L-am cunoscut pe Jacob Sternberg la București, când soțul meu, Israil Bercovici, era la începutul carierei sale de secretar literar al Teatrului Evreiesc de Stat (TES). Dacă țin bine minte, era în stagiunea 1956-57 când l-am văzut la noi acasă și m-a fermecat cu poveștile lui.  Dar numele lui Jacob Sternberg îl cunoșteam încă din adolescență, de când am fost la Cernăuți; ulterior am aflat din ziarul Morgenblatt că e regizor și că a contribuit mult la cariera artistică a lui Sidi Tal, artista cunoscută și admirată de acei care se duceau la teatrul evreiesc, unde se jucau piese cu tematică evreiască în limba idiș. Pe atunci încă nici nu visam că voi avea vreo legătură cu teatrul evreiesc și că îl voi cunoaște personal. Jacob Sternberg merită pe deplin să povestesc celor mai tineri, care poate nici nu i-au auzit numele, despre viața și activitatea sa de ziarist, poet, activist cultural implicat în viața evreilor din România și mai ales despre activitatea sa ca regizor și formator de artiști.

M-am documentat din Wikipedia, dar am folosit și alte surse, printre care un articol comemorativ mai complex, apărut în Realitatea evreiască în 2020, la 130 de ani de la nașterea lui Jacob Sternberg. Mi-au folosit și capitolele despre activitatea sa ca regizor și om de teatru din cartea O sută de ani de teatru evreiesc din România, scrisă de Israil Bercovici și apărută în 1982 la editura Kriterion, precum și cuvântul înainte scris de Aurel Dragoș Munteanu pe supracoperta unui volum de poezii ale lui Sternberg, traduse din idiș în limba română: Oraș în profil, volum apărut în 1983 la editura Kriterion.

Jacob Sternberg s-a născut în 19 aprilie 1890 la Lipcani, un orășel (ștetl) din Basarabia și a primit o educație tradițională evreiască, dar totodată a cunoscut și literatura clasică rusă, germană, idiș și ebraică. Sternberg se considera discipolul marelui fabulist Eliezer Steinbarg, animatorul spiritual al vieții culturale din Lipcani. În 1913 s-a stabilit la București, unde a rămas până în 1940, devenind una dintre personalitățile cele mai active din viața culturală evreiască. În 1916 și-a început activitatea teatrală ca autor și regizor, promovând în special spectacolele de revistă, cărora le-a dat un caracter profund angajat și în același timp atractiv și modern. În 1930, în cadrul BITS (Bukareșter idiș teater studie), găzduit la Văcărești, cartierul evreiesc din București, s-au jucat spectacole regizate de Sternberg cu piesele Noaptea în târgul vechi de I. L. Peretz, Croitorul fermecat de Shalom Alehem, Hasie orfana de Iacob Gordin, Umbra galbenă de I. Maleh, Căsătoria de Gogol, ș.a. Aceste spectacole au fost apreciate în presa vremii, și nu numai în cea evreiască, de nume sonore precum Tudor Arghezi, Geo Bogza și mulți alții. S-a afirmat atunci că aceste spectacole în limba idiș au jucat un rol important în dezvoltarea tendințelor moderne ale teatrului european.

Concomitent cu activitatea sa teatrală, Sternberg a fost o prezență vie în viața literară, publicând în presă poezii, articole politice, considerații teoretice despre teatru, atât în publicațiile evreiești cât și cele românești (Rampa, Dimineața, Adevărul literar și artistic, Integral etc.). A fost și editorul mai multor publicații în limba idiș. Dar meritul său cel mai important l-a dobândit în teatrul de avangardă.

Jacob Sternberg a fost antifascist convins și a făcut parte din conducerea Comitetului antifascist din România.

În anul 1940, împreună cu prietenul său Moișe Altman, scriitor de limbă idiș, originar tot din Lipcani, a ales să trăiască în URSS. La început s-a stabilit la Chișinău și mai târziu a plecat la Moscova, de unde a fost evacuat în Uzbekistan din cauza războiului. După război s-a întors la Moscova. În primăvara anului 1949, în culmea campaniei staliniste împotriva „celor fără rădăcini” (adică evrei) a fost arestat și trimis pentru 7 ani într-un lagăr de muncă. S-a întors din nou la Moscova, unde a lucrat ca traducător în limba rusă și a publicat poezii și eseuri literare în nou-înființata revistă în limba idiș Sovietiș heimland. În această perioadă i s-au publicat o parte din poezii la București, la Paris și în Israel.

Eu l-am cunoscut pe Jacob Sternberg după ce a fost eliberat și a reușit să vină în la București în anul 1957. A fost și la noi acasă.

Fotografia cu soțul meu e din 1957. Pe atunci nu știam că petrecuse șapte ani în lagăr și el însuși nu a pomenit acest fapt. Foarte probabil că soțul meu știa cât a suferit Sternberg. În 1961, când am fost la Moscova, am încercat să-l vizitez, dar nu am reușit să mă desprind de grupul nostru de turiști și nici nu aveam numărul lui de telefon.

Jacob Sternberg a murit în aprilie 1973, în urma unui atac de cord, chiar în ziua în care a primit avizul favorabil de a emigra în Israel. Soția sa, compozitoarea Otilia Lichtenstein, a murit în același an.

Jacob Sternberg a fost unul dintre numeroșii dezamăgiți de comunism, dar el a rămas un antifascist convins. A încercat să scape din marea închisoare care a fost Uniunea Sovietică, dar moartea i-a luat-o înainte.

Mirjam Bercovici

București 04-07-2023