Povești evreiești de supraviețuire în condiții extreme

Nu demult am primit o nouă carte apărută la editura Hartung-Gorre din Konstanz, Germania: Extreme jüdische Überlebungsschicksale (Povești evreiești de supraviețuire în condiții extreme). Este o sinteză a 21 de cărți apărute în decursul anilor la aceeași editură, printre care figurează și cartea mea. Pentru generațiile actuale, subiectul este istorie, dar pentru mine este încă deosebit de viu, de parcă întâmplările s-ar fi petrecut ieri. Cartea cuprinde jurnale, amintiri scrise de supraviețuitori, sau de copiii sau rudele lor, precum și cazuri de salvare în condiții extreme.

Herman Kondratowisch Abraham: Sub lumina roșie a Nordului

Născut în 1924 la Gura Humorului, deportat cu familia în Transnistria, ajunge în ghetoul de la Moghilev. După eliberarea orașului e înrolat în Armata Roșie și trimis pe front. Herman dezertează cu gândul să ajungă în România, dar e arestat și condamnat la opt ani de lagăr la Workuta, aproape de Polul Nord. Relatarea vieții de lagăr, a activității în brigada groparilor, condițiile de viață sub lumina roșie a nordului sunt descrise amănunțit. Un accident de muncă din 1949 duce la amputarea brațului drept. Condițiile de viață de la Workuta se ameliorează abia după moartea lui Stalin. În 1956 este eliberat și pleacă în Israel, unde încearcă să recupereze anii pierduți.

Margit Bartfeld-Feller

Născută în 1923 la Cernăuți, în 1941 e deportată împreună cu familia în Siberia, într-un sat din regiunea Tomsk. Curând tatăl moare. Viața grea a familiei, la fel ca a localnicilor, este de fapt o luptă pentru supraviețuire. În cele din urmă își câștigă existența ca profesoară de muzică. Reușește să emigreze cu familia în Israel abia în 1990. Amintirile despre Cernăuți și Siberia devin cărți foarte apreciate. Două povestiri au apărut chiar în traducere în revista Baabel. https://baabel.ro/2020/08/margit-bertfeld-feller-un-cronicar-al-sortii-evreilor-ajunsi-in-siberia/, https://baabel.ro/2020/09/ger-in-siberia/

Dawid Budnik și Jakow Kaper Nichts ist vergessen (Nimic nu e uitat)

Cartea a fost scrisă de doi dintre cei 16 supraviețuitori care au fost siliți să curețe urmele masacrului de la Babi Yar. Biografia lui David Budnik are ca motto supraviețuirea miraculoasă și se încheie cu următoarea frază: „Fascismul a fost zdrobit, dar nu complet desființat. Sper totuși că urmașii mei, copii și nepoți, nu-i vor permite să reînvie.”

Desider David Fischer: Bunkerblätter in Bratislava (File scrise în buncărul din Bratislava)

Este jurnalul unui medic ascuns într-un buncăr, în care cinci persoane au trăit peste șapte luni în condiții groaznice, până când orașul a fost eliberat în 2 aprilie 1945.

Matei Gall: Finsternis (Eclipsa)

Supraviețuirea lui Matei Gall timp de 13 luni în lagărul de la Wapniarka este pură întâmplare. De acolo este luat la Râbnița, unde o unitate SS îi măcelărește pe cei mai mulți dintre prizonieri, iar Matei Gall supraviețuiește din nou, pentru a spune lumii ce s-a întâmplat. Cartea sa Eclipsa a apărut inițial în limba română.

Mirjam Korber: Deportiert (Deportată)

Este jurnalul unei fete de 18 ani din Câmpulung Moldovenesc, deportată cu familia în Transnistria. Aceste însemnări au vindecat-o de depresia de care nu era conștientă atunci și au ajutat-o să supraviețuiască. Jurnalul a apărut inițial în limba germană și apoi, în 1995, în limba română. A doua ediție a apărut în 2018.

Geza Kornis: Überlebt durch Solidarität (Supraviețuit prin solidaritate)

Sunt amintirile lui din perioada petrecută în lagărul de la Wapniarka, Transnistria, fiind suspectat de comunism. Acest lagăr și-a dobândit trista faimă prin mazărea furajeră pe care au deportații au primit-o ca hrană și datorită căreia sute de oameni au suferit de paralizie și de boli renale. Comitetul de conducere a lagărului a organizat o grevă a foamei, după care utilizarea acestui aliment a încetat.

Erika Myriam Kounio-Amariglio: Damit es die ganze Welt erfährt. Von Tessaloniki nach Auschwitz und zurück (Să afle toată lumea. De la Salonic la Auschwitz și înapoi)

Este una dintre descrierile deportării evreilor din Grecia la Auschwitz. Știind limba germană, mama și fiica sunt repartizate la muncă de birou ca traducătoare. Dar pericolul de gazare e și mai mare, pentru că au fost martore directe la cele întâmplate. Dar ele speră să supraviețuiască pentru a povesti prin ce au trecut.

Baruch Milch: Durch die Hölle des NS-Terror (În iadul terorii naziste)

Este povestea unei familii din Galiția distruse de teroarea nazistă. Treizeci de membri ai familiei au fost au fost uciși și numai autorul a reușit să supraviețuiască și să-și refacă viața în Israel.

Therese Müller: Als ungarische Jüdin im Holocaust (Ca tănâră evreică din Ungaria în Holocaust) Deportată la Auschwitz, ea descrie drumul pe care l-a parcurs prin diferite lagăre, unde bolile contagioase fac ravagii și ucid fără alegere. Și supraviețuirea ei este un miracol.

Dr. med. Felix Hermann Oestreicher: Tagebuch in Bergen-Belsen (Jurnal din Bergen-Belsen)

Jurnalul conține sute de înregistrări din viața cotidiană a prizonierului. În 8 mai 1945 înregistrează: PACE. Dar curând după eliberare el moare de tifos exantematic. Jurnal lui este publicat după mai bine de 50 de ani.

Rachela Zalmanowicz Olevski: Weinen hier verboten (Aici plânsul este interzis)

Mama ei moare în ghetoul din Bedzin. În 1943 ea e deportată la Auschwitz-Birkenau, undei tatăl este imediat gazat. Cum știa să cânte la mandolină, e primită în orchestra de femei și asta îi salvează viața. În 15 aprilie 1945 este eliberată de armata britanică din lagărul Bergen-Belsen și în curând emigrează în Israel. Interviul pe care l-a dat pentru Yad Vașem în 1984 a fost tradus în limba germană și tipărit în 2018. Ea a murit în 1987, fără să vadă cartea.

Eitan Porat: Stimme der toten Kinder (Vocea copiilor morți)

Povestea lui Eitan Porat, originar din Hust, Transcarpatia, este deosebită. Deportat la Auschwitz a muncit ca un sclav la I.G. Farben. Acolo se simțea oarecum apărat, dar știa că să poate moară oricând. Cartea se bazează pe mărturia lui din 1996, înregistrată de Prof. Wiehn în cursul unei vizite în Israel.

Zvi Zohar: Aus der Finsternis zum Licht (Din întuneric spre lumină)

Zvi Zohar, originar din Polonia, suferă împreună cu familia sub ocupația germană. În 1941 sunt internați în ghetou. După an, când ghetoul e lichidat, familia se ascunde. Dintre toți supraviețuiesc numai doi copii care emigrează în Israel și încep o viață nouă.

Zwi Helmut Steinitz: Als Junge durch die Hölle des Holocaust (Ca adolescent prin iadul Holocaustului)

Helmut s-a născut în Polonia, în orașul Posen, care până la Primul Război Mondial aparținuse Germaniei. Familia se simțea germană și copilul a crescut în această cultură. Evenimentele care se succed sunt îngrozitoare: Părinții sunt deportați și uciși chiar la sosire. Adolescentul de 15 ani scapă ca prin minune din toate împrejurările care i-ar fi putut fi fatale. E unul dintre cei mai tineri muncitori, sclavi, ai Reichului german. E eliberat de armata americană. În 1946 își găsește o nouă patrie în Palestina, într-un Kibuț.

Noah Stern: Gott hat uns den Weg gezeigt (Dumnezeu ne-a arătat drumul)

Familia Stern locuia cu cei doi copii la Bratislava, în Slovacia. Tatăl era medic stomatolog. Din anul 1942 au început să simtă manifestările antisemite. Se decid greu, dar în cele din urmă să se ascund cu ajutorul unei femei simple de la țară. În 21 martie 1945 sunt eliberați de aliați. Singura explicație pentru supraviețuirea lor miraculoasă este „Dumnezeu ne-a arătat calea”. În 1949 familia emigrează în Israel, iar țăranca cea milostivă care i-a salvat e onorată cu titlul „drept între popoare”.

Jacques Stroumsa: Geiger aus Saloniki in Auschwitz (Violonist din Salonic la Auschwitz)

Dintre evreii din Grecia, peste 95% au pierit în Holocaust și numai vreo 900 s-au întors în Grecia, patria lor timp de peste 2000 de ani. Cartea lui Jacques Stroumsa cuprinde amintirile sfâșietoare unui singur supraviețuitor dintr-o în familie numeroasă. Ca violonist în orchestra lagărului de la Auschwitz și apoi ca muncitor la Auschwitz III, supraviețuirea lui este o minune.

Lili Chuwis Thau: Versuche zu überleben in Galizien (Încercări de a supraviețui în Galiția)

Născută în 1927 la Lemberg (Lwow), fiica unui medic, Lili trăiește o copilărie fericită alături de familia ei. Totul se schimbă odată cu ocuparea Poloniei de către armata germană. Încercările supraomenești de a supraviețui ale adolescentei care și-a pierdut părinții sunt aproape de necrezut: acte false cu nume de creștină, servici chiar la autorități germane, ajutor de la oameni la care nu te-ai fi așteptat, etc. Amintirile ei despre această perioadă au devenit o carte în 2016.

Hannelore și Margot Wicki-Schwarzschild: Als Mädchen in Auschwitz entkommen (Fete scăpate de la Auschwitz)

Cele două surori au fost în lagărul de la Gur și familia lor a pierit la Auschwitz. Cartea a apărut în limba germană în 2011 și a fost reeditată în 2017

Jacques Zwieback: Im rumänischen Todeszug von Iași-1941 (În trenul morții din Iași-1941

Cartea vorbește despre masacrul de la Iași, când autoritățile române au masacrat peste 13.000 de evrei (29-30 iunie 1941). Autorul este unul dintre cei salvați și martor ocular a celor întâmplate.

Toate aceste cărți au fost editate și prefațate de prof. Erhard Roy Wiehn.

București, 24-07-2022

Mirjam Bercovici

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Eva Grosz commented on July 31, 2022 Reply

    Géza Kornis: 1917-Timișoara -2019 Bad Homburg Germania. Fragment din memoriile lui,traduse din germană în română de Adriana Roșioru: “Lagărul Vapniarca a fost numit, nu fără motiv, „lagărul morţii”. Înaintea noastră,
    în octombrie 1941, au murit jumătate din cei 2000 de internaţi din cauza foamei, a
    frigului, a lipsei igienei, a tifosului şi a altor epidemii. Nu exista asistenţă medicală.
    Vapniarca semăna în trecut cu celelalte lagăre din Transnistria în care au murit peste
    300.000 de evrei. Dar Vapniarca anilor 1942-1943 se deosebea totuşi de celelalte aflate
    sub administrare germană, precum Auschwitz, Birkenau ş.a. Comun era doar scopul:
    exterminarea internaţilor. Metoda era alta pentru că se urmărea ca prin otrăvire să se
    obţină o moarte chinuitoare.
    La poarta lagărului am fost primiţi cu următoarele cuvinte: „Ihr befindet euch in
    einem solchen Lager, dass ihr entweder auf allen Vieren kriechend oder auf Krücken
    gestützt verlassen werdet.” („Vă aflaţi într-un lagăr pe care nu îl veţi părăsi decât
    târându-vă în patru labe sau sprijinindu-vă în cârje.”).
    Prima parte a vieții a petrecut-o în Timișoara. De acolo au fost deportați și alți evrei, mai puțin comuniști : “Am fost arestat în 6 septembrie 1942 în locuinţa din Timişoara şi dus într-o cameră
    păzită unde fuseseră aduşi şi alţi tovarăşi de suferinţă, majoritatea se cunoşteau între ei.
    Când s-a împlinit numărul, am fost înghesuiţi în vagoane de vite. În fiecare vagon ne
    păzea un soldat înarmat. Disperarea a fost mare. Aveam 25 de ani şi, în loc să disper,
    încercam să le insuflu curaj oamenilor. În sfârşit am plecat să întâmpinăm necunoscutul,
    situaţie pe care atunci nu aveam cum să-o mai schimbăm.
    În situaţia descrisă aveam deja un scop: şi anume, să facem totul pentru a
    supravieţui. O condiţie era să păstrăm liniştea şi disciplina ”
    “Nu trebuie uitat că prin deportare nu s-a urmărit curăţirea ţării de comunişti, căci
    atât din lagărul de la Târgu Jiu, cât şi din închisorile din Caransebeş şi Văcăreşti nu a fost
    deportat nici un comunist neevreu în Transnistria. Deportarea s-a îndreptat exclusiv
    împotriva evreilor şi nu doar a comuniştilor, ca şi împotriva celor care manifestau
    simpatie faţă de ei. În lagărul Vapniarca mai mult de 60 % dintre internaţi nu au avut nici
    un fel de contact cu comunismul. ”
    G.Kornis -Din viața mea și vremurile mele. Scrise în germană între anii 2002 -2003

  • Andrea Ghiţă commented on July 29, 2022 Reply

    Doamna Mirjam Bercovici ne aduce în atenţie adesea cărţile despre Holocaust apărute în limba germană la Editura Hartung-Gorre din Konstanz, de care – probabil – nu am avea cum să aflăm altfel. Mulţumesc.

  • Irina Niculescu commented on July 29, 2022 Reply

    Impresionante mărturii! Multumesc, Mirjam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *