Cei de la liceul unde am câteva ore m-au rugat să le vorbesc astăzi elevilor despre ostatecii noștri care împlinesc 100 de zile in captivitate. Dar eu mă gândesc mai mult la nopți. Nopțile sunt mult mai greu de suportat decât zilele. Nopțile acelea fără cerul înstelat deasupra capului și fără nicio lege morală în jur. Și nopțile trec greu. Putem noi oare să ne închipuim cum se trăiește fiecare oră din acele nopți, fiecare minut? 136 de oameni ascunși de lume și uitați de Dumnezeu în tunelurile Hamasului.
Sunt în drum spre școală și încă nu știu ce o să le spun elevilor. Mesajul meu pare cam deprimant și tinerii nu au nevoie de astfel de mesaje. Unde să găsesc fărâma de optimism? Luminița de la capătul tunelului?
Peste câteva minute mă voi afla în fața lor . Mai am de traversat o ultimă intersecție. O cunosc bine, aici demonstram în fiecare sâmbătă, alături de alte câteva sute de oameni, împotriva reformelor judiciare ale guvernului. Intersecția e și acum plină de demonstranți. Pe unii din ei chiar îi cunosc. Doar pancartele s-au schimbat. Nu mai scrie pe ele Nu reformei! ci 100 de zile e mult prea mult. Între timp semaforul a trecut pe roșu.
Oamenii cu pancarte au coborât în mijlocul intersecției. Le fac semne cu mâna și ei răspund, dar nu mie. Pe culoarul din dreapta mea a oprit o mașină mare, o dubiță. E o familie numeroasă. Femeile poartă baticuri și bărbații kipot croșetate. Niște elevi de yeșiva de bună seamă, sau poate coloniști. Acum nici patru luni poate că oamenii aceștia s-ar fi răstit unii la alții. Aș fi auzit cuvinte ca „fasciști” de o parte sau „trădători stângiști” de alta. Dar nu azi. Azi își fac semne prietenești cu mâna. Hamas a „reușit“ să repare ceea ce guvernul a încercat să distrugă. Suntem toți un popor, un popor care are dreptul la o țară, la fel ca toate popoarele lumii.
Între timp s-a făcut verde. Cotesc spre stânga, spre școală. Știu de-acum ce le voi spune elevilor . Acolo in acea intersecție am văzut pâlpâind luminița de la capătul tunelului.
100 de zile e mult prea mult.
George Uri Schimmerling
15 Comments
Războiul din Gaza este un război crud și complex, cu un istoric vechi, iar pacea este condiționată de mai mulți factori , precum –
1. punerea de acord a marilor puteri în privința condamnării agresiunii HAMAS, ca și a presiunii permanente a IRANULUI
2. CREAREA UNEI UNITĂȚI DE VEDERE A ISRAELIENILOR ȘI CHIAR A EVREILOR DIN DIASPORA în această chestiune,
mai sunt și alți factori
În mare vorbind am un punct de vedere identic cu al Veronicii , insă nici unul din noi nu e în situația lui G.U.S. de a spune ceva elevilor . Fie-mi permisă exprimarea părerii – d. G.U.S. să se prezinte ca un matur care are încredere totală în factorii care au ajutat Israel să treacă cu succes peste momente grele petrecute în timpul propriei vieți . Prezentarea propriei încrederi e esențială. Nu e nevoie de detalii. Un detaliu subiectiv ca “luminița” , în opinia mea eventual descriind incorect realitatea , va sădi în sufletul tinerilor idealiști iluzii , iar iluziile garantează pierderile . K.I.
Am primit recent de la o fostă colega un poem care mi- a dat putere sa rezist pînă la ” Luminița de la capătul tunelului”, daca voi mai trăi pînă atunci.
As vrea sa impartăşesc versurile cu Baabelienii si cititorii Revistei Baabel.
Au milieu de la haine,
j’ ai trouvé qu’ il y avait en moi
Un amour invincible.
Au milieu du chaos
j’ ai trouvé qu’ il y avait en moi
Un calme invincible.
J’ ai réalisé à travers tout ça que
Au milieu de l’ hiver
il y avait en moi un été invincible
et cela me rend heureux
Albert Camus
Draga mea, în mijlocul urii, am aflat că există acolo, în mine,
o iubire invincibilă.
În mijlocul lacrimilor, am am aflat că există acolo, în mine,
un zâmbet invincibil.
În mijlocul haosului, am am aflat că există acolo, în mine,
un calm invincibil.
Am realizat, cu toate acestea, că….
În mijlocul iernii am aflat că există acolo, în mine,
o vară invincibilă.
Şi asta mă face fericit.
Îmi spune că oricât de mult încearcă lumea
să mă îngenuncheze, există acolo, în mine,
ceva mai puternic –
ceva mai bun, care se împotriveşte.
Va multumesc mult, ati scris intreg poemul pe care nu- l cunosteam pînă acum , in limba română
Desi Camus erag unul din autorii mei preferati in tinereťe, am citit doar romane si eseuri ale lui, niciodata versuri.
Ca si colega mea, in aceste vremuri de răstrişte pentru israelieni si toți oamenii de bine din lume, mi- ati facut o bucurie.
Splendidă poezie ! Mulțumim Marica că ai împărțit cu noi !
D- na Eva, va multumesc. Aprecierile revin colegei si prietenei mele din Hulon, cea care mi- a trimis versurile.
Cu atīt mai mişcator pentru ca d- ei a pierdut o strănepoata pe data de 7 octombrie la Festivalul Nova din Reiim. Pînă cînd au identificat- o….
Lucrul cel mai îngrijorător este faptul că nimeni nu știe când se va termina acest război și ce va fi după aceea și nici nu există o soluție acceptabilă de a-i elibera acum pe ostatici. Poporul evreu a fost predestinat să sufere, dar acum cel puțin avem posibilitatea de a ne apară. A ne apară patria.
Am unele rezerve fata de ideea articolului tau, Gyuri:
1. Schimbarea pancartelor este determinata de schimbarea esentiala in subiectul asupra caruia se exprima publicul israelian. Fata in fata cu catastrofa din 7 octombrie, subiectul reformei judiciara a devenit nesemnificativ.
2. Hamasul a introdus frica, ororarea, revolta, dar mai ales pericolul existentei, mortii rapitilor, soldatilor, a celor evacuati, a viitorului poporului israelian in viitor. Aceasta este o problema existentiala care depaseste practic orice alt subiect abordat in ultima perioada si are influente asupra intregii populatiei.
3. Guvernul nu a “incercat sa distruga” nimic in mod intentionat; guvernul a reprezentat pe acei “alesi” ai electoratului care au urmarit un anume scop si anumite interese personale. Acestea au creat revolta in randul unei mase mari de oameni.
4. In fata durerilor si a tragediilor ivite, populatia Israelului a dovedit inca din trecut, ca poate pune deoparte, diferendele mai putin importante. Nu cred ca aceasta situatie va fi de lunga durata.
De acord Veronica cu punctele #1 și #2 . La #3 nu ma pronunt dar in ce priveste #4 sunt un pic mai optimist ca tine. Nivelul de scindare din 6 oct nu se mai intoarce pt simplul motiv ca artizanii scindarii au pierdut majoritatea parlamentara
Veronica. oare de ce uneori avem diferente de opinii, daca abordam problemele in acelasi mod.
Ai subliniat perfect in cele 4 puncte ale comentariului tau situatia in Israelul de dupa 7 oct, cît si gīndurile triste ale cetațeanului obişnuit. Adica cel neimplicat in politica
Banuiesc ca unul dintre motive este ca eu pastrez o dualitate a opuniilor.
Un al doilea, ar fi ca identificarile noastre cu locurile, oamenii si situatiile din jur sunt diferite.
”Hamas a „reușit“ să repare ceea ce guvernul a încercat să distrugă”. Da George, ai dreptate. Și sper să țină; la UNITATEA NAȚIONALĂ mă refer.
“We are all in the gutter, but some of us are looking at the stars. ” Oscar Wilde
Imanuel Kant a spus in 1791 ca daca e un mare schism in societate , numai o catastofa nationala poate rezolva aceasta criza .