Recent am primit un volum de traduceri noi din poeziile și proza lui Mihai Eminescu: Poezii alese; ediție bilingvă româno-ebraică; traducere în ebraică de Adina Rosenkranz-Herșcovici. Volumul, pe două coloane, pagină vizavi de pagină, a apărut la Editura Teșu din București, în colaborare cu Centrul Cultural Israeliano-Român din Tel Aviv, ambele conduse de editorul și scriitorul Teșu Solomovici, care a inițiat proiectul și a scris prefața, împreună cu regretatul academician, criticul și istoricul literar Eugen Simion. Volumul, apărut anul acesta, include 38 poezii și două fragmente de proză.

Poezii de Eminescu au fost traduse și în trecut în limba ebraică. Mă refer la volume de traduceri de Yehoshua (Iosua) Tan-Pai (Tel Aviv 1954), Ahuvah Bat-Hanah (Tel Aviv 1990), Tomy Sigler (Haifa 2008). Am scris despre ele într-un articol apărut în revista Baabel (2018), republicat în câteva rânduri, printre care în revista ieșeană Scriptor (2022) și în volumul Un deceniu de scris românesc în Israel, editat de Adrian Grauenfels (2021). Fiecare poet traducător are selecția lui, stilul propriu, limba sa ebraică și modul de folosire a acesteia. Traducerile făcute de poeta Adina Rosenkranz-Herșcovici reflectă gândirea și atașamentul ei pentru creația eminesciană.

Poeta traducătoare, originară din București, provine dintr-o familie de intelectuali evrei atașați de limba și literatura română – tatăl ei, jurist, a fost unul din liderii evreimii române în perioada Holocaustului și în primii ani după cel de al Doilea Război Mondial. Venită în Israel de la vârsta de 15 ani, a absolvit liceul, precum și Facultatea de Litere la Universitatea din Tel Aviv. După o lungă carieră didactică s-a dedicat scrisului poetic în patru limbi: română, ebraică, franceză și italiană. În „Cuvântul traducătoarei”, ea afirmă: „Îmi place să flirtez cu poezia … Eminescu e pentru mine poetul par excellence, ale cărui versuri le cunosc din școală, le-am apreciat încă din copilărie și multe dintre ele le știu pe dinafară până în prezent”. Selecția arată predilecția ei pentru poezia de dragoste și pentru poezia filosofică. Volumul include în special poezii de dragoste ale lui Eminescu, printre care Pe lângă plopii fără soț; Mai am un singur dor; De ce nu-mi vii?; Lacul; O, rămâi; Kamadeva; Pajul Cupidon; Singurătate și altele. Se remarcă și poezii eminesciene cu caracter personal: O, mamă; Odă în metru antic; La steaua; Somnoroase păsărele; Dintre sute de catarge; Ce te legeni, codrule? și altele. O mențiune specială trebuie făcută asupra traducerii poemului Glossa, poem filosofic profund, în formă fixă, aceasta fiind prima lui traducere ebraică. De asemenea, volumul include trei sonete – Trecut-au anii; Sunt ani la mijloc; Ai noștri tineri, precum și un fragment din Scrisoarea a treia. În privința poeziei Ai noștri tineri, ne putem gândi la o tendință socială moralizatoare a poetei traducătoare: morala socială este aceeași astăzi, așa cum a fost și în timpul marelui poet romantic. Ideea moralei din punct de vedere filosofic a preocupat-o și pe poeta traducătoare, ceea ce se remarcă prin alegerea poemului Glossa și a poeziei Cărțile. În privința fragmentelor de proză, găsim textul Cel mai frumos tărâm: Împărăția cuvintelor, despre care spune „l-am ales deoarece îl consider un fel de Ars Poetica” – precum și un fragment din nuvela Sărmanul Dionis, „tradus la rugămintea dlui Solomovici … în care este vorba despre un cărturar evreu”.

În privința stilului și a limbii poetei traducătoare, observăm o ebraică israeliană modernă, vorbită în prezent – și în același timp literară, incluzând și figuri de stil biblice și clasice. Din punct de vedere lingvistic, ebraica ei poate fi comparată cu cea a lui Tomy Sigler care a tradus numai poemul Luceafărul – tradus și de Yehoshua (Iosua) Tan-Pai (într-o ebraică literară clasică, plină cu figuri de stil din limba biblică) și de Ahuvah Bat Hanah (într-o ebraică ce îmbină limba clasică biblică și cea modernă), dar care nu a fost tradus de Adina Rosenkranz-Herșcovici.

Din punct de vedere al expresiilor folosite și a formelor gramaticale, limba ebraică de astăzi s-a dovedit potrivită pentru poeziile traduse. Dragostea este aceeași oriunde și oricând, ceea ce accentuează aspectul universalist al poeziei eminesciene. Poeta traducătoare nu a tradus din poezia mistică a lui Eminescu, fapt care a ușurat parțial traducerea, nefiind necesar transferul unor aspecte din religia și mistica creștină în iudaism. Într-un singur caz, în poezia Singurătate (Bedidut) apare numele Crist, dar în cadrul unei expresii (La picioarele lui Crist), iar traducătoarea alege echivalentul ebraic HaTzaluv (Crucificatul). Uneori, în cazul unor termeni istorici și mitologici, ea rezolvă problema prin note de subsol, de exemplu privitor la domnitori români, la traducerea fragmentului din Sărmanul Dionis, sau la regele persan Darius în fragmentul din Scrisoarea a treia, când menționează atât în traducere, cât și în notă numele lui ebraic, Dariwaș ben Histaspes. În poezia Kamadeva ea explică într-o notă cine era acest zeu indian, iar în traducere menționează fluviul Gange sub forma Gangas. În poemul Glossa, ea traduce versul Recea cumpănă-a gândirii sub forma Sefat ha-ratio hakara (Limba rece a rațiunii), dar adaugă în notă că ratio (termen latin) înseamnă daat, sekhel, binah (cunoștință, rațiune, inteligență). În poezia Somnoroase păsărele, ea formează corespondențe ale diminutivelor rămurele, păsărele dublând o parte a echivalentelor ebraice: anfi…fim ; tzip… tziporim. În poezia Ce te legeni, codrule?, ea traduce cuvântul codru, specific românesc, cu yaar (pădure).

În general, poeta traducătoare respectă metrica eminesciană, precum și sistemul original de versificație. În cazul în care acest lucru este imposibil, ea modifică ordinea versificației, din rimă pereche în altă formă de rimă, încrucișată sau îmbrățișată. Dar totdeauna ea păstrează muzicalitatea versurilor, străduindu-se să păstreze și numărul original de silabe, uneori chiar și aliterația. Exemple în acest sens sunt în poemul Glossa și în poezia Ce te legeni, codrule? Se observă traducerea atentă, conformă cu originalul, dar incluzând și termeni filosofici și păstrând muzicalitatea rimei și ritmului în poemul Glossa, în care reușește să redea ideea de bază și forma originalului în traducere. Este parcă o rescriere a poemului, transferat din română în ebraică.

Este o poartă nouă spre poezia eminesciană pentru cititorii israelieni care nu stăpânesc limba română.

Lucian-Zeev Herşcovici