Țara arde și baba se piaptănă?

Din nou mă lupt cu conștiința. În vremurile acestea, în care întreaga lume este zguduită, este un lux să mă preocupe problema LGBTQ+. Desigur nu sunt singura, precum am avut plăcerea să citim chiar în paginile Baabel, articolul echilibrat și interesant al doamnei Eva Galambos : “Grecia – exemplu de respingere a prejudecăţilor” (https://baabel.ro/2024/02/grecia-exemplu-de-respingere-a-prejudecatilor/) .

Nu am pretenția că ceea ce scriu și simt este ceva exclusiv. Mai mult, sper să existe mulți care să simtă, chiar să judece ca mine. Să judece – am scris. Generația mea a crescut cu judecăți și cu prejudecăți. Am fost judecați începând cu grădinița (cine poate uita de punctele negre și roșii?) și terminând cu facultatea, unii chiar și în restul vieții. Acasă mi s-a spus că nu avem și nu trebuie să avem prejudecăți. Dar ele existau în mod latent. Fratele meu adoptiv și cu mine am fost învățați ca la întrebarea dacă suntem români, maghiari sau „alte naționalități” să răspundem simplu: suntem copii universali. (La acest răspuns învățătoarea mea m-a scos prompt din clasa ei, transferându-mă în cea paralelă, reușind să devină astfel regina absolutistă a unei clase curate etnic.)

În aceeași ordine de idei, a non-prejudecății, mai târziu nu se făcea caz de orientarea sexuală a unor prieteni și prietene de familie, dar tot se șoptea cu mâna dusă la gură: „cutare este homokos”. Așa erau numiți homosexualii în limba maghiară, iar eu, copil fiind, nu prea înțelegeam, pentru că ar însemna nisipos (homok = nisip) și nu vedeam de ce nenea cel drăguț și prietenos ar fi plin de nisip. Alt cod era meleg (călduț) sau lanygyos (de pe celălalt mal). Desigur, aceste coduri nu denotau dispreț sau lipsă de respect, ci se foloseau pentru că era interzis să te abați de la normă, pentru că și pereții aveau urechi, pentru că uneori se deșuruba microfonul din receptorul telefonului. (Doamne, oare noi ce am putea deșuruba ca să ne apărăm de uriașele urechi invizibile care ne ascultă fără ca măcar să bănuim pe ce căi?)

Dar să revin la judecăți – sau la lipsa lor. Îndrăznesc să spun că nu judec pe nimeni pentru preferințele sau orientarea sexuală, pentru înzestrarea lor naturală sau convingerile pe care le au în această privință. Ba mai mult: NU MĂ INTERESEAZĂ. NU E TREABA MEA, precum nu e treaba nimănui pentru cine bate inima mea, cine mă atrage sau îmi repugnă. Convingerea mea este că nimeni nu are dreptul să îmi dicteze ce să simt.

LGBTQ + este o problemă / o grupare / o stare de lucruri care nu mă privește. Consider că oamenii care i se simt aparținători au dreptul să trăiască cum vor și cu cine vor. Dar de ce trebuie să pună asta pe toate gardurile? În lumea civilizată nu mai sunt discriminați politic, iar acolo unde sunt, nu ies în stradă să își arate apartenența. Și la urma urmei asta să fie ceea ce îi definește? Oare nu ne definesc mii de alte trăsături? De ce trebuie să se reducă la acest unic aspect? Este o chestiune privată, intimă pe care o comunic numai celui interesat.

În Europa trăim sub teroarea celor care se simt excluși. S-a inventat gender language (limbajul genurilor). În limba germană incluziunea merge până la stâlcirea limbii. Se vorbește cu un sughiț fonetic pentru a nu răni sentimentele celor care sunt altfel. Dar, din obsesia că nu ar fi destul de incluși, se exclud ei înșiși. Un exemplu: Cititor și cititoare în germană: Leser și Leserin. Ei acum se scrie și se citește Leser*in. Asteriscul denotă o scurtă pauză pe care eu o numesc sughiț. Această formă este imposibil de declinat. Se cere tot mai insistent găsirea unui pronume care să includă pe toată lumea. În loc de er, sie, es, (el, ea și neutru) acum, să se folosească hen. În engleză în loc de he, she, it să se folosească forma de plural: they. La fel și în Franța.

Veți spune că sunt o conservativă învechită, zaharisită suprematistă și albă. Din toate aceste epitete consimt doar la două: sunt, de-acum, veche și sunt, de-acum, albă. În rest, doresc doar să mai pot citi nepotului meu povești neîndulcite și neconstrânse în noi corsete – toate acestea în numele egalității, al acceptanței și al respectului reciproc. Nu doresc să o rebotez pe Albă ca Zăpada! Nu vreau să mi se rupă limba în gură în numele unei dreptăți care nu îndreaptă nedreptatea sau diferențele. Nu vreau să plouă cu steluțe prin texte. Accept ca cei care vor să atragă atenția asupra lor înșiși să se denumească cum vor ei, dar să nu mă chinuie cu asta pe mine. Promit solemn să nu mă organizez în nicio grupare, nici pro-, nici anti-. Și îmi plec capul, smerită, în fața democrației grecești, care le dădea oamenilor dreptul să își lege viața de cine vor. La urma urmei, în Grecia antică problema nici nu se punea. Era un drept fundamental. Cer și eu dreptul fundamental să vorbesc o limbă corectă, nestrâmbată, și să nu trebuiască să judec sau să mă confrunt cu o stare de fapt. LGBTQ+ nu are nevoie de baricade. A ajuns în mijlocul societății.

Poate era mai potrivit să scriu despre 8 martie…?

Vera Medrea

https://www.lawlessfrench.com/wp-content/uploads/gender-neutral-pronouns.png

https://lgbtq.umd.edu/good-practices-inclusive-language#:~:text=Instead%20of%20%22feminine%2Ffemale%20pronouns,%22%20please%20use%20%22intersex.%22

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

17 Comments

  • gabriel+gurman commented on March 10, 2024 Reply

    Uite, personal eu sunt lesbian și nu mi-e rușine!!!!
    GbM

  • Eva+Grosz commented on March 8, 2024 Reply

    Hahaha…și noi am fost învățați de părinți că suntem oameni universali…uneori a ajutat, alteori prejudicățile au învins.Prejudecîțile există în fiecare generație. Puțini au reulit să le învingă.
    Femeile în general intră intre cei care sunt pre-judecate. Azi e ziua femeilor ! La Mulți Ani !

  • Andrea Ghiţă commented on March 7, 2024 Reply

    Eu am participat de la multe ori la parada LGBT din Cluj, considerând că e nevoie să-mi arăt solidaritatea pentru acest grup care – cel puţin în România – nu se bucură nici de egalitate reală în drepturi, civile şi religioase, cu heterosexualii şi nu se bucură nici de simpatie. Admir curajul celor care manifestează şi îşi afirmă apartenenţa. Cât priveşte exagerările gramaticale, sunt caraghioase, dar de-a lungul istoriei limbile au mai trecut prin diferite reforme hilare, ca de pildă cele din perioada de purificare a limbii maghiare.

  • Anca Laslo commented on March 7, 2024 Reply

    Sunt de acord cu părerile d-voastră și cred că insistența apăsată a proclamării drepturilor de orice fel conduce la obținerea efectului contrar.

  • Tiberiu ezri commented on March 7, 2024 Reply

    Sunt perfect de acord cu autoarea că LGBTQ trebuie acceptați așa cum sunt, mulți dintre ei fiind oameni fini, buni, culți și contribuitori la bunăstarea societății. Sunt de acord și cu faptul că exagerările lor le dăunează. Oare de ce un grup de trans se simt jigniți dacă cineva li se adresează la plural – transgenderi?
    Mi-aș permite totuși să vă corectez maghiara: meleg înseamnă cald, nu călduț, iar cuvântul langyos ceea ce înseamnă călduț. Poate greșesc și mă puteți corecta sau dumneavoastră sau doamnele Andrea Ghita sau Eva Galambos. Dar esențialul este că articolul dumneavoastră prezintă o problemă reală.

    • Vera+Medrea commented on March 8, 2024 Reply

      Mulțumesc pentru observație a fost o greșeală de ortografie. Dar se foloseau ambele cuvinte referitoare la temperatură.

      • Tiberiu Ezri commented on March 8, 2024 Reply

        Ok.
        Se mai folosea cuvântul Buzi.

        • Medrea commented on March 9, 2024 Reply

          Ar fi interesant de aflat originea cuvântul buzis.

          • Hava Oren commented on March 9, 2024 Reply

            Nicio problemă, se află pe Wiktionary. Dar cum nu vorbesc maghiară, pe mine mă lasă rece.

            • Eva+Grosz commented on March 9, 2024 Reply

              Dar traducerile cuvintelor “meleg”= cald și “langyos” = călduț ,poate fi ușor corectat în text de către cei care au accesul.

              • Andrea Ghiţă commented on March 9, 2024 Reply

                Aşa este. Am corectat în comentarii ortografierea cuvântului langyos care se traduce prin călduţ sau călâu, dar nu cred că asta e esenţial. Important este ca aceşti oameni să se bucure de drepturile cetăţeneşti şi de stimă în societate. Mă gândeam la o comparaţie cam exagerată, poate, dar valabilă – zic eu – cu sufragetele. Lumea era indignată văzând femeile, tunse scurt,care manifestau zgomotos în stradă pentru drepturi egale, pentru dreptul la vot. Comportamentul lor nu era deloc conformist cu epoca, dar dacă ele nu ar fi ieşit pe stradă şi nu ar fi atras atenţia asupra femeilor, nu ştiu dacă femeile ar fi obţinut vreodată dreptul la vot. Femeile curajoase şi nonconformiste au stimulat emanciparea femeii. Cred că e nevoie de manifestările Pride pentru că situaţia lor în societate nu se poate rezolva altfel, din păcate. Trebuie să iasă în stradă până lumea va lua la cunoştinţă şi va accepta existenţa lor.

                • Eva+Grosz commented on March 9, 2024 Reply

                  Exact așa cred și eu. Diferitele categorii de oameni care nu intră în standardul acceptat de societate suferă în multe privințe: acceptarea la locul de muncă, sunt ridiculizați,chiar amenințați, neadmiși în societate, Chiar și în țările așa zise democratice. Dacă nu se revoltă și nu pretind drepturile lor ,devin oameni ratați . Societatea trebuie să sprijine pe acești oameni. Indiferența nu ajută. Nu sunt singurii neacceptați.

                • Marina+Zaharopol commented on March 10, 2024 Reply

                  Sunt intru totul de acord cu Andrea. Trebuie sa te lupti pentru orice drept, sa atragi atentia asupra unor neegalitati.

                  Dreptul de a se casatori, care le ofera si unele avantaje materiale nu ar fi fost obtinut de homosexuali in SUA si in alte tari daca ei nu ar fi organizat demonstratii de strada. Te lupti strident ca sa obtii unele drepturi. Uneori asta deranjeaza pe cei neafectati de perblema. E greu de stabilit un echilibru si sunt exagerari agresante. Dar pana la utma, placile tectonice sociale isi gasesc echilibrul lor.

                  Va amintiti de marsurrile si demonstratiile miscarii #MeToo? Apele s-au linistit, dar societatea a devenit mai constienta de unele nedreptati sau inegalitati. Au aparut nume de pictorite valoroase de care nici nu auzisem. Asa, deodata “dezgropate” din arhive sau chiar contemporane cu noi. Se pare ca Artemisia Gentileschi din epoca baroca si Frida Kahlo nu au fost exceptii…

                  In secolul XIX Clara Schumann (nee Wieck) a reusit sa devina o pianista de renume numai fiindca nu facea parte din straturile superioare ale societatii. In schimb, Fanny Mendelssohn, sora celebrului Felix, o muziciana f talentata, nu si-a putut realiza pe deplin potentialul fiindca nu era admisibil ca o femeie din inalta societeate sa aibe asemenea indeletniciri.

                  Apele s-au linistit dupa rabufnirea miscarii #MeToo, dar efectele pozitive persista.Prevad aceeasi evolutie si pentru LGBTQ+..

                  • Eva+Grosz commented on March 10, 2024 Reply

                    Marina ! Chapeau !

                    • Marina+Zaharopol commented on March 11, 2024

                      Merci, Eva!

  • Hava Oren commented on March 7, 2024 Reply

    Văd că părerile noastre se potrivesc cum nu se poate mai bine.

    *Singurul om pe care l-am cunoscut în copilărie despre care se șușotea că ar fi homosexual, era într-adevăr „un nenea drăguț și prietenos”.

    *Ce fac doi adulți (și nu neapărat doi) în timpul liber e treaba lor și nu trebuie să fie un subiect de discuții publice. Doar că eu aș adăuga „cu condiția să nu facă rău nimănui” – mă refer la minori sau alte persoane lipsite de apărare.

    *Mi-a plăcut ideea cu „sughițul”. Și pe mine mă scoate din sărite această „corectitudine politică” dusă la extrem. „Leser*in” îmi sună ca și cum s-ar folosi numai forma de feminin și mă revolt: De ce??

    • Vera+Medrea commented on March 8, 2024 Reply

      Mă bucur că nu am călcat pe nimeni pe bătătură, cum se spune în Ardeal. În ce privește pericolul la care ar fi expuși copiii și adolescenții, nu îmi fac griji pentru că ori ești ori nu LGBTQ+. Aș mai adăuga că importanța ce se acordă are și de-a face cu decadența vremurilor pe care le trăim.
      Mulțumesc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *