,să renunțe la proiectul său de a învăța limba germană.”Mă simt mult mai bine de când am luat hotărârea aceasta.”

  • Veronica Rozenberg commented on May 8, 2022 Reply

    In copilaria, mama mea, care cunostea destul de bine aceasta limba, la care daduse si bacalauerat, a incercat sa ma atraga pentru a o invata, eu invatam atunci limba franceza si nu am avut tragere de inima. Asa cum in maghiara stiu sa numar pana la 10 si inca doua-trei sau chiar patru cuvinte, in limba germana, am invatat sa conjug 1-2 verbe atunci in copilarie. Dar dorinta de a cunoaste aceasta limba a revenit cu diferite ocazii, prima la liceu, ca o a doua limba la alegere. Dar s-a ivit din nou o opreliste psihoogica. Ar fi trebuit, ca sa invat germana, sa ma mult in clasa a X-a la o alta clasa, ceea ce am refuzat si am pierdut aceasta oportunitate. Cu timpul ma preocupa din ce in ce mai mult problema sunetului in germana, ma intrebam oare cum aceasta limba, “hodorogita” in urechile mele, in care franceza sau engleza, sau chiar putina spaniola invatat zumzaiau ca niste fluturasi, poate sa fi fost atat de poetica pentru o generatie de poeti romantici? Adrevarul este ca nici acum nu stiu daca am ajuns la a intelege raspunsul.
    Ceea ce s-a intamplat insa a fost legatura mea de prietenie, unica si nemaipomenita cu Irina, cea care vorbea germana zi de zi, la servici si in lumea in care traia, datorita ei am inceput sa doresc mai intens sa ma apropii de acesta limba. Irina de mult nu mai este, iar eu am urmat un curs de limba germana, la care m-a uimit, cum gramatica despre care se vorbea ca este ataaaat de grea, are o conjugare a verbelor, cel putin, atat de simpla (totul relativ, desigur). Din pacate am intrerupt studiul si probabil am si uitat mult din ceea ce am invatat. Cel mai dificil mi-a fost sa retin prepozitiile si conjunctiile nenumarate, fara de care este greu sa-ti organizezi vorbirea.

    A invata o limba este intotdeauna un exercitiu excelent pentru prevenirea degradarii mintale, fenomen care ataca persoanele trecute de a doua varsta si inaintand catre …. o alta.

    M-am lasat totusi convinsa de sonoritatea mai poetica, sau mai muzicala decat mi-as fi putut inchipui, atunci cand am alcatuit un album pentru Irina:
    Va voi scrie aceasta poezie mai jos, catre toti iubitorii de limba germana, sperand ca si alti vor deveni cu timpul iubitori ai acestei limbi, aducatoare de ganduri si de frisoane, probabil de acum si pana in vecii vecilor:

    Liebeslied
    ========

    Wie soll ich meine Seele halten, daß
    sie nicht an Deine rührt?
    Wie soll ich sie hinheben über dich zu
    andern Dingen?
    Ach gerne möcht ich sie bei irgendwas
    Verlorenem im Dunkel unterbringen
    an einer fremden stillen Stelle, die
    nicht weiterschwingt, wenn deine Tiefen schwingen.

    Doch alles, was uns anrührt, dich und mich,
    nimmt uns zusammen wie ein Bogenstrich,
    der aus zwei Saiten eine Stimme zieht.
    Auf welches Instrument sind wir gespannt?
    Und welcher Geiger hat uns in der Hand?
    O süßes Lied.

    Rainer Maria Rilke

    si traducerea mea:

    Cum să opresc sufletul meu spre a nu se uni cu al tău?
    Cum să-l sui oare deasupra ta spre un alt ideal?
    Ah, cât de mult să-l cârmuiesc aş vrea
    La tarmu-acela -n bezne-ascuns, spre a-l
    Pune-ntr-un loc străin, tăcut şi care,
    Să stea, când profunzimi vibrezi în val.

    Şi totuşi, ce pe tine şi pe mine
    Ne mişcă, ştie-arcuş – să ne îmbie,
    Din două coarde unic sunet dând.
    Ce instrument ne tine-n acordare?
    Şi care-artist în mâna lui ne are?

    O, cântec blând.

    • Marica Lewin commented on May 8, 2022 Reply

      Imi plac atât căldura cu care scrii, cât si amintirile si legaturile de prietenie din viata ts. Comunicarea ta cu Irina a fost unică.
      Nu am inteles in intregime poezia lui Rilke, dar traducerea ta e artistica.
      Iti amintesti ca am vazut impreuna filmul despre Lou Salomé, muza si sustinatoarea geniului poetic al lui Rilke?

  • Marica Lewin commented on May 8, 2022 Reply

    Am incercat sa invăț germana dar acum, cunostintele mele se reduc la câteva cuvinte.
    Sotul meu stie f bine germana de la parintii lui, originari dn Cernauți. In România a fost traducator de engleza si germana pentru Instirutul Politehnic din Iaşi, apoi a predat germana la o universitate din America . In Israel a lucrat si ca profesor in cadrul Instirutului Göethe.
    Asa cum spune D – na Andrea Ghiță, ceea ce inveti in copilarie in familie, te ajută mai târziu

  • Marina Zaharopol commented on May 8, 2022 Reply

    Avem istorii similare privitor la cunoasterea limbii germane.
    Tata era bucovinean si nu si-a insusit niciodata o romana corecta. Folosea expresii ca “o tata,” “muntile” sau “actulamente.” Nici gramatica limbii romane nu s-a lipit de el: daca scria o scrisoare sau o cerere, folosea propozitii lungi cu verbul la sfarsitul frazei. In casa se vorbea germana si m-am familiarizat cu ea in copilarie, fara sa o stapanesc. In anii universitatii a trebuit sa urmez doi ani de germana si apoi sa dau un examen. Mi-a folosit familiaritatea cu aceasta limba straina,obtinuta in anii copilariei. Mi-a placut intotdeauna sa invat o limba straina asa ca am continuat sa o studiez cu un unchi scriitor de limba germana si cu sotia lui. Am atins stadiul cand puteam citi in original romane autobiografice, traduceri in germana si mai ales romane detective, aceste texte fiind mult mai accesibile decat literatura germana serioasa.
    Cand am emigrat , nu am mai avut timp sa ma ocup de germana si am inceput sa o uit. Dar cand am fost in Germania, “m-am descurcat!”

  • Anca Laslo commented on May 6, 2022 Reply

    Eu cred ca nu facem sau nu invatam niciodata nimic care sa nu-si gasessca o utilitate la un moment dat in viata noastra

  • Andrea Ghiţă commented on May 5, 2022 Reply

    O poveste cu tâlc. Nu e prima oară când o limbă învăţată în copilărie, pe care nu o ştii prea bine, te ajută mai mult decât ţi-ai fi imaginat vreodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *