Cartea despre care doresc să vă împărtășesc câteva gânduri a apărut în luna noiembrie a acestui an la editura orădeană Ratio et Revelatio. Nădăjduiesc ca, prin aceste succinte note de lectură, să vă stârnesc interesul pentru a o citi. Este o carte-document care aduce mărturie despre momente ale istoriei recente, zbuciumate și apăsătoare, istorie care a spulberat destine, le-a învălmășit și continuă să le influențeze.

Cartea este alcătuită sub forma unui dialog care transcende decenii și reunește autorul, Adalbert Rosinger, cu fiica lui, Veronica Rozenberg Rosinger. Este un dialog excepțional care se transformă într-o structură de rezistență a unei construcții de adevăr și istorie trăită, suferită.

Adalbert Rosinger a fost orădean, el s-a născut în 1909 în acest oraș caracterizat prin multiculturalitate și, iată, parcă printr-un joc al destinului, după 113 ani, memoriile lui regăsite în carte sunt publicate tot în orașul lui natal.

Subtitlul cărții, O lume care se prăbușește, se referă la prăbușirea lumii ideilor marxist-leniniste dar, citind cartea, ne dăm seama că însăși lumea lui Adalbert Rosinger s-a prăbușit chiar de mai multe ori pe parcursul vieții lui. El a fost deținut de mai multe ori, din postura de comunist, din cea de evreu și, mai apoi, din cea de acuzat pe nedrept, fiind silit să-și ia mereu viața de la capăt.

Rosinger și-a desăvârșit educația până la nivel de bacalaureat în Oradea, urmând apoi cursurile politehnicii din Budapesta și aderând de tânăr la ideile comunismului. A fost arestat de mai multe ori de Siguranța Statului în Oradea și București ca membru al mișcării revoluționare muncitorești. În anul 1941 a fost internat în lagărul pentru deținuți politici din Târgu Jiu. În septembrie 1942 a fost transferat la Vapniarka, în Transnistria, de unde a fost eliberat în 23 august 1944. Despre lagărul din Vapniarka se găsesc foarte puține mărturii, iar memoriile lui Adalbert Rosinger în care sunt descrise pe larg condițiile vieții de acolo se constituie în documente istorice extrem de importante.

Din anul 1946 Adalbert Rosinger a început să lucreze la Întreprinderea de Stat pentru Comerț Exterior (ISCE) ajungând în 1949 directorul general al Românoexport. A activat în acest domeniu până în anul 1961, contribuind la stabilirea de relații comerciale ale României în diferite regiuni ale lumii, îndeplinind misiuni complicate în acest domeniu și servind interesele țării noastre.

În anul 1961 a fost arestat și supus anchetei Securității timp de trei ani, ca în 1964 să fie pe nedrept implicat în procesul împotriva lotului de evrei din Românoexport. ”Procesul de subminare a economiei naționale”. În 1961 a fost arestat sub ochii fiicei lui de nouă ani. A fost condamnat și s-a întors acasă abia după mai bine de opt ani. Se despărţise de fiica sa iubită, elevă în clasele primare, şi a regăsit-o adolescentă, în pragul bacalaureatului, cu multe întrebări și dileme legate de tatăl ei.

Memoriile lui Adalbert Rosinger s-au născut din intenția de a-i explica Veronicăi întreaga situație, întregul eșafodaj de acuzații false, și de a o ajuta să înțeleagă cum viața și istoria nu încetează să te supună nedreptăţilor.

Este meritul extraordinar al fiicei sale, Veronica Rozenberg Rosinger, de a fi păstrat, cercetat și publicat aceste memorii, aproape 50 de ani mai târziu, în demersul de a face cunoscut adevărul despre tatăl său. O citez mai jos cu o frază care cred că exprimă totul: ”Recitirea repetată a rândurilor așternute pe hârtie, în timpul celor trei ani pe care viața i-a oferit cu zgârcenie tatălui meu, continuă să-mi producă bătăi de inimă și o durere profundă în suflet, acum, la o jumătate de secol de când ne-am despărțit”. Este vorba despre ultimii trei ani de viață ai lui Adalbert Rosinger, ani pe care i-a petrecut alături de familie, în Israel, după emigrarea din 1978, și în care a lucrat la consemnarea memoriilor cuprinse în această carte, până la decesul lui prematur, la Haifa, în 1981.

Am citit cartea cu emoție și admirație și o recomand călduros, deoarece este scrisă de o manieră care prinde și reține atenția cititorului, povestea curge și îl determină pe cititor s-o urmeze, prilej cu care va afla informații excepționale despre locuri și despre momente ale unui trecut recent care încă ne bântuie prezentul.

Anca Laslo