În adolescență am devenit un simpatizant entuziast al ideii sioniste, influențat de impresionantele prelegeri ale rabinului Dr. Menahem Shafran, ținute pentru elevii evrei din liceele românești. Ideile sioniste mi-au fost consolidate prin aderarea la organizația Bethar și prin broșuri ilustrate privind kibuțurile din Eretz Israel.

Faptul că port numele lui Theodor Herzl m-a determinat să studiez cu atenție biografia acestui remarcabil reprezentant al poporului în care am văzut lumina zilei.

Theodor Herzl (1860 -1904) este fondatorul formei politice a sionismului, o mișcare de stabilire a unei patrii evreiești.

Corespondent al ziarului vienez Neue Freie Presse la Paris, a fost șocat să găsească în patria Revoluției Franceze același antisemitism cu care se familiarizase în Austria. În Franța, ofițerul evreu Alfred Dreyfus fusese acuzat în mod fals de crimă. Aceasta acuzație a produs o explozie de antisemitism în rândul publicului francez.

Herzl a declarat în anii următori că Afacerea Dreyfus a făcut din el un sionist.

 În Cartea sa Der Judenstaat (Statul evreiesc), publicată in 1896, cu subtitlul Versuch einer modernen Lösung der Judenfrage (Propunerea unei soluții moderne pentru problema evreiască), Herzl a imaginat înființarea unui viitor stat evreiesc independent, susținând că aceasta este cea mai bună modalitate de a evita antisemitismul. Sionismul a culminat în anul 1948 prin nașterea Statului Israel.

***

Când mi-am făcut studiile universitare, în anii ‘50 ai secolului trecut, în perioada dictaturii proletariatului, marxism-leninismul era o disciplină obligatorie.

În primul an am început cu studiul Manifestului Partidului Comunist, considerat ca una dintre cele mai importante scrieri politice din istorie. A fost scris de Karl Marx și Friedrich Engels și publicat la Londra în 1848.

Manifestul începe cu o propoziție rămasă celebră: „O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului” și se încheie cu expresia, nu mai puțin cunoscută, „Proletari din toate țările, uniți-vă!”

Am promovat examenul la disciplina marxism-leninism cu nota maximă, dar frumoasele fraze ale Manifestului le-am înțeles abia în anii care au urmat…

***

Karl Marx (1818-1983). Am continuat cu studiul voluminosului tom Capitalul (Das Kapital) de Karl Marx, care conține ideile teoretice fundamentale de filosofie materialistă și de critică a economiei politice.

Conspectând în mod meticulos Capitalul, am aflat despre teoria valorii muncii, plusvaloare, conflictul de clasă și materialismul istoric. Din puținele informații accesibile în perioada studiilor mele, am aflat că Marx a fost un filozof german, critic al economiei politice, economist, istoric, sociolog, teoretician politic, jurnalist și revoluționar socialist.

Între patru ochi, colegii comentau cu ironie că Marx ar fi fost evreu…

***

În anul de studii următor, în cadrul disciplinei Marxism-Leninism, am trecut la partea a doua, Leninismul. Am constat că marxismul și leninismul sunt două doctrine diferite, leninismul, fiind o ideologie politică dezvoltată de revoluționarul marxist rus Vladimir Ilici Lenin, care propunea instaurarea dictaturii proletariatului condus de un partid revoluționar de avangardă, ca preludiu politic la instaurarea comunismului.

Din această definiție am reținut sintagma „dictatura proletariatului”, noțiune pe care am simțit-o în viața noastră de zi cu zi, în toții în anii socialismului.

***

Citind zilnic ziarul Scânteia, auzind Radio București și urmând cursurile universitare de Marxism-Leninism, am devenit aproape convins că ideea comunismului este singura soluție a tuturor relelor din societatea in care trăiam…

Această credință s-a prăbușit în câteva momente ale vieții: întâi datorită dificultăților întâmpinate la repartiție, din motive etnice, și apoi citind declarația lui Hrușciov privind cultul stalinist al personalității.

Dar convingerea mea s-a prăbușit definitiv în momentul când mama a fost arestată și anchetată de Securitate fără niciun motiv.

Călătoria în URSS nu mi-a întărit nici ea convingerile comuniste – nici magazinele alimentare goale din Moscova, nici corupția (mita necesară la cumpărarea unui aspirator), nici mizeria în care trăiau colhoznicii din Azerbaidjan.

În final, opinia mea negativă despre comunism a fost confirmată în România de penuria alimentară din perioada socialistă, iar în Europa, de monstruoasa coaliție între socialism și islam.

În anul 1980, redevenind sionist, am emigrat in Statul Israel.

***

Ulterior am aflat mai multe despre Karl Marx. În anul 1990, vizitând International Luxembourg Trade Fair, am primit cazare la o distanță de 40 km, în orașul german Trier. Din prospectul orașului am aflat că în Trier, pe Brückengasse 10, s-a născut Karl Marx.

Doream să aflu detalii suplimentare. Tânărul de la recepția hotelului mi-a recomandat să vizitez librăria Thalia din Pasajul Trier. În standul cu cărți în limba engleză, am găsit mai multe cărți despre subiectul care mă interesa. Am cheltuit câțiva euro pentru un asemenea volum.

Tatăl lui, avocatul Heinrich Marx, numit în copilărie Herschel Halevi, era fiul unui rabin și descendent al unei familii de învățați talmudici de generații. Fratele lui Herschel a fost rabin-șef al orașului Trier, însă Heinrich s-a convertit la creștinism. Karl Marx a primit o educație laică și a obținut o diplomă în drept.

Atitudinea lui Karl Marx față de evrei și iudaism a fost descrisă drept ura de sine; pentru el iudaismul era sinonim cu capitalismul detestat. Textele lui Marx dovedesc o ignoranță totală a istoriei și culturii evreiești, surprinzătoare în comparație cu cunoștințele sale enciclopedice.

Deși considerat antisemit, unii autori subliniază că Marx nu i-a criticat pe evrei ca evrei, ci ca reprezentanți ai capitalismului…

***

Viziunea antisemită a lui Marx, care îi considera pe evreii un popor format exclusiv din negustori, cămătari, sau capitaliști, a fost infirmată de Theodor Herzl, de sionism și de înființarea statului evreiesc. Fără a fi apologetic, trebuie recunoscute noile realități. 

Statul Israel are azi o agricultură modernă, o industrie aviatică și electronică de prim rang și o industrie farmaceutică avansată. În Israel există universități clasificate printre cele mai bune din lume. Folosind metode moderne, foștii „negustori și cămătari” au obținut pe un sol infertil culturi de legume, fructe, viță de vie și flori. Foștii stigmatizați de Marx au devenit printre primii trei constructori de drone din lume, care produc o mare varietate de armament, cum ar fi rachete, avioane, radare, tancuri, dar și electrocasnice, ca aparate de aer condiționat sau frigidere. Israelul are instalații de foraj marin (fiind acum exportator de gaze), instalații de desalinizarea apei de mare și o industrie turistică înfloritoare. Minoritatea arabă din Israel se bucură de un nivel de viață, cultură și democrație cu mult superior celor din multe țări arabe.

Până în prezent încă nu au fost rezolvate discrepanțele sociale și economice între cetățenii de origine europeană și cei proveniți din orient, între religioși și laici, între evrei și arabi. Mai trebuie găsită o modalitate de a rezolva prețul ridicat al caselor, un metrou în centrul țării și îndeosebi problema presantă a păcii cu vecinii palestinieni. Dar există un optimism moderat în soluționarea acestor probleme spinoase…

Theodor Toivi