Un vechi prieten care locuiește în Germania mi-a povestit că anul acesta se sărbătoresc 1700 de ani de la prima atestare documentară a evreilor pe teritoriul Germaniei.  (De fapt ar fi trebuit să fie anul trecut, dar s-a amânat din cauza pandemiei.)  1700 de ani??  Pentru mine a fost o surpriză.  Știam despre evrei în Germania nu mult după anul 1000, sinagoga din Erfurt, despre care am mai scris, datează din secolul al XII-lea, https://baabel.ro/2018/10/tezaurul-din-erfurt/ dar despre o vechime de 1700 de ani nu știam.

În urmă cu 1700 de ani o mare parte a Germaniei actuale se afla sub stăpânire romană.  Ea era împărțită în două provincii: Germania Superior și Germania Inferior, iar Rinul, care a fost și este navigabil, era principala arteră de comunicație.  Colonia Claudia Ara Agrippinensium (Köln din zilele noastre) era capitala Germaniei Inferioare.  Era un centru comercial și militar important, avea și propriul pod peste Rin.  Ar fi logic ca odată cu ocupația  romană să vină și un oarecare număr de evrei.  (De altfel același lucru se presupune și despre prezența evreilor în România – doar că descoperirile arheologice nu sunt foarte convingătoare – existența unor monede dovedește numai legături comerciale, nu neapărat o comunitate evreiască stabilă.) [1]

Descoperiri arheologice care atestă prezența evreilor în Germania în epoca romană. 

Săpături făcute în orașele Köln, Worms și Speyer au scos la iveală rămășițele unor sinagogi și băi rituale (mikve), dar acestea datează din secolul al XI-lea.  Existența unor sinagogi mai vechi este atestată documentar, dar nu se știe cum arătau și de aceea nu au fost recunoscute ca atare de arheologi.  Și în orice caz, odată cu întărirea creștinismului în Imperiul Roman, construcția de sinagogi a fost interzisă.

Rămășițele materiale lăsate de evrei în Europa Centrală în epoca romană nu sunt multe, dar ele există.  În Germania s-au găsit opaițe, peceți, greutăți însemnate cu litere ebraice sau decorate cu motive evreiești: candelabrul cu șapte brațe (menora), trâmbița din corn de berbec (șofar), chitra (etrog).  Opaițe decorate cu motive evreiești s-au găsit și în Franța și în Austria, iar în Elveția s-a găsit un inel decorat cu o menora.

Există desigur posibilitatea ca aceste obiecte să fi fost aduse din țări străine de negustori.  Multe alte obiecte găsite de arheologi ar fi putut aparține în aceeași măsură evreilor sau creștinilor, ca de exemplu obiecte decorate cu motive din Vechiul Testament.  Formula hic requiescit in pace de pe pietrele funerare era folosită atât de evrei, cât și de creștini.  Dar o descoperire făcută la Halbturn, în Austria, nu lasă loc pentru nicio îndoială: în mormântul unui copil din secolul al III-lea s-a găsit o amuletă și înăuntru o foiță de aur pe care era gravată cu litere grecești cea mai importantă rugăciune evreiască: Şema Israel

Prima atestare documentară a evreilor din Köln

Descoperirile arheologice fiind relativ puține și nu întotdeauna convingătoare, atestarea documentară este cu atât mai importantă.

La Trier, pe vremea împăratului Valentinian I (364 – 375 e.n.) s-a dat un edict local care interzicea cantonarea soldaților în sinagogi.  Dar o atestare documentară și mai veche a evreilor a fost la Köln în anul 321 e.n., în timpul împăratului Constantin cel Mare.

Epoca împăratului Constantin a marcat trecerea de la religia păgână la creștinism și multe aspecte ale imperiului au fost reorganizate. Comunități care aveau diferite probleme s-au adresat împăratului, iar acesta le-a rezolvat introducând noi legi.  Astfel, la Köln, curia (consiliul municipal) avea prea multe posturi vacante și nu se găseau candidați potriviți.  Membrii consiliului au adresat împăratului o petiție pentru a admite evrei în rândurile curiei – ceea ce arată că pe vremea aceea la Köln trăiau evrei destul de înstăriți și de influenți pentru a putea ocupa un asemenea post.  În 11 decembrie 321, împăratul Constantin cel Mare a decretat că în întregul imperiu evreii vor putea fi membri în curiile locale.

Textul original nu s-a păstrat, dar există o copie care datează din anul 438 e.n., Codex Theodosianus, păstrat în biblioteca Vaticanului.

S-ar părea așadar că împăratul Constantin cel Mare a dat drepturi evreilor – ceea ce este destul de ciudat, cunoscând poziția lui pe această temă.  Iată de exemplu o lege pe care împăratul a dat-o în anul 315:  Dacă un evreu se răzbună pe unul care a părăsit „secta lor primejdioasă” și s-a convertit la creștinism, el va fi ars pe rug împreună cu toți complicii săi.  Mai mult, oricine îndrăznește să se alăture „sectei lor abominabile” va fi pedepsit cu asprime. [2]

Aparenta contradicție are însă o explicație foarte simplă.  Participarea în curia nu era un drept, ci mai degrabă o îndatorire de care fiecare încerca să se eschiveze sub orice pretext.  Membrii trebuiau să participe la ședințe interminabile, postul nu numai că nu era plătit, dar ei trebuiau să sprijine orașul cu propriile lor fonduri.  Nu e de mirare că nu se găseau candidați… [3]

O copie a scrisorii trimise de împăratul Constantin membrilor curiei din Köln apare în volumul 16 al Codex Theodosianus, deci aici nu există nicio umbră de îndoială, dar dacă demersul a pornit de la Köln…  Pe baza scrisorii se presupune că la Köln a existat o comunitate evreiască importantă, dar poate că asemenea scrisori au fost trimise și în alte părți, iar cea din Köln a fost doar singura care s-a păstrat?  Tot ce se poate afirma cu siguranță este că în secolul al IV-lea e.n. în multe orașe ale Imperiului Roman existau comunități evreiești semnificative, altfel legea nu ar fi avut rost.

***

Să concluzionăm așadar că anul jubiliar declarat în Germania este insuficient documentat?  Nicidecum!  Decizia a fost în aceeași măsură istorică și politică.  Asta mă duce cu gândul la aniversarea Ierusalim 3000, ținută în 1996.  Nici în cazul acesta nu s-a putut stabili că regele David a cucerit Ierusalimul exact în anul 996 î.e.n., diferiți istorici optează pentru date diferite, dar primarul de atunci al Ierusalimului, Teddy Kollek, a profitat de ocazie pentru a lansa anul festiv Ierusalim 3000. [4]  Și de ce nu?  Dacă evreii locuiesc pe teritoriul Germaniei de 1700 de ani, formând o parte integrantă a societății, a istoriei și a culturii germane, acest lucru trebuie cunoscut și apreciat!

În centrul orașului Köln se construiește un muzeu evreiesc, deschiderea este programată pentru anul 2024, dar echipa de specialiști ai muzeului este deja activă și în cinstea anului jubiliar a organizat o expoziție itinerantă intitulată „1700 de ani de viață evreiască în Germania”, prezentată în diferite orașe ale landului Renania de Nord-Westfalia.  Tot ei au publicat și o broșură care prezintă contextul istoric al anului jubiliar, broșură pe care se bazează articolul de față. [5]

Anul jubiliar a fost celebrat în diverse orașe din Germania printr-o gamă largă de activități culturale: conferințe, concerte, spectacole, expoziții și multe altele.  Au avut loc acțiuni care promovează cunoașterea reciprocă și buna înțelegere dintre evrei și majoritatea germană, precum și acțiuni împotriva antisemitismului și de solidaritate cu statul Israel.

Comunității evreiești din Germania îi urăm un sincer LA MULȚI ANI!

[1].https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor_din_Rom%C3%A2nia#%C3%8Enceputurile_prezen%C8%9Bei_evreie%C8%99ti

[2].https://www.historyofinformation.com/detail.php?id=1524

[3].https://en.wikipedia.org/wiki/Curia#Municipal_curiae

[4].https://www.baslibrary.org/biblical-archaeology-review/21/1/4

[5].https://miqua.files.wordpress.com/2020/08/321-broschure-english_gesamt.pdf