Lezarea democrației poate periclita existența statului Israel?

Sunt un pensionar trecut de 70 de ani și din 1978, de când am părăsit România nu am participat la vreo demonstrație. Acolo ne scoteau din căminele studenţeşti ca să batem din palme la vizitele “tovarăşului Ceauşescu”. Dar iată că evenimentele și tulburările politice actuale din Israel ne-au scos la demonstraţii, de data acesta îndreptăţite. Mulţimile israeliene care demonstrează împotriva legilor votate în sistem blitz de către noul guvern Netanyahu sunt acuzate, printre altele, de “anarhie”. Iată-ne, pe mine și pe soția mea, doi “anarhişti” care s-au alăturat zecilor de mii de concetăţeni din toate păturile sociale, laici și religioși, care au ieşit în stradă pentru păstrarea democrației în Israel. Vreme de 75 de ani, începând cu Declarația de Independență, Statul Israel a fost și încă este un stat democratic, liberal. De-a lungul scurtei istorii a Israelului, toți liderii ei, începând cu David Ben Gurion – cel dintâi prim-ministru – și continuând cu liderul partidului opoziției, Menahem Begin, au respectat cu strictețe principiul separării puterilor, unul dintre principiile de bază ale sistemelor de guvernare în democrațiile liberale. Read more…

Victimele colaterale ale războiului din Ucraina

Suntem în al doilea an al sângerosului război din Ucraina, cu mii de victime, civile de partea Ucrainei, militari din partea ambelor părți. Ca și alții, admir curajul poporului ucrainean, abnegația lui de a nu părăsi câmpul de luptă chiar când poate știința militară ar recomanda o altă strategie, capacitatea președintelui Zelensky de a insufla curaj poporului și de a-i cere sacrificii pentru cauza țării. Într-un cuvânt, am susținut și susțin cauza lor, este o țară agresată fără motiv, deoarece argumentele Rusiei sunt puerile și sper că se va ajunge la un moment dat la o pace rațională. Subliniez cuvântul rațional, deoarece chiar dacă îți propui obiective maximaliste, trebuie să fii realist și să-ți dai seama ce se poate și ce nu. Concret, cel puțin după opinia mea, eliberarea întregului teritoriu ucrainean, inclusiv Crimeea, este o himeră. Niciodată Rusia nu va fi de acord, iar eu nu cred că la ora actuală Ucraina are capacitatea de a o cuceri militar, sau dacă da, cu niște sacrificii imense, cu numeroase victime colaterale. Teoretic, Crimeea ar putea fi recăpătată printr-un tratat de pace în condițiile spulberării armatei ruse și ale existenței unor imense presiuni internaționale, ceea ce în prezent nu este cazul, deoarece, din păcate, nu întreaga lume consideră războiul din Ucraina un casus belli global, ci o problemă între Europa, SUA și Rusia, iar Moscova mai are dacă nu chiar prieteni, susținători din varii interese. În continuare, Ucraina ar trebui să mențină marea simpatie de care s-a bucurat de la începutul războiului și să nu se afle în situații care i-ar înstrăina prietenii.Read more…

Piei, Diversitate! (din Legea Învăţământului)

Cultele din România se tem de cuvântul diversitate şi de sintagma orientare sexuală. Acest fapt m-a nedumerit şi m-a îngrijorat… Oare de ce, în loc să propovăduiască porunca „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”, cultele recunoscute în România vor să arunce sămânţa vrajbei în Legea Învăţământului? În 13 martie 2023, la iniţiativa Patrarhiei Bisericii Ortodoxe Române, conducătorii majorităţii cultelor recunoscute din România (13 din 18) au adresat Ministerului Educaţiei Naţionale, ministrului Educaţiei Ligia Deca, o scrisoare în 13 puncte, în care solicită operarea mai multor modificări în Proiectul Legii Învățământului care urmează să fie adoptat în Parlament. Printre cele 13 amendamente – din păcate nu am găsit nicăieri textul integral al scrisorii – cultele din România solicită, printre altele, menţinerea disciplinei Religie în trunchiul comun şi includerea acesteia printre disciplinele şcolare la alegere la examenul de bacalaureat. Nu e prima oară când Patriarhia (Patriarhul) solicită modificarea Legii Învăţământului, amendamentele sale fiind adoptate de Comisiile de Învăţământ ale Parlamentului României, dar e pentru prima dată când, printre aceste solicitări, se numără câteva care stârnesc nedumerirea cititorului laic: eliminarea conceptului diversitate dintre principiile pe care se bazează Legea Învăţământului, eliminarea sintagmei promovarea diversităţii dintre îndatoririle cadrelor didactice, respectiv eliminarea sintagmei orientare sexuală din criteriile de discriminare. Solicitările celor 13 culte recepte (din cele 18) mi s-au părut atât de ciudate încât am suspectat că ele puteau fi răstălmăcite de presă şi, în calitate de redactor fondator şi responsabil al revistei Baabel, am trimis cultelor semnatare o scrisoare în care le adresam următoarele întrebări: Read more…

Wilfrid Israel (1899 – 1943)

În articolul despre kibuţul Hazorea (https://baabel.ro/2023/02/amintiri-din-kibutul-hazorea/ ) am amintit despre muzeul dedicat lui Wilfrid Israel. În acest articol voi vorbi despre cine a fost acest om şi ce legătură avea cu kibuţul. La Berlin, în anii 1930, Wilfrid Israel se bucura de o situație specială.  Toată lumea știa că e evreu, dar autoritățile naziste nu îndrăzneau să se atingă de el, pentru că avea dublă cetățenie, germană și britanică.  S-a născut la Londra, mama lui era nepoata lui Nathan Marcus Adler, rabinul șef al Imperiului Britanic, iar familia tatălui trăia de generații în Germania.  Afacerea familiei, care a început ca un mic magazin de textile, a devenit cu timpul cel mai mare magazin universal din Berlin, cu peste 2000 de angajați.  Toată protipendada nazistă se afla printre clienții lui și un mijloc de a-i mitui a fost să-i invite să-și ia din magazin tot ce doreau fără să plătească.  Pașaportul britanic i-a permis să călătorească liber.  Din Extremul Orient și-a adus colecția de artă care se află astăzi în muzeul care îi poartă numele.  Dar multe călătorii, aparent „de afaceri”, erau numai o fațadă în spatele căreia se ascundeau încercări de salvare a evreilor din Germania.  Caracterul său a fost influențat și de faptul că era homosexual, astfel că a învățat foarte devreme să acționeze cu cea mai mare discreție.Read more…

Eva: totuși prima femeie biblică?

Întrebarea pare surprinzătoare. Dar universul biblic a fost dintotdeauna surprinzător, prin complexitatea lui, prin vastitatea lui, prin ceea ce cuprinde explicit, dar și prin ceea ce s-a creat dincolo de litera textului. Personaje, evenimente și secvențe de viață s-au născut în legătură cu textul biblic, fascinante și stârnind curiozitate peste milenii. Le-a dat viață de multe ori chiar textul biblic, acolo unde, fiind foarte succint, a lăsat imaginația și interpretarea să ”completeze” narațiunea. Prima pereche de oameni este unul din subiectele în jurul cărora s-au țesut curioase interpretări, precum întrebarea din titlu. Pentru a încerca să îi găsim sursa, să vedem în continuare ce elemente ne oferă Biblia.Read more…

Detectivul și maseurul

Dușul era cald, aproape fierbinte, venea ca un jet de jacuzzi, era o plăcere după o oră de înotat în bazinul YMCA din New Bedford. Îmi recapitulam lista lucrurilor pe care le aveam de făcut în acea zi. Bum! s-a auzit din cabina vecină. Mi-am abandoneat dușul ca să văd ce s-a întâmplat. Un om masiv, afroamerican, era întins pe jos. Apa continua să curgă și el zăcea palid, fără cunoștință. – Ce-i cu tine, ce s-a întâmplat? – l-am întrebat de câteva ori. Într-un târziu a deschis ochii și mi-a răspuns: – Nu știu. Am început să-i fac o anamneză scurtă, dar deodată mi-am dat seama că nu am permis de practică medicală în Statele Unite. Totuși sunt medic și indiferent unde mă aflu, am datoria să-l ajut. Între timp s-au adunat și alți oameni și au chemat un angajat al centrului sportiv. În cele din urmă a apărut maseurul, nu mai puțin masiv. I-am povestit ce s-a întâmplat, după care împreună cu maseurul l-am luat pe afroamerican și l-am întins pe unul din paturile de masaj, cu picioarele ridicate. După câteva minute și-a revenit. Am terminat de luat anamneza. Între timp a venit un alt angajat care făcuse un curs de prim ajutor și a adus un defibrilator. L-am folosit doar să-i controlăm ritmul cardiac. Maseurul insista să-l trimită cu salvarea la spital. Cred că avea dreptate, dar pacientul nostru a refuzat. L-am sfătuit să-și consulte medicul de familie cât mai repede cu putință. El ne-a mulțumit pentru ajutor, s-a îmbrăcat și-a plecat. – Doc, mi-a spus Patrick, maseurul, îți mulțumesc pentru ajutor. Îți fac un masaj gratuit.Read more…

Știu că m-am născut, dar unde?! (O poveste adevărată)

Tocmai ne-am întors din Maroc, dintr-o excursie organizată de 10 zile. Ne-au purtat prin toate locurile mai importante și mai interesante ale acestei țări care de zeci de ani trăia în ”concubinaj” cu statul Israel și abia în ultimii 2-3 ani relațiile dintre cele două țări au devenit legale și publice. Nu, nu e în intenția mea de a scrie despre cele văzute și trăite în aceste zile, nici despre frumusețile locurilor, nici despre imensitatea ”pădurilor” de măslini, și nici despre paradoxul atitudinii marocanilor față de evrei: pe de o parte o conviețuire de sute (dacă nu de mii) de ani, și pe de altă parte pogromuri (ultimul în 1948) și obligația evreului de a-și lăsa tot avutul în țara de baștină dacă voia să emigreze (în special în Israel). Partenerii noștri de excursie, vreo două duzini, erau cu toții pensionari; media de vârstă era în jur de 72-73 ani, eu purtând ”titlul” de bătrânul grupului. Atmosfera era extrem de plăcută, unii se cunoșteau încă din Israel, cu alții am făcut cunoștință în primele ore ale excursiei. Se vorbea bineînțeles ebraica, vorbitorii de franceză aveau o excelentă ocazie de a se folosi de limba odinioară internațională (pentru că toți marocanii orășeni vorbesc franceza!), dar noi între noi vorbeam românește. Într-una din zile, unul din excursioniști, pe nume Israel, mi se adresă, rugându-mă să-i ascult păsul. – M-am născut în România, începu el.Read more…

Hrană produsă din aer – alchimie?

Toată viața știam că Luftgescheft (afacere cu aer – în idiș și germană) înseamnă o afacere iluzorie, neserioasă. Însă doi chimiști geniali, Fritz Haber și Carl Bosch, au demonstrat că din aer se pot produce îngrășăminte chimice care cresc în mod substanțial productivitatea agricolă (dar și explozive!) Astăzi o jumătate din populația globului depinde de aceste îngrășăminte și fără ele, miliarde de oameni ar fi în pericol de foamete. Aerul pe care îl respirăm cuprinde câteva elemente esențiale vieții: oxigenul, bioxidul de carbon necesar fotosintezei plantelor și alte elemente. Hidrogenul se găsește în atmosferă în cantitate minimă, dar se poate extrage din apă, de exemplu prin electroliză. Azotul reprezintă 78% din aer. El intră în compoziția tuturor organismelor vii. Aminoacizii, proteinele, ARN și ADN conțin azot. Atomii de azot se combină cu alte elemente formând compuși anorganici precum amoniac, oxizi, acizi, săruri care printre altele sunt utilizați ca îngrășăminte (azotat de amoniu), dar și ca explozive: TNT (trinitrotoluen, trotil) și nitroglicerină. Nitrații sunt folosiți și ca medicamente. Ei ameliorează durerile de inimă de origine coronariană și se folosesc și ca relaxanți al uterului în situații speciale la naștere. Numai că azotul molecular (N2) este un gaz inert și cei doi atomi care formează molecula de azot sunt foarte greu de despărțit pentru a obține acești compuși. Un mod interesant de a disocia molecula de azot este cel biologic, folosit de microorganismele din rădăcinile plantelor leguminoase (fasole, mazăre, trifoi etc.), care îngrașă pământul în mod natural. Cea mai bogată sursă naturală de azot sunt zăcămintele de salpetru sau azotat de sodiu (în latină sal petrae = sare de stâncă), aflat în abundență în deșertul Atacama din Chile și Peru…Read more…

Miniatură cu fetiță exploratoare

Am mai spus într-un articol precedent că-mi place mult să colecționez momente de viață care mi se oferă sub forma unor clipe de grație. Într-o după amiază din zilele trecute am fost din nou martora fericită a unei astfel de clipe, surprinzând pe stradă o conversație drăgălașă dintre o bunică și nepoțica ei. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât pe loc s-o împărtășesc. Cele două se întorceau de la grădiniță, bucurându-se de o destul de lungă plimbare pe străzi lăturalnice, ferite de circulația prea intensă a orașului. În cartierul nostru, în care și eu mă plimb mereu, sunt străzi întregi de case cu grădini îngrijite, pline de flori și pomi, majoritatea ornamentali, care asigură trecătorilor ambianța plăcută a părții vechi a orașului. E liniștitor să treci pe aici, primăvara fac aproape zilnic rondul zonei ca să văd ce tufe au mai înmugurit și dacă lalelele, narcisele, câte o magnolie, sau gutuiul japonez au dat deja în floare, sau mai trebuie să le așteptăm câteva zile ca să ne încântăm de darurile lor. Bunica și fetița din povestea mea discutau despre fel de fel de lucruri, iar eu aveam privilegiul să trag cu urechea venind în spatele lor. Micuța avea probabil cam patru ani sau și mai puțin și punea multe întrebări la care nu accepta răspunsul ”nu știu”. Bunica trebuia să știe, cum adică?!Read more…

In memoriam Robert Schwartz (1944-2023)

A încetat din viaţă Robert Schwartz, preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj, aflat la al treilea mandat. Născut în 1944, a supravieţuit Holocaustului ascuns în pivniţa casei, împreună cu mama lui. Robert Schwartz a fost doctor în chimie, un apreciat cercetător îndomeniul farmaciei. După pensionare, timp de peste 12 ani, începând din 2010 şi până când a părăsit această lume,  a condus destinele evreilor din Clujul natal, reuşind cel mai fructuos mandat de preşedinte din istoria postbelică a acestei comunităţi. Printre rezultatele activităţii sale se numără inaugurarea Monumentului Memorial al Martirilor Holocaustului din Cluj, renovarea Templului Memorial al Deportaţilor Evrei, inaugurarea Centrului Cultural Evreiesc şi organizarea a şapte ediţii a simpozionului File din istoria evreimii clujene.Read more…