De curând o colegă ne-a întrebat dacă faimosul “ser al adevărului” există cu adevărat. Dacă ar fi să ne luăm după literatura de odinioară din criminalistică, cea de spionaj și cea de investigații polițiste ale teroriștilor, se pare că răspunsul este pozitiv. Dar fiind anesteziști de meserie, am căutat o explicație cât de cât științifică despre modul de acțiune a “serului adevărului” și cum poate fi făcut interogatul să divulge adevărul sub influența anesteziei sau a sedației. În schimb s-a demonstrat că hipnoza nu poate scoate adevărul de la cei interogați.
Atunci oare de ce hipnoticele ar putea extrage adevărul de la cei adormiți și interogați? Literatura științifică de anestezie nu se referă deloc la acest subiect. Oare de ce? Orgoliu profesional sau ideea că această practică nu are suport științific?
Anestezie și sedație.
Întâi de toate cititorii trebuie să înțeleagă diferența dintre anestezie (inclusiv hipnoză) și sedație.
Anaesthesia este un cuvânt grec care înseamnă blocarea totală a simțurilor. Ea poate fi generată prin hipnoză (Hypnos în mitologia greacă era zeul somnului), dar în mod normal se obține prin medicamente hipnotice. Acestea pot fi inhalate (eter, cloroform, sevofluran, izofluran, etc.), sau injectabile (tiopental sodic, ketamină, propofol, etc.). În plus în anestezie se mai folosesc opiații, amnesticele (pentru ca bolnavul să nu-și amintească suferința) și miorelaxantele (pentru relaxarea mușchilor). Bolnavul se scufundă într-un somn farmacologic, din care se trezește numai când administrația substanței hipnotice este oprită și concentrația ei în sânge scade.
Sedatio este un cuvânt latin care înseamnă calmare. Sedative cele mai cunoscute sunt benzodiazepinele, unele sub formă de pastile, altele injectabile, ca de exemplu midazolam.
Același medicament poate produce ori anestezie generală ori sedație, în funcție de doză. În doze mici, sedativele produc o stare de calmare, dar persoana e conștientă. În doze mai mari, sau repetate, ajungem la sedație adâncă, în care bolnavul răspunde doar la stimuli de durere și de acolo drumul este scurt până la starea de anestezie generală. Adică în doze mici hipnoticele pot fi sedative și în doze mari sedativele devin hipnotice. Casanova, care se ocupa și de medicină, nu numai de fuste, a spus un mare adevăr despre medicamente și droguri: “un medicament în mâna prostului poate deveni otravă, la fel cum otrava poate deveni medicament în mâinile celui deștept”.
Atât sedația, cât și anestezia au diferite faze. Ele au fost descrise la începutul secolului XX de către anestezistul Guedel. Eterul, care acționează foarte încet, permite delimitarea clară a celor patru faze: analgezia, excitația, anestezia chirurgicală și supradozarea. Medicii anesteziști știu să dozeze medicamentele în așa fel încât să ajungă la faza dorită. În cazul anesteziei generale, hipnoticele moderne acționează rapid, trecerea de la o fază la alta făcându-se de obicei în câteva secunde.
Bolnavii care vociferează o fac în primele două faze: cea de analgezie și cea de excitație. În prima fază, mai ales după ce primesc benzodiazepine, bolnavii se dezinhibă datorită unor schimbări în receptorii creierului și uneori devin vorbăreți, glumesc, sau chiar dezvăluie unele adevăruri, deși acest lucru se întâmplă foarte rar și nu poate fi prezis. În faza a doua, bolnavul este agitat și disforic (iritabil, agresiv), dar cea mai frecventă manifestare în această fază este excitația, mai ales când anestezistul încearcă să execute diferite proceduri dureroase.
La sfârșitul anesteziei, bolnavul trece prin aceleași faze, dar în ordine inversă. Deci vocalizările, câteodată comice, pot apărea și la sfârșitul anesteziei și adesea bolnavul nu le poate controla. Dar asta nu înseamnă ce ei divulgă adevăruri, sau că pot fi “trași de limbă”.
Ketamina se comportă diferit de celelalte hipnotice, producând o anestezie disociativă: bolnavii se simt detașați de corpul lor și de mediul înconjurător, simt că plutesc și au halucinații auditive și vizuale. La doze mari, ei nu își amintesc prin ce au trecut și nu simt dureri, de aceea ketamina se folosește ca anestetic în cazuri speciale. De obicei și la trezire ei vor avea halucinații și excitație. Așadar nici ketamina nu este potrivită ca ser al adevărului.
Singurul lucru demonstrat științific este că la începutul și la sfârșitul anesteziei, majoritatea anesteticelor și sedativelor, în afara ketaminei, produc dezinhibiție, manifestată prin euforie sau disforie, logoree sau alte comportamente bizare și uneori comice, prin stimularea receptorilor cerebrali.
Istoria serului adevărului
Se pare că în Roma antică se practica extragerea “adevărului” prin provocarea stării de ebrietate. Plinius cel Bătrân spunea “In vino veritas“.
Primul ser al adevărului folosit în epoca modernă, în 1903, a fost eterul, în cazul unui ofițer de poliție care și-a ucis soția. Apoi s-a folosit scopolamina și mai târziu barbituricele. În lagărul Dachau, naziștii au folosit mescalina, o substanță halucinogenă. CIA și armata americană au experimentat cu LSD și canabis, iar KGB a folosit o substanță numită SP-17.
Hipnoticul clasic folosit ca ser al adevărului este tiopentalul sodic (Pentothal), preparat pentru prima oară în 1936. El a fost folosit ca anestetic, dar și la interogarea unor suspecți și mai târziu chiar ca parte din cocktailul administrat condamnaților la moarte. Dar orice substanță care produce sedație sau somn artificial poate fi considerată ser al adevărului, ca de exemplu alcoolul, scopolamina, benzodiazepinele, opiatele în doze mari, anumite droguri (LSD), alte barbiturice, nu numai Pentothal și chiar oxitocina pot fi considerate în această categorie. Curțile judiciare din numeroase țări, instituțiile de contraspionaj, KGB, CIA etc. au experimentat și chiar au folosit diferite substanțe pentru a scoate adevărul de la suspecți, spioni sau oponenți politici, dar fără prea mult succes. Puținele succese ar putea fi explicate prin faptul că cel care interoga îi sugera suspectului ce ar vrea să audă, iar acesta “recunoștea adevărul”. În 1967, Perry Russo (care era nevinovat) a primit tiopental sodic înainte de a fi interogat despre asasinarea președintelui J.F. Kennedy.
Ce spun sau fac unele persoane la intrarea în anestezie sau ieșirea din ea? – după spusele unor pacienți și a unor anesteziști.
– Un pacient proaspăt trezit din anestezie i-a spus soției care discuta cu medicul: “Taci! Ciorapii mei dorm și nu vreau să-i trezești”.
– După ce s-a trezit, un pacient povestea că vedea capetele celor din jur ca pe niște baloane uriașe care se spărgeau în momentul când începeau să vorbească.
– Un pacient sedat înainte de o operație de fiere l-a prins pe chirurg de poala halatului, spunându-i: “Tot ce vei scoate din mine îți ordon să-mi dai înapoi”.
– O pacientă avea dureri imediat după operație și făcea mișcări violente în pat. Doctorița a întrebat-o ce are, la care ea a răspuns repetitiv că are orgasm.
Iată și câteva exemple din experiența noastră de anestezişti și de pacienţi.
– La trezire, o pacientă m-a prins de mănă zâmbind și m-a ținut minute în șir.
– O alta, tot la trezire, a repetat tot timpul “te iubesc…”
– Un pacient, tot la trezire, m-a întrebat: “Doctore, oare mă voi putea trezi din anestezie?”
– La trezire, o tânără pacientă mi-a povestit că a visat că este pe o plajă în Hawaii.
– Când m-am trezit după o operație, am început să cânt în mod obsesiv cântecul No Milk Today al formației Herman’s Hermits, pe care nu-l mai cântasem din studenţie.
Adevărul despre serul adevărului
Se presupune că tot ce se petrece cu bolnavul cu așa-zisul ser al adevărului, dar și fenomenele reale descrise mai sus, se petrec în twighlight state (starea crepusculară) între somn și trezie, la începutul anesteziei sau la sfârșitul anesteziei. Cele trei clipuri de mai jos dezmint mitul serului adevărului, dar indică și problema etică a administrării anesteticelor fără aprobarea pacienților, chiar dacă se va demonstra că ei sunt criminali.
https://edition.cnn.com/2013/03/21/opinion/caplan-truth-serum/index.html
Încă în 1955, psihiatrul John M. MacDonald a demonstrat că serul adevărului nu poate scoate adevărul de la criminali sau alte persoane investigate. Criminalii, infractorii și spionii știu să mintă și sub anestezie.
Nici secretele personale nu se divulgă. Deși proverbul Italian spune că “Omul se cunoaște în trei împrejurări: la mânie, la bani și la pahar”, un om aflat în stare de ebrietate (nu chiar în comă alcoolică), divulgă uneori adevăruri, dar adesea se întâmplă să și mintă. Singurul lucru la care oamenii sunt mai susceptibili sub influența medicamentelor sedative sau a hipnozei este să răspundă la sugestie. Interogatoriul poate fi condus într-o anumită direcție, suspectului i se sugerează anumite lucruri, iar el e capabil să recunoască tot ce acuzatorul ar vrea să audă. Cine știe câți oameni nevinovați au fost acuzați pe nedrept prin această metodă?
Cert este însă că în stadiile incipiente ale anesteziei, sau la sfârșitul ei, când anesteticele încă nu au fost complet eliminate, unii pacienți pot avea logoree, uneori comică, erotică sau chiar jignitoare, dar asta nu face din anestetice seruri ale adevărului. La ora actuală, nicio substanță nu a fost recunoscută în mod științific ca ser al adevărului.
Bibliografie:
Paton C. Benzodiazepines and disinhibition: a review. Psychiatric Bulletin 2002; 2:460-2.
Heinke W, Stefan Koelsch S. The effects of anesthetics on brain activity and cognitive function. Curr Opin Anaesthesiol. 2005 Dec;18(6):625-31.
Brown EN. General Anesthesia and Altered States of Arousal: A Systems Neuroscience Analysis. Annu Rev Neurosci. 2011; 34: 601–628.
MacDonald JM. The truth serum. Journal of Criminal Law & Criminology. 1955;46:259-63.
https://www.mcgill.ca/oss/article/drugs-history-you-asked/what-truth-serum
https://www.businessinsider.com/is-there-such-a-thing-as-truth-serum-2014-10
Tiberiu Ezri si Peter Szmuk
17 Comments
Interesant articol, daca chiar s-ar inventa un astfel de ser miraculos acesta ar deveni o “arma” redutabila.
De acord!
Fiecare epoca istorica cu metodele ei de a “extrage adevarul,.” chiar daca nu se foloseau de seruri. In Evul Mediu era verificarea inocentei sau a vinovatiei prin scufundarea unui trup legat intr-un rau sau lac. Daca persoana se ridica la suprafata si plutea era considerata vinovata, dar daca ramanea la fundul lacului era declarata inocenta. Alte “instante judiciare” foloseau apa sau uleiul fierbinte sau focul ca modalitate de tortura.
In l’Ancien Regime, se obtineau confesiuni prin tortura. Bineinteles, spovedaniile nu contineau nici un dram de adevar.. Recunoasterea vinovatiei in cadrul unui interogatoriu manipulat sub influenta substantelor hipnotice si prin sugerarea unui raspuns dezirabil interogatorului imi pare o continuare a practicii vechi de obtinere a unei confesiuni prin tortura. O practica periculoasa care nu tine cont de cercetarile stiintifice pe aceasta tema. Altfel, hipnoza – chiar daca este ineficace – pare inofensiva in comparatie cu metodele din vechime de a decide adevarul..
De acord!
Atunci mai bine “ciripesc” anesteziat decât schingiuit…
Interesanta metoda de a incerca cel putin marturisirea unor categorii de infractionisti. Nu am auzit niciodata de aceasta denumire si metoda, dar stiam ca oameni – de obicei mai in varsta, anesteziati la operatii pot sa halucienze la asa zisa trezire, sau uneori sa nu-si mai revina niciodata la normal.
Tibi, poti explica de fapt ce se intampla dupa o anestezie operatorie care poate duce la “a-ti pierde mintile”.
Am vazut un cazul al unei persoanee trezita din anestezie care vorbea lucruri incoerente, ba chiar devenie usor violenta tragandu-si tuburile care ii erau conectate in primele zile dupa ce trecuse interventia. Era destul de infricosator.
Nu de mult o banda de tineri a fost prinsa la aeroportul israelian, dupa ce probabil se divulgase politiei ca au transferat in Israel, o substanta numita
“medicamentul violului”, tinerii au fost interogati si ulterior probabil urma sa fie judecati. Transportul sticlelor cu acesta “elixir” era probabil sufficient de atractiv financiar ca sa se expuna.
Din nou interesele si documentarea trezesc admiratie 🙂
Mulțumesc Veronica!
Oamenii,’ mai ales cei în vârstă se por trezi deranjați cognitiv sau chiar delirând din mai multe motive:
– Demența diagnosticată încă înainte de anestezie.
– Au primit anumite medicamente care produc halucinații cum ar fi ketamina. La oameni în vârstă și midazolamul și opiatele pot produce deliriu.
– Lipsă de oxigen la creier, tensiuni arteriale foarte scăzute în timpul operației.
– Anestezie insuficientă din care cauză bolnavul a fost “treaz” în timpul anesteziei.
– Dureri insuportabile după operație.
– Narcomanii sau alcoolicii privați de substanța dorită (withdrawal syndrome).
– Unii bătrâni intră în deliriu dacă nu au pe ei după anestezie ochelarii, aparatele de auz, sau nu au în jurul lor o persoană pe care o cunosc.
– La unele operații sub anestezie peridurală, zgomotul instrumentelor ortopedice îi poate buimăci pe bătrâni.
– La operații pe cord deschis, microembolii de sânge, aer sau colesterol pot să emigreze la creier și să producă luni de zile tulburări cognitive.
– Operațiile de neurochirurgie pot leza creierul sănătos sau să producă edemă a creierului.
– Tulburările de electroliți, glucoză, uree în sânge și anemie acută pot provoca tulburări cognitive.
– Un om în vârstă poate avea tulburări noi cognitive chiar numai fiindcă este internat la spital.
– Majoritatea acestor deranjamente, mai ales la tineri sunt temporare.
Deci bătrânii (peste 65 de ani) inclusiv eu, sunt mai periclitați.
Am să închei cu o întrebare sugubeață:
Ce este o șenilă?
O perșoană in vârștă.
Tibi, multumiri cu carul, ce lista luuuuuuuuuuuuuuunga de situatii care pot produce delirul si pierderea cognitiei.
Cum mi-ai mai complicat viata :-))
Esti formidabil 🙂
Cu ceva timp în urmă, citeam undeva – poate tocmai în Baabel – că un soţ gelos şi-a dus soţia la un psihiatru care se ocupa cu hipnoza ,pentru a o face să mărturisească dacă îl înşeală. Evident, psihiatrul a refuzat să presteze acest “serviciu”. Întrebarea mea este ce te faci cu o soţie care-şi mărturiseşte păcatele la începutul sau sfârşitul anesteziei şi, întâmplător, unul dintre cei aflaţi de faţă îl cunosc pe soţ. Jurământul lui Hipocrate le interzice să dezvăluie cele aflate? :))
Desigur că jurământul le interzice. Dar vor avea ce să bârfească între ei.
Interesant.
Dacă ar fi posibil,n-ar mai exista acuzații împotriva nevinovaților.
Regimurile totalitare/ dictatoriale folosesc, în continuare aceste ”procedee”, fără prea mare succes.
Ia vedeți ce se petrece în Iranul zilelor noastre, unde sunt omorâți protestatarii cu zecile/ sutele de mii . Dacă ar funcționa până la capăt ”elixirul adevărului” oare ar fi necesare toate aceste victime?
Aveti dreptate.
Nu exista medicament care sa scoata adevarul de la un om. Chiar daca teorettic ar fi posibil, din punct de vedere legal e interzis sa folosesti informatii de la cei care nu sunt conștienți.
Adevărat. Am auzit și eu de cazuri când vinovatul a fost achitat atunci când mărturiile împotriva lui au fost obținute pe cale ilegală.
De acord.
Tare interesant. Ketamina se foloseste in psihiatrie in depresii, i se spune si „Sam ha ones” chiar pentru efectele dezinhibante
Adevarat, depinde probabil de doza, dar efectul ketaminei este complex fiindca produce halucinatii. Acelas nume de drog al violului il poarta si alcoolul, acidul gama hidroxi butiric, flunitrazapamul, etc.