Cultele din România se tem de cuvântul diversitate şi de sintagma orientare sexuală. Acest fapt m-a nedumerit şi m-a îngrijorat… Oare de ce, în loc să propovăduiască porunca „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”, cultele recunoscute în România vor să arunce sămânţa vrajbei în Legea Învăţământului?
În 13 martie 2023, la iniţiativa Patrarhiei Bisericii Ortodoxe Române, conducătorii majorităţii cultelor recunoscute din România (13 din 18) au adresat Ministerului Educaţiei Naţionale, ministrului Educaţiei Ligia Deca, o scrisoare în 13 puncte, în care solicită operarea mai multor modificări în Proiectul Legii Învățământului care urmează să fie adoptat în Parlament. Printre cele 13 amendamente – din păcate nu am găsit nicăieri textul integral al scrisorii – cultele din România solicită, printre altele, menţinerea disciplinei Religie în trunchiul comun şi includerea acesteia printre disciplinele şcolare la alegere la examenul de bacalaureat.
Nu e prima oară când Patriarhia (Patriarhul) solicită modificarea Legii Învăţământului, amendamentele sale fiind adoptate de Comisiile de Învăţământ ale Parlamentului României[1] , dar e pentru prima dată când, printre aceste solicitări, se numără câteva care stârnesc nedumerirea cititorului laic: eliminarea conceptului diversitate dintre principiile pe care se bazează Legea Învăţământului, eliminarea sintagmei promovarea diversităţii dintre îndatoririle cadrelor didactice, respectiv eliminarea sintagmei orientare sexuală din criteriile de discriminare.
Solicitările celor 13 culte recepte (din cele 18[2]) mi s-au părut atât de ciudate încât am suspectat că ele puteau fi răstălmăcite de presă şi, în calitate de redactor fondator şi responsabil al revistei Baabel, concepută sub semnul diversităţii, care de peste 10 ani caută să descopere „armonia în babilonie” am trimis cultelor semnatare o scrisoare[3] în care le adresam următoarele întrebări: V-aş ruga să argumentaţi de ce doriţi – în calitate de reprezentant al unui cult religios recept – ca diversitatea să nu mai apară în Legea Învăţământului şi să nu fie promovată. De ce credeţi că sintagma „orientare sexuală” trebuie scoasă dintre criteriile de discriminare?
Până acum nu am primit decât un singur răspuns, din partea Patriarhiei Române, care mi-a trimis textul comunicatului oficial transmis către presă[4]. Am citit şi răscitit textul alambicat al comunicatului şi nu am înţeles decât că Patriarhia echivalează termenul de diversitate cu cel de „diversitate sexuală” şi îşi exprimă teama faţă de proliferarea „ideologiei de gen”. M-aş bucura dacă vreun cititor al Revistei Baabel ar putea tălmăci pe înţelesul meu afirmaţiile din acest text.
Niciunul dintre celelalte culte semnatare nu m-a învrednicit cu vreun răspuns prin care să explice de ce a solicitat eliminarea conceptului de diversitate şi obligativitatea profesorilor de o promova în şcoli, în condiţiile în care diversitatea este definită în Articolul 2 al Proiectului Legii Învăţământului Preuniversitar[5] astfel:
b) Diversitatea – respectarea și valorizarea diferitelor perspective culturale, etnice, identitare, a sensibilității și a empatiei, alături de întărirea și pozitivarea imaginii de sine individuale și colective;
iar Articolul 224 al aceluiaşi proiect de lege stipulează că printre obligaţiile personalului didactic se numără şi:
e) promovarea diversității, ca resursă de învățare, pentru a genera elevilor atitudini incluzive și tolerante;
Citind şi recitind proiectul de lege nu am găsit nicăieri vreo referire la „diversitatea sexuală”, iar infama sintagmă „orientare sexuală” am găsit-o enumerată în Articolul 11 privitor la interdicţia discriminării şi hărţuirii elevilor:
În unitățile de învățământ preuniversitar și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, precum și în cadrul activităților desfășurate în mediul online de unitățile de învățământ preuniversitar, sunt interzise discriminările pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, inclusiv segregarea școlară
Mintea mea nu poate pricepe cum se pot opune tocmai cultele conceptului de diversitate şi promovării acestuia când multe din semnatare reprezintă tocmai diversitatea etnică şi religioasă existentă în România?! Şi de ce consideră că o persoană poate fi (chiar trebuie) discriminată pe motivul orientării sexuale?
Printre semnatari se numără episcopii bisericilor protestante maghiare (reformată, luterană şi unitariană), Bisericii Evanghelice Germane, Bisericii Greco-Catolice, Bisericii Apostolice Armene şi muftiul Cultul Musulman din România, ba chiar şi arhiepiscopul Romano-Catolic de Bucureşti. Modul lor de a gândi depăşeşte logica mea, din moment ce Biserica Romano-Catolică are o mare diversitate de enoriaşi, de toate rasele şi etniile, însuşi Suveranul Pontif pledând pentru diversitate şi incluziune (chiar a persoanelor de altă orientare sexuală[6]), în diversele epoci istorice biserica greco-catolică şi bisericile protestante au suferit din cauza prigoanei, creştinii armeni au fost supuşi cumplitului genocid armean, iar cultul musulman este îmbrăţişat de asemenea de cele mai diverse rase şi etnii?!
Solicitările mai sus enumerate de către şefii celor 13 culte recunoscute în România au declanşat un val de proteste din partea societăţii civile[7], printre care şi a organizaţiilor reprezentative ale elevilor, dar sunt sceptică în ceea ce priveşte neadoptarea lor în parlament, din moment ce însuşi şeful Camerei Deputaţilor declara deunăzi:
„Cred în valorile europene, cred în dezvoltarea României accesând fondurile europene şi mai mult, implementând politicile europene în România, dar avem diversitatea noastră. Trebuie să ne apărăm unitatea prin diversitate. Mă bucur mult că încet-încet, la nivelul coaliţiei, am început să apărăm aceleaşi valori” Marcel Ciolacu a mai spus că Biserica şi Armata sunt cei doi stâlpi ai societăţii româneşti şi dacă acestea două sunt atacate, atunci societatea rămâne fără valori[8].
Întrebat în legătură cu aceleaşi solicitări, premierul României a arătat că o parte din solicitările cultelor există deja în lege, iar celelalte puncte urmează să fie puse în discuţie[9].
Nedumerirea mea nu a fost risipită deloc. Nu pot înţelege de ce majoritatea cultelor religioase şi conducătorii coaliţiei guvernamentale citesc diversitate şi înţeleg diversitate sexuală, şi consideră că trebuie să ne păzim valorile noastre creştine faţă de cele europene[10].
Închei prin a-mi exprima satisfacţia, chiar bucuria, că printre cei 13 şefi ai cultelor care au semnat scrisoarea sus-amintită nu se numără şi Prim-rabinul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Rafael Shaffer, care nu s-a înregimentat în lupta împotriva diversităţii şi promovării ei, şi nici cea pentru restrângerea criteriilor de discriminare.
Andrea Ghiţă
[1] https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/lumina-credintei/patriarhul-amendeaza-legea-educatiei-nationale-update-id10338.html
[2] http://culte.gov.ro/?page_id=57
[3] Iată textul integral al scrisorii:
Mă numesc Andrea Ghiţă şi sunt redactor fondator şi responsabil al Revistei Baabel (https://baabel.ro/ ), o revistă concepută sub semnul diversităţii care de peste 10 ani caută să descopere armonia din babilonie (https://baabel.ro/2012/07/despre/ ). Am fost surprinsă de faptul că, majoritatea conducătorilor cultelor religioase recunoscute în România au semnat un act care – potrivit site-ului Edupedu.ro – solicită eliminarea diversităţii din educaţia românească. Aş dori să tratez acest subiect într-un articol, dar pentru că nu sunt sigură dacă am înţeles corect solicitarea DVs., vă rog să răspundeţi la întrebările care urmează. La punctul 3. al Scrisorii adresate către ministrul Educaţiei, în data de 13 martie a.c. cultele religioase recunoscute în România, care au luat act de publicarea proiectului Legii învăţământului preuniversitar, au solicitat: Eliminarea articolului 2 alin. 1. b) – definirea „diversității”, a articolului 224, litera e) – obligația de a promova diversitatea în școală – și a sintagmei referitoare la „orientarea sexuală” din articolul 11 alin. 1. din Proiectul Legii Învățământului preuniversitar, „conform principiului independenței față de orice formă de ideologie” Având în vedere că vă număraţi printre semnatarii acestei scrisori, v-aş ruga să confirmaţi faptul că aţi semnat această solicitare şi să argumentaţi de ce doriţi – în calitate de reprezentant al unui cult religios recept – ca diversitatea să nu mai apară în Legea Învăţământului şi să nu fie promovată. De ce credeţi că sintagma „orientare sexuală” trebuie scoasă dintre motivele de discriminare? De ce credeţi că diversitatea nu e compatibilă cu educaţia şi sintagma „orientarea sexuală” ar trebui ignorată? Vă mulţumesc mult şi aştept răspunsul Dvs.
Cu deosebită stimă,
Andrea Ghiţă
[4] Bună ziua,
Vă rugăm să primiți poziția Bisericii Ortodoxe Române exprimată de către
domnul Vasile Bănescu, Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române:
Poziția Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte culte religioase din
România față de problema ideologiei în general și, în context, a
„ideologiei de gen”, propuse fără discernământ spre introducere în noile
legi ale învățământului, în special, este una inevitabil fermă:
– învățământul public din România trebuie/ ar trebui să rămână total
ocrotit de orice formă de ideologizare (studiul religiei acceptate de
stat NU constituie o asemenea formă, întrucât religia creștină este
fundamentul real al culturii umaniste europene și așa trebuie înțeleasă
în școală. Știința europeană însăși a încolțit nu în pofida
creștinismului, ci chiar în solul său, datorită lui;
– „ideologia de gen” care descrie ca normalitate o deviație
psiho-somatică numită „transgenderism” nu constituie miezul unei științe
reale, ci este o artificială construcție ideatică, așa-zis culturală,
orientată în răspăr cu realitatea, cu logica, cu biologia, cu
antropologia, cu ordinea firii structurată de cele două sexe: masculin
și feminin / feminin și masculin;
– obligația de a promova „diversitatea sexuală” în școală, de a li se
prezenta copiilor ca „normalitate” posibilitatea aberantă de a-și
schimba genul din masculin în feminin sau „neutru” (genuri strict
gramaticale, nu biologice), dar și prezentarea unor forme de sexualitate
marginală ca „firești” este una total abuzivă și nocivă pentru formarea
intelectuală și morală a unor tineri care trebuie să se pregătească în
anii de acumulări culturale pentru viața și societatea reale, nu
utopice, sprijinite pe familia naturală datorită căreia istoria
omenească a mers și merge mai departe;
– în mod cert există și un foarte mic procent de persoane transgender la
scara umanității, așa cum există și alte minorități sexuale. În natură
apar uneori devieri de la normă: rarisime și marginale, pentru care
trebuie să existe, desigur, toată înțelegerea. De aici nu rezultă că
aceste persoane s-ar putea simți discriminate de folosirea corectă a
gramaticii și a genului masculin și feminin în comunicarea publică, mai
ales în școala ca spațiu al formării în spiritul realității și
adevărurilor elementare, așa cum nu rezultă că alte forme de sexualitate
decât heterosexualitatea ar trebui să fie prezentate unor copii în
cadrul formator al școlii ca posibile „modele” de viață intimă;
– prezentarea ignorantă/ peiorativă în noile legi ale învățământului a
sintagmei „dogme religioase” sfidează miezul teologic al creștinismului
fertil cultural și social. Dogma religioasă nu este un construct
ideologic situat la polul opus adevărului, ci un adevăr revelat și apoi
formulat care constituie o „geamandură” pentru reflecția teologică,
reflecție inclusiv de ordin moral.
Cineva ca Lucian Blaga însuși (mai greu de contestat de ideologii
anticreștini) afirmă în perfectă cunoștință de cauză că „dogma are o
iraționalitate bine întemeiată”.
Există, desigur, și supra-raționalitate, există, desigur, și o știință
filosofică destul de cunoscută numită „metafizică”.
Nu trebuie nicio clipă uitat că ideologia (oricare ar fi ea) rămâne
mereu un atentat la ordinea fără de care societatea începe să se surpe.
Istoria mai mult sau mai puțin recentă este copleșitor de grăitoare în
acest sens.
Biroul de Presă al Patriarhiei Române
[5]https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2023/proiecte_Legi_Romania_educata_2023/9_martie_2023/Legea_invatamantului_preuniversitar_Romania_Educata_9_03_2023.pdf
[6] https://www.hotnews.ro/stiri-international-26064933-papa-francisc-legile-care-incrimineaza-persoanele-lgbt-sunt-pacat-nedreptate.htm
[7] https://romania.europalibera.org/a/organizatii-42-cer-respectarea-principiului-nediscriminarii-in-legile-educatiei/32322723.html
[8] https://www.edupedu.ro/presedintele-psd-marcel-ciolacu-despre-religia-ca-materie-optionala-la-bacalaureat-religia-aduce-cunoastere-nu-aduce-supunere-cu-cat-vom-incerca-sa-impunem-progresismul-de-fapt-vom-incuraja-popu/
[9] https://www.news.ro/social/ciuca-intrebat-faptul-reprezentantii-cultelor-religioase-au-cerut-scoaterea-definitiei-diversitatii-sexuale-gen-noile-legi-educatiei-urmeaza-aiba-loc-intalniri-clarifice-ramane-introduce-1922402115002023032021059292
[10] https://adevarul.ro/politica/ciolacu-despre-impunerea-unor-asa-zise-valori-pe-2209469.html
12 Comments
N-au ce căuta bisericile ( cu b mic!) în educația publică a unui stat laic. Punct.
Justificările lor, ale cultelor semnatare, sunt trăncăneală de amețit naivii, camuflând mai dibaci ori stângaci, ambițiile autoritarist-exclusiviste asupra formării conștiințelor tinere, eradicarea oricărui spirit critic. Nu doar/ numai ”diversitatea sexuală” îi mână în luptă ci obediența enoriașilor, supușenia ideologică și neîncetata contribuție economică a ”drept credincioșilor”. Restul e blabla în loc de înțeleaptă tăcere.
Articolul e meritoriu, toată cinstea. Comentariile îmi dau speranțe. România este o țară europeană.
Scrisoarea cultelor religioase către ministerul educației demonstrează obtuzitatea, ignoranța și narcisismul reprezentanților lor precum și indiferență și lipsă de empatie, două trăsături profund non-creștine.
Din păcate, nu cred că pozițiile celor mai luminați vor avea vreun impact asupra minților betonate.
În ce privește educația religioasă cel puțin în Germania ea este în mâna școlilor, tocmai pentru a propovădui diversitatea și a da ocazie elevilor să cunoască o variantă inclusivă a religiilor controlabilă public. Materia ,,religie” este la alegere, nu este obligatorie.
Asa cum sublniaza in comentariul sau Mircea Laslo, nimic nu reflecta mai bine agenda politica a unei formatiuni sociale decat limbajul pe care il adopta in comunicarile lor cu publicul. Este un limbaj selectat cu grija, un vocabular care deviaza de la sensul lexical propriu acestor cuvinte ca sa transmita mesajul scontat.. Repetat ad nauseam, acest vocabular se incetateneste si este uneori in mod inadvertent folosit chiar de membri ai
opozitiei! Un exemplu: “razboi contra teroarei.”
Cred ca nu gresesc prea mult daca afirm ca acest arsenal lingvistic face parte dintr-o activitate de dezinformare.
După cum scriam în articol, niciunul dintre cultele semnatare ale scrisorii nu m-a învrednicit cu vreun răspuns. Am ascultat însă, o emisiunea de radio în limba maghiară, difuzată de radioul public din Târgu Mureş în care din cuvintele lui Béla Kató, episcopul reformat de Ardeal, se poate înţelege că Biserica Reformată a semnat cu bună ştiinţă această scrisoare considerând că Proiectul de Lege a Învăţământului – care e obligatoriu atât pentru şcolile publice cât şi pentru cele confesionale – prin intermediul introducerii conceptului de diversitate, ar putea influenţa starea de fapt din învăţământul confesional reformat, a cărei conducere trebuie să se desfăşoare exclusiv potrivit viziunii bisericii. Aceasta consideră cărei că educaţia copiilor trebuie făcută de către familie, potrivit valorilor familiei, iar statul, cadrele didactice, nu au de ce să se amestece în această educaţie. Formulările sunt destul de camuflate, dar asta am înţeles eu. Adică un copil dintr-o familie conservatoare ( ca să nu spun retrogradă, şovinistă, antisemită şi homofobă) ar trebui să fie educat NUMAI în spiritul “valorilor” familiei. Cei care cunosc limba maghiară pot urmări emisiunea. În prima parte auzim pledoaria pentru diversitate şi receptivitate, a socio-antropologului László Fosztó, de la Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor, iar în continuare opiniile episcopului reformat şi a celui unitarian. https://www.marosvasarhelyiradio.ro/hirek/hittan-mint-erettsegi-tantargy-szukseg-van-erre/?fbclid=IwAR3exeWXP4EHmiE-PXd8aPsKljJeBKb1lLQ3Ol_U9HSxZ2BPHMdN-a3QS0A
Cred că în spiritul separării clare dintre biserică și stat legea educației trebuie să garanteze anumite drepturi pentru toți cetățenii tării, deci bisericile sau cultele specifice nu ar trebui să intervină chiar în partea de valori fundamentale cu scopul de a elimina o valoare cum este diversitatea, care este clar definită de proiectul de lege în forma cu este. Încercările de a deturna discuția în direcții de „independenței față de orice formă de ideologie” sau a genera teamă de așa numita „ideologie de gen” sunt menite să mascheze încercări de control exagerat a edicației de către unele culte (semnatare la scrisoare). Procesul educatiei publice aparține statului și societății civile într-un stat laic.
Cred că adesea ar trebui o mai bună definire a termenilor, mai ales a verbelor, ca să nu se vorbească de lucruri diferite. Ce înseamnă, de ex. „obligația de a promova diversitatea în școală”?. A-i învăța pe elevi o atitudine corectă, sau a-i pune să practice anumite gesturi… ; a -i învăța pe elevi să-i respecte uman pe toți sau a-i îndemna la schimbarea de sex etc….
Mai multă precizie …
A promova diversitatea este exact acest lucru: a-i învăţa pe elevi ce înseamnă diversitatea definită în lege. Nu e vorba nici de “atitudine corectă” şi nici de gesturi. Chestia cu “îndemnarea la schimbare de sex” mă face să-mi dau seama că tocmai Dvs., îmi pare rău, dar sunteţi într-o confuzie totală.
În primul rând, vă mulțumesc mult pentru acest articol și pentru eforturile pe care le-ați depus pentru a obține o clarificare a acestei poziții a BOR și a celorlați semnatari ai petiției. Mă bucur mult că aceste atitudini stârnesc și mirarea cuiva care nu cred că se înscrie neapărat în cercurile febrile și foarte mici de activiști civici LGBTQ+ și vă respect foarte mult pentru asta.
Ne-ați cerut să vă explicăm afirmațiile din textul patriarhiei. Mă ofer voluntar să încerc o deconstruire. Aș dori însă să subliniez din start faptul că am fost și sunt un susținător destul de înfocat al comunității LGBTQ+ din România, cât și un secular-umanist, așa încât punctul meu de vedere s-ar putea dovedi destul de vehement, lucru pentru care îmi cer scuze de pe-acum. Oameni suntem..
.
1. Încep cu paragraful introductiv, în care apar câțiva termeni problematici.
-„ideologie”, cu specificarea „ideologie de gen” – aici BOR subsumează cuvântul „ideologie” coloraturii care i-a fost acordată în perioada comunistă. Pentru BOR, ideologie nu este o sumă de idei, pur și simplu, ci o sumă de idei de factură marxistă și anti-teistă, susținută în mod militant în așa fel încât să submineze valorile tradiționale pe care se întemeiază o cultură. Această deturnare pe furiș a sensului unui cuvânt este principalul motiv pentru care luarea lor de poziție este…
-„inevitabil fermă”. Carevasăzică, dacă prin „ideologie” înțelegem ceva în mod fundamental în opoziție cu existența BOR (nota bene, nu cu valorile pe care le reprezintă), opoziția trebuie într-adevăr să fie fermă, „inevitabil”. Alegerea e a lor. Logica trebuie să fie, din nefericire, numai a noastră.
2. Prima liniuță din scrisoare întărește interpretarea pe care am schițat-o mai sus, pedalând în continuare pe un înțeles fabricat, dar asumat cu ardoare, al cuvântului ideologie și al familiei sale lexicale. Cum ar putea să aibă loc educație în absența „totală” a ideologiei este ceva explicabil doar prin intervenție divină. Găsesc deosebit de amuzantă implicația că afirmația „religia creștină este fundamentul real al culturii umaniste europene” nu ar face parte dintr-o ideologie. Iarăși, deosebit de amuzantă implicația conform căreia Galileo și-ar fi petrecut ultimii nouă ani din viață în arest la domiciliu nu din pricina ideologiei creștine, ci în pofida ei. Cenușa lui Giordano Bruno a fertilizat solul din care crește, nu-i așa, știința europeană însăși. Mă rog.
3. Perspectiva BOR asupra genului, ca fiind același lucru cu sexul biologic, necesită mult mai multă atenție decât sunt eu apt să îi ofer, atât prin răbdare cât și prin bagaj de cunoștințe. Dar foarte pe scurt, în psihologie, sociologie și psihiatrie, cât și în studiile umaniste, genul este înțeles ca o sumă de comportamente și semne care sunt percepute pe un spectru feminin/masculin în cadrul unei culturi. Sexul biologic determină încurajarea adoptării acestor semne și comportamente de către individ în rama conceptuală a unei culturi. Această perspectivă este strâns legată de feminism și a devenit din ce în ce mai bine reprezentată în sferele academice, începând cu anii ’90. Poziția BOR neagă această distincție dintre gen și sex biologic. Poziția mea este că poziția BOR se opune în fond ideii că femeii i-ar fi permis să aibă comportamente și atitudini masculine (și invers, dar mai puțin important în mod fundamental). Mă rog.
4. Următorul punct al scrisorii este fundamentat pe un complex savuros de sofisme, echivalând educația despre un subiect cu încurajarea asumării sale la nivel personal de către student. Avem aici „non causa pro causa”, avem apel la natură, avem „ad populum”, avem șaorma cu de toate pentru to(n)ți. Dar dincolo de problemele de argumentare, optica BOR este înrădăcinată în ideo… scuze, concepția conform căreia cultura ar fi ceva fix, societatea ar fi imposibilă în lipsa unor piloni inatacabili și structurile de putere tradiționale sunt singura pavăză împotriva disoluției morale a civilizației. Luați seama vă rog la folosirea în acest paragraf a ideii de „utopie”, în opoziție cu societatea reală pentru care pregătirea în școală este esențială. Adică o societate în care diversitatea de gen, de orientare sexuală, de tot felul, este una utopică. Într-o petiție împotriva încurajării diversității. Reiese că pentru purtătorul de cuvânt BOR, „utopic” are la fel de mult înțeles ca „ideologie”. Probabil că nici DEX nu s-ar cuveni să facă parte din instrumentarul didactic. Mă rog.
5. Din punctul de vedere BOR, diversitatea există, dar este o eroare statistică rarisimă a naturii (relația dintre natură și Creator depășește spectrul de interes al acestei luări de poziție, fapt față de care trebuie să arătăm, desigur, toată înțelegerea) și nu ar trebui să constituie o bază pentru discursul educațional. În raport cu feluritele orientări sexuale, sau cu spectrul descris de Alfred Kinsey încă din 1948, BOR își formulează aici discursul după principiul paradoxului „oul sau găina”. Din perspectiva BOR, prezentarea acestui spectru în educație este echivalentă cu deschiderea unui meniu de restaurant, din care toate felurile în afară de unul sunt otrăvitoare. Pentru ce să le dai posibilitatea oamenilor să afle despre aceste feluri de pe meniu, darămite să le aleagă, când sănătos e numai unul? Aș fi curios câte femei abuzate, maltratate sau pur și simplu dezamăgite de bărbații din viețile lor ar putea decide pur și simplu că afecțiunea romantică a altor femei ar fi de preferat, dacă ar avea pur și simplu acces la informație… Noroc că nu le învățăm din școală despre lesbianism. Mă rog.
M-am întins mult prea mult și îmi cer scuze din nou. Mai pomenesc doar sofismul ad verecundiam în care este implicat Lucian Blaga, întrucât el nu mai are oportunitatea de a se dezice de nimic. Sper că nu am aruncat încă și mai multă ceață asupra subiectului. Sunt conștient că demersul meu de a deconstrui acest discurs folosindu-mă de un instrumentar logic este până la urmă falimentar. Atâta timp cât BOR poate să pună presiuni asupra aparatului legislativ când vine vorba de educație, bătălia se poartă cu arme emoționale și electorale, nu logice. Sper măcar că am reușit să fiu amuzant, pe alocuri.
Apropo, toată logica pe care o știu, atâta câtă e, o știu din clasa a 9-a. Tot restul știu de pe Google și din unele (puține) lecturi din sfera studiilor de gen. Atât de jos e ștacheta educației din România. Și tot îmi e îndeajuns. Ca să înțelegem care e nivelul la care suntem doriți de BOR… Mă rog.
Or fi având probleme în percepția înțelesului cuvintelor „perspective identitare”, ”sensibilitate” și „empatie” din art.2. al proiectului de lege, respectiv n-or fi citit până la capăt cuvântul „a genera” din art.224… Că altă explicație nu găsesc.
Respectele mele Prim-rabinului FCER, domnul Rafael Shaffer pentru că nu a semnat actul respectiv.
Mi-a plăcut enorm declarația președintelui Senatului. Ăla da bărbat: „Cred în valorile europene, cred în dezvoltarea României accesând fondurile europene şi mai mult, implementând politicile europene în România, dar avem diversitatea noastră.”
Brusc mi-am adus aminte de I.L. Caragiale: “Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul! În zadar, veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică… (…) Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre…”
Concluzie: diversitatea românească, bisericească, e muuuult mai tare decît diversitatea evropenească.
În loc să progresăm spre Europa și valorile europene, am impresia că ne întoarecem în Evul mediu. Este revoltătoare întreaga abordare a problemei diversității. Eu mă pronunț și împotriva introducerii religiei ca obiect de studiu în școli, pasă-mi te ca obiect la bacalaureat. Suntem o țară laică (teoretic). Dacă vor educație religioasă pentru copii, părinții pot să-i trimită la cursurile organizate de culte, așa zisa școală de duminică, cum este în Occident. Sau cultele se gândesc că profesorii de religie sunt plătiți de stat și nu vor să cheltuie bani?
Intr-adevar e revoltator ca mai marii bisericilor sa obiecteze impotriva diversitatii. Suntem un stat european, laic, in care drepturile omului si toate drepturile care deriva din ele sunt legi si sunt scrise in constitutie! Capii bisericilor vor sa isi bata joc de drepturile omului. Mai bine s-ar ocupa de prevenirea abuzurilor sexuale care are loc în propriile institutii. Mesajul scrisorii e trist si rusinos. Care e modelul lor? Teocratia republicii islamice iraniene? Asta isi doresc? Avem nevoie de ayatollahi ca sa definim principiile educatiei? Cultele nu realizeaza ca diversitatea inseamna acceptarea lor? Daca scoatem acum o sintagma din toate celelalte tipuri de diversitate, miine-poimiine urmeaza alte minoritati, nu doar cea sexuala?
Cei care aleg cariera de cadru didactic au obligatia respectarii drepturilor copiilor, indiferent de rasa, gen, familia de provenienta, religie, etnie, nivel material, capacitate mintala, orientare sexuala etc. si sa promoveze drepturile egale ale oricaruia cu toti ceilalti. Asta se regaseste si trebuie sa ramâna si in legea educatiei.