Aseară, pentru câteva ore, mi-a căzut Facebook-ul. M-am speriat rău de tot. Parcă toată viața mi s-a derulat în faţa ochilor. Am încercat să resetez parola, nimic. Am mutat routerul in dormitor. Acolo am dat peste o femeie care își butona telefonul.
– Cine sunteți dumneavoastră?
– Sunt soția ta. Vezi că ne-a căzut Facebook-ul.
– Deci nu e doar la mine!! Că m-am speriat rău de tot!
– Acu’ că nu avem Facebook, putem să discutăm între noi.
– Cum adică? Să vorbim așa, fără statusuri şi fără postări?
– Da, să vorbim din gură, aşa cum vorbeau odată oamenii unii cu alţii.
– Despre ce să vorbim? – întreb eu nedumerit.
– De exemplu, că ar trebui să repari țeava de la baie, că picură de câteva zile. Şi să zugrăvim pereții… Ăia reali, nu ăia[1] de pe Facebook. A sunat și fiică-ta. A zis că acum, că a căzut Facebook-ul, poate ai timp să mergi cu ea la bancă să-i semnezi garanția pentru împrumut. Fiică-ta e aia din poza de pe biroul tău.
Ce oameni cicălitori… Bine că între timp a revenit Facebook-ul!
George Schimmerling
[1] wall
8 Comments
Ce-ar fi să înființăm un club al celor care nu au Facebook, Instagram, Twiter, TikToc, etc?!
Cu alte cuvinte un club al minoritarilor?
Scopul?
Să ne demonstrăm unul altuia (dacă nu ne-am dat seama până acum) cât de frumoasă este viața când te scoli de dimineața și nu trebuie să redevii sclavul rețelelor sociale!
GbM
Poate că dimineaţa când te scoli e frumoasă viaţa fără reţelele sociale, dar seara, la finele zilei, mă tem că nu mai e chiar aşa frumoasă :))
Chestie de gust…..
GbM
Mie mi-a plăcut mult povestea depănată de autor. O poveste asemănătoare a apărut într-un număr din revista Nedelea /rusească), din anii 1960. Se ia curentul în bloc şi toţi ies din apartamente să vadă ce s-a întâmplat. Atunci îşi dau seama că stau în acelaşi imobil cu foşti colegi de clasă, prieteni din copilărie, prima iubită, etc. Dar dacă nu se lua curentul, nu ar fi ştiut nimic din toate acestea pentru că fiecare rămânea în apartamentul propriu cu nasul în televizor.
A fost greu fara Facebook dar era mai greu daca Internet ar fi cazut !
Au fost 30 de minute “tragice”, mi-am schimbat parola de 4 ori și am încercat să mă reconectez de atâtea ori și prin atâtea metode că mă mir că nu m-am logat la NASA …apoi mi-a picat fisa că e “de la ei”.
Comic ca de obicei. Gyuri, ai fi putut s-o rogi oe soția ta să-și trimită toate rugămințile prin WhatsApp.
Interesant, eu nici nu auzisem de situația dramatică, pentru că nu folosesc Facebook! Nu că nu aș fi încercat. Am căutat postările unor cunoștințe, oameni cu care era o plăcere să discuți, și am găsit lucruri atât de banale, încât am hotărât că e o pierdere de timp.