Alegerile legislative din Israel desfășurate pe 1 noiembrie au avut cel puțin un rezultat pozitiv: au pus capăt unei incertitudini de guvernare și au asigurat o majoritate, dacă nu confortabilă, cel puțin peste minimul necesar de 61 de deputați din cei 120 cât numără Knesset-ul. După numărarea a peste 90 la sută din voturi, Likud (32 de deputați), împreună cu aliații săi – partidele religioase Shas (11 locuri), Iudaismul Unit al Torei (8) și partidul de extremă-dreaptă Sionismul Religios (14), dispun de 65 de locuri. Chiar dacă două partide aflate în expectativă, Meretz-stânga și partidul arab Balad, ar depăși pragul de 3,25 la sută, Likud probabil ar pierde unul sau două locuri, dar majoritatea, de-acum mai fragilă, se va menține. Opoziția anti Netanyahu, fără cele două partide arabe care au intrat în Knesset – Lista Arabă Unită și Hadash-Taal – a obținut un total de 50 de locuri.

Aceste rezultate deschid calea unui nou mandat al lui Benjamin Netanyahu, (cel de-al cincilea), după cele din 1996-1991 și 2009-2021, o revenire spectaculoasă la care o parte din clasa politică și opinia publică israeliană nu se aștepta. Aceștia nu au ținut cont de tenacitatea fostului premier care, în calitate de lider al opoziției, a făcut totul ca să submineze activitatea ”guvernului schimbării” Bennett-Lapid, precum și a fragilei majorități de care dispunea. Au fost folosite toate mijloacele legale, de la refuzul de a vota legi, chiar dacă ele fuseseră propuse de guvernul Netanyahu, până la a atrage prin promisiuni deputați din coaliție, inclusiv cei care făceau parte din cabinet. Tactica lui s-a dovedit rodnică și guvernul, pierzându-și majoritatea, nu a putut face decât să demisioneze și să convoace o nouă rundă de alegeri. Cu toate succesele, mai ales pe plan extern ale guvernului, pe plan intern lucrurile s-au înrăutățit. Securitatea israelienilor era amenințată, au izbucnit conflicte arabo-israeliene în orașele cu populație mixtă, deși economic Israelul se găsea într-o situație bună, iar șekelul s-a întărit semnificativ. S-au înregistrat numeroase scumpiri, ceea ce a provocat nemulțumirea israelienilor. Frecventele atacuri cu rachete care veneau dinspre Gaza amenințau locuitorii orașelor apropiate. belicoasă ca oricând a Iranului, la care se adaugă recenta alianță Teheran-Moscova, contrară intereselor Israelului. Deși a criticat-o, Israelul s-a ferit să se implice prea mult în ajutorarea militară a Ucrainei pentru a nu supăra Rusia, cu care avea o înțelegere pentru îndepărtarea grupărilor teroriste palestiniene de lângă granițele țării. Opinia publică israeliană a apreciat că numai un lider ferm, cu o linie politică fără echivoc în ceea ce privește pericolul iranian sau cel terorist, va fi capabil să contracareze aceste amenințări, calități de care Netanyahu a dat dovadă în lunga sa experiență de premier al Israelului. În ochii israelienilor, acestea valorau mai mult decât acuzațiile de corupție formulate împotriva lui în cadrul unui proces care trenează de vreo trei ani.

Numai că, odată cu Netanyahu, israelienii primesc un alt dar – prezența substanțială în Knesset a Partidului Sionist Religios, cu o puternică componentă de extremă-dreaptă suprematistă și vehement anti arabă. Likudul nu va putea guverna fără cei 14 deputați ai acestei formațiuni politice, drept care liderii săi, Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, își cer locurile în guvern, primul dintre ei dorind să devină ministru de interne, iar cel de-al doilea – ministru al Diasporei. Va fi o nucă greu de spart pentru Netanyahu, în condițiile în care evreii din Diaspora, mai ales cei din Statele Unite, dar și alte structuri politice i-au sugerat viitorului premier să nu-i includă în noul guvern. Totuși, Partidul Sionist Religios a ieșit pe locul trei, a primit sute de mii de voturi, multe de la tineri, ceea ce arată că mesajul său satisface niște nemulțumiri. Ar fi interesant de aflat cauzele acestei popularități în rândul israelienilor, în condițiile în care Israelul se declară singura țară democratică în regiune. În realizarea unei astfel de analize, ar trebui ținut cont de mesajul președintelui Itzhak Herzog care, aflându-se în vizită în SUA, a atras atenția evreilor americani că, fie că le place, fie că nu, trebuie să accepte rezultatele alegerilor. ”Rezultatele ar putea să fie, sau să nu fie pe placul dv., dar votul poporului israelian trebuie respectat”, a declarat el. Cred că acesta trebuie să fie punctul de pornire al oricărei cercetări legate de scrutinul din Israel. 

Eva Galambos

02 nov 2022