Eurovision, concursul internațional de muzică ușoară, este organizat anual de către Uniunea Europeană de Radio-televiziune – The European Broadcasting Union sau EBU – înființată în 1950, cu centrul la Geneva. Deși competiția este europeană, unele țări care au aderat la EBU pot și ele participa, printre ele fiind Israel, Australia, Azerbaijan, Maroc și Georgia. Predecesorul Eurovisionului a fost festivalul Italian San Remo, în 1951. Concursul Eurovision se ține anual, începând din 1956, singura întrerupere a fost în 2020, când pandemia COVID-19 făcea ravagii. Singurele țări europene care nu au participat niciodată au fost Liechtenstein și Vatican. Cele mai numeroase participări le-a avut Germania.
Primele zece cântece primesc 1-8, 10 și 12 puncte, 12 fiind punctajul maxim. Punctajul final este compus din cel dat de un juriu din fiecare țară participantă (cunoscători de muzică) și de publicul țărilor participante. Începând din 2023, și cca 40 de țări neparticipante contribuie la punctaj. Datorită numărului mare de țări participante, în ultimii ani s-au introdus două semifinale, în care punctajul fiecărei țări este dat de public; în finală, punctajul este compus din cel al juriilor și a publicului. Publicul își trimite voturile prin telefon, SMS sau aplicația Eurovision. Nimeni nu poate da punctaj propriei țări. În 2000, s-a stabilit că cele șase țări care au cele mai mari contribuții financiare la EBU (Marea Britanie, Franța, Germania, Spania, Italia și Suedia) vor apărea pe scenă în semifinală, dar fără voturi, ele fiind calificate automat în finale.(1,2) Înțeleg că banii sunt importanți, dar acest lucru defavorizează alte țări. Închipuiți-vă că acest criteriu s-ar aplica și la mondialele de fotbal și țări bogate ca Emiratele Unite, Quatar, Arabia Saudită, SUA etc. nu ar fi obligate să participe la preliminarii…
Popularitatea competiției de-a lungul anilor se datorează diversității artiștilor și a cântecelor care îmbină muzica modernă cu cea etnică. În ultimii ani, competiția a popularizat și muzica interpretată de cântăreți LGBT.
Competiția de anul trecut, de la Liverpool, a fost vizionată de 162 de milioane de spectatori, dar cea mai populară a fost cea din 2016, de la Stockholm, cu 204 de milioane de spectatori. De obicei, țara câștigătoare găzduiește competiția în anul următor. Israel, Luxembourg și Spania au câștigat competiția de două ori la rând, iar Irlanda de trei ori la rând. Cele mai multe victorii le-au avut Suedia și Irlanda, de șapte ori, Marea Britanie, Luxembourg, Franța și Olanda de cinci ori, Israel de patru ori, Danemarca și Norvegia de trei ori, Germania, Spania, Italia, Elveția, Ucraina și Austria de două ori, și Monaco, Belgia, Estonia, Letonia, Iugoslavia, Serbia, Grecia, Finlanda, Portugalia, Turcia, Rusia, și Azerbaijan o singură dată.
Competiția Eurovision a început în Elveția în 1956, prima câștigătoare fiind elvețianca Lys Assia cu cântecul Refrain.
În tinerețe nu consideram această competiție ca un emisar al muzicii de valoare. Cântecele câștigătoare erau uitate repede, spre deosebire de cele ale formațiilor rock cunoscute sau ale soliștilor de calibru. Multe păreau cântece naive, interpretate de începători.
Și totuși, dacă mă uit la lista câștigătorilor din prima ediție ținută și până acum, nu puțini dintre ei au devenit mai târziu faimoși pe plan internațional. Aș enumera pe Gigliola Cinquetti, France Gall, Udo Jürgens, Sandie Shaw, Frida Boccara, Céline Dion, Toto Cutugno, Johnny Logan (dublu câștigător, la fel ca Loreen) și, mai ales, celebra formație ABBA, câștigătoare în 1974 cu cântecul Waterloo. (3,4)
Prima finală am văzut-o în 1978, câteva luni înainte de emigrarea în Israel, la TV Belgrad care se putea prinde cu antenele din Timișoara. Câștigătorul a fost Izhar Cohen și formația Alfabeta, cu cântecul A-Ba-Ni-Bi, primul titlu dintre cele patru câștigate de Israel.
Al doilea titlu israelian a fost câștigat în 1979 la Ierusalim cu melodia Haleluia, cu Gali Atari și formația Lapte și miere “
Ambele cântece mi-au “intrat în ureche” și mi le amintesc cu plăcere.
Un alt cântec învingător israelian a fost Diva cu Dana International în 1998. Ea a fost prima artistă transgen câștigătoare a competiției.
Iar Netta Barzilay a câștigat competiția în 2018 cu cântecul Toy, în care show-ul era primordial, nu muzica în sine.
Ofra Haza și Avi Toledano au luat locul 2, iar soții Datz și Noa Kirel locul trei.(5) Să nu-l uităm nici pe dublul nostru compatriot, Nancy Brandes (fost muzician la formația Roșu și Negru), care a dirijat orchestrele israeliene la competițiile Eurovision din 1982 și 1983.
Politica la Eurovision
Deși organizatorii acestei competiții se lăudau și continuă să se laude că ea este apolitică, istoria arată altfel. Încep cu lucrurile mai “inocente”: Grecia acordă întotdeauna punctaj maximal Ciprului și viceversa. La fel cu țările baltice, Belarus și Rusia. În 2019, când competiția s-a ținut în Israel, un grup de afoni din Islanda au apărut pe scenă cu drapele palestiniene – o provocare dezgustătoare.(6)
Nu știu cum, dar un grup de studente americane mi-au intrat pe Facebook chicotind de bucurie și de admirație față de acest grup total lipsit de talent. La comentariul meu “Bad music, bad attitude“, ele au reacționat vehement și nimic nu m-a ajutat să le schimb părerea. Erau deja pierdute: spălate și iradiate la creier.
Încă din 1974, Gigliola Cinquetti cu cântecul Si s-a referit la legalizarea divorțului în Italia. Cântecul grec din 1976 protesta împotriva invaziei turcești în Ciprul de Nord. În 2009, cântecul din Georgia protesta împotriva atacării Georgiei de către Rusia. Titlul melodiei armene din 2015 sugera condamnarea genocidului armenilor din 1915. Un cântec ucrainean vorbea despre purificarea etnică a minorității tătare a Crimeei de către ruși. Cântecul Croației din 2023 îl critica pe dictatorul Bielorusiei, Alexander Lukașenko, iar în același an, cântecul elvețian critica invazia Ucrainei de către Rusia. (7)După invazia din 2022, Rusiei i s-a interzis participarea la Eurovision.
Inițial, titlul cântecului israelian pentru Eurovision 2024 a fost October rain (Ploaia din octombrie). El descria ororile atacului barbar al Hamasului de la 7 octombrie 2023. La cererea organizatorilor, titlul a fost schimbat în Hurricane (Uragan) și au făcut și schimbări în text. Organizatorii Eurovisionului 2024 de la Malmö au acceptat schimbările și au aprobat participarea la competiție a talentatei cântărețe Eden Golan. (8)
Eden Golan s-a născut în urmă cu 20 de ani în Israel. Părinții sunt originari din Rusia. Când Eden avea patru ani, familia s-a întors în Rusia. Ca adolescentă, ea a participat acolo la mai multe competiții muzicale.(9) În 2022 a revenit în Israel și acum reprezintă Israelul la Eurovision.
Cu toate huiduielile islamiștilor și ale dușmanilor Israelului și a demonstrațiilor din fața sălii de concerte, Eden și-a păstrat calmul și vocea cristalină și a reușit să se califice în finală.
Primul loc l-a luat cântărețul rap-rock Nemo din Elveția, cu cântecul The code (Codul).
Eden s-a clasat locul cinci din cele 25 de finaliste. Ea a fost vizibil defavorizată de juriile țărilor participante (numai locul 12), însă a terminat pe locul doi după Croația la punctajul dat de public.
Pentru Eden a fost victoria talentului asupra dușmăniei și a răului. Iat-o cântând impresionant la finala din Malmö.
Fără discuție, Eurovision este o competiție muzicală specială care reunește reprezentanți ai multor state într-o atmosferă veselă și într-un spectacol de mare anvergură. Dar cine spune că Eurovision este o competiție apolitică? Numai organizatorii!
Tiberiu Ezri
Bibliografie
1.https://en.wikipedia.org/wiki/Eurovision_Song_Contest
3.https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Eurovision_Song_Contest_winners
4.https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_in_the_Eurovision_Song_Contest
5.https://eurovision.tv/country/israel
9. https://en.wikipedia.org/wiki/Eden_Golan
46 Comments
“Momentul care m-a determinat să nu mă mai uit la acest concurs a fost atunci când am văzut denaturarea scopului acordării notelor: un cântec nu poate lua de multe ori nota maximă și, în același timp, multe note de zero.”
Gasesc ca aceasta observatie este foarte pertinenta, sunt de acord cu absurditatea acestui fapt, mai ales atunci cand este rezultatul aprecierii facute de un juriu cu calitatea de juriu profesionist.
De acord!
Dacă vreți să aflați povestea vieții lui Nemo, care a câștigat primul loc la Euro cu The Cod ,vizionați în Youtube acest videoclip:Nemo: Reise zum ESC und zu sich selbst | Doku: Teil 1 | Eurovision 2024 | SRF 3
De mic copil talentat în muzică inclusiv cântă operă.
Este interesant de știut ce este rap-rock-ul.Prima oară aflu că există așa ceva.
Mulțumesc Evi.
Da, i-am văzut pe Nemo. Sunt interesanţi cântăretul și foarte talentaţi.
Trebuie să-i acceptăm pe cei deosebiţi de noi în general, așa cum sunt ei.
Când eram adolescentă, dar și câțiva ani buni după adolescență, Eurovision era pentru mine o sărbătoare. Îl așteptam cu sufletul la gură pentru că mă încărca emoțional și muzical într-un mod pe care nu-l făcea nicio altă emisiune de televiziune. Treptat, când politicul și/sau deșănțarea s-au suit pe scenă și și-au fluturat dezinvolt ”drapelele”, nu mi-a mai plăcut. Momentul care m-a determinat să nu mă mai uit la acest concurs a fost atunci când am văzut denaturarea scopului acordării notelor: un cântec nu poate lua de multe ori nota maximă și, în același timp, multe note de zero. Asta mi-a depășit puterea de înțelegere și am zis STOP. Cu riscul de a pierde vreun cântec frumos, nu mă mai uit la acest spectacol de foarte mulți ani. Domnule Tiberiu Ezri, am citit cu interes articolul dumneavoastră din dorința de a afla care mai e impactul acestui concurs. Și văd că încă are impact.
Vă mulțumesc doamnă!
Păcat că România nu participă.
Tibi, ai scris un articol foarte documentat şi bogat în detaliile concursurilor de-a lungul anilor, meriţi ca de obicei să ţi se spune, “Jos pălăria”, dar nu este nici prima şi nici ultima dată: -)
Politica statelor sub apanajul juriilor internaţionale era de aşteptat. Şi cred, dacă nu mă înşel, că alegerea lui Eden Golan la faza finală s-a datorat faptului că pentru cele două jumătăţi nu au fost jurii naţionale, iar votul s-a acordat de către public (sper că nu mă înşel, eu a văzut acest spectacol pe un canal nemţesc).
Vederea în exteriorul sălii, manifestarea publică de ură, duşmănie şi violenţă, mi-a creat o senzaţie de abis, un abis în care e posibil că Israelul se află de mulţi ani, dar care nu şi-a găsit expresia precum şi-o găseşte în ziua de azi, la 8 luni dureroase care au trecut la neuitata şi în veci de pomenit zi de 7 octombrie, ziua inc are Israelul a căzut de pe un piedestal într-o prăpastie, din care nu văd acum că va ieşi prea repede. Ca lupii, sau ca leii dornici de pradă, au apărut oameni în număr uriaş, să se manifeste împotriva ţării şi a evreilor de pretutindeni. Aşa cum uneori se foloseşte expresia că X s-ar fi răsucit în mormânt, mă gândesc, că Hitler (dar nu numai el) ar reînvia de bucuria situaţiei create.
Mă întreb, cum e posibil şi oare, faptul că am crezut că este altfel, nu era doar o iluzie deşartă?
Acum duşmănia este a cetăţenilor, poate mai puţin a guvernelor, care sub o formă sau alta, încearcă să arate că au învăţat ceva după aproape 85 de ani de când a izbucnit WWII. Dar stau şi mă gândesc, cât va dura, cum va evolua, câţi morţi şi răniţi mai trebuie sacrificaţi pentru a schimba această situaţie?
Astă seară în Israel se celebrează
Ziua Comemorării celor căzuți din rândurile forțelor armate israeliene și a victimelor actelor ostile. Această definiţie spune prea puţin în raport cu semnificaţia reală a COMEMORĂRII, care are loc astă seară, cu o zi înainte de comemorarea Zilei Independenţei, 14 Mai 2024. De ce spune prea puţin? Motivele sunt destule, dar unul şi poate cel mai grav, este adaosul de victime umane ce vor fi comemorate, o durere, care nu ar fi trebuit să se producă şi al cărei efect Israelul nu ar fi trebuit să-l sufere.
Iar faptul că astăzi, când războiul din Gaza trezeşte atâtea efecte de dușmănie, antisemitism, anti-israelism, aceasta tara se găsește într-o poziție al cărei echilibru, nu știu cine, dacă şi când il va regăsi.
http://www.kan.org.il/live
Ceea ce a fost deosebit în acest Eurovision, față de cele precedente a fost securitatea strașnică care a păzit pe Eden și cei asociați ei în “aventura” din Malmö .
Îmi amintește de filmul The Bodyguard [1992] cu Kevin Costner în care o cântăreață la un fesival de muzică este pusă în pericol.
Eu m-am bucurat că au fost și s-au întors acasă.
Desigur mi-a plăcut vocea lui Eden și cântecul .Despre politically correct…nu am ce adăuga .
Dar mi-a plăcut și cântecul elvețian . Muzical, deși nu e genul meu, este ceva deosebit.
A fost păzită ca o regină.
Și mie mi-a plăcut cântecul elvețian.
Dragă Eva, bravo pentru modernitate, dacă ţi-a plăcut cântecul elveţian, mie nu mi-a plăcut deloc, cred că nu era CÂNTEC, era o gălăgie mişcătoare, expusă de un baieto-fetiţă drăgălaş şi creaţă, care avea o blăniţa şi nişte pantaloni caraghioşi. De ce menţionez acest fapt ? Pentru că deja de ani de zile această competiţie a devenit o paradă a unei mode – în ochi mei strict – decadenţă – De altfel, nu pot afirma că nu m-am mirat, văzând nu numai asemănarea dintre “costumaţiile” multora dintre solişti, astfel că în cele din urmă, până şi cele două prezentatoare au apărut în acelaşi stil lucios şi paietat (sorry că nu găsesc un cuvânt mai reuşit pentru a exprima specificul îmbrăcăminţii: -()
Dragă Veronica
Acest cântăreț nebinar avea ceva mesaj de transmis și cântecul lui a atras atenția pentru că nu era după stanțele de la Eurovision. Am citit pe internet textul cântecului interpretat de el. Pare scris sub influența unor psihedelice. În orice caz este ceva deosebit și de aceea a avut succes.
Totul este adevărat ce spui Veronica, dar nu ne putem întoarce înapoi la genul clasic-romantic .
Acest gen-rap-rock ,cum îl numește Tibi este o alternație între genuri. În minutul 1.55 devine romantică, apoi revine la rock .
Iar ce are de spus este eliberarea de cod , de un cod care stăpânește omenirea. Acel disc pe care el se învârte e balanța…omului..
“Wo-o-oah
Welcome to the show, let
everybody know
I’m done playin’ the game,
I’ll break out of the chains
You better buckle up,
I’ll pour another cup
This is my bohème,
so drink it up, my friend”
Faptul că a rupt lanțul și s-a eliberat de codul care stăpânește lumea poate fi de fapt eliberarea lui ca nonbinar de normele rigide ale unei societăți conservative. Pentru acest lucru el nu poate fi criticat sau admirat fiindcă aceasta este lumea lui probabil din când în când stimulată de LSD. (Ceea ce e bun la LSD este faptul că ei nu dă dependență).
Și eu cred la fel.
Important este că Eden s-a întors acasă.
Se poate, nu intra probabil in lumea mea de valori, o lume probabil ramasa in urma !!
Apropos de text, eu in nici un caz nu am inteles textul in timpul cantecului, daca tu l-ai inteles atunci BRAVO cu adevarat. In timpul pauzelor cand a fost contactat de una dintre prezentatoare nu parea sa fie nelalocul sau, parea cu adevarsat simpatic !!
Apropos de ce scrie Tibi, e interesant daca cineva a potrivit cantecul pentru ca el e intr-un anume fel, precum te exprimat tu !!
Ai dreptate cu sistemul de votare. Juriile au apărut numai în finală.
Textul l-am găsit în internet . [The Code Nemo lyrics.]
Eu nu am înțeles nimic în timpul cântecului. Doar mă deranjau jocurile de lumini.
Din păcate,dicția lui Eden era la pămân!De la o cântăreață care cântă mai mult in engleza,ma așteptam să se înțeleagă ce cântăNie nu mi-a placut piesa,nici cuvintele.Numai vocea lui Eden e foarte bună.Cuvintele de la sfârșit in ebraică erau sub nivelul asteptat.
Și soția mea a remarcat acest lucru, insa e tânără și sunt sigur cu ambiția ei își va îmbunătăți și dicția.
Apropos, am auzit-o în interviuri în ebraică și engleză și stăpânea foarte bine ambele limbi.
Exact, desi a trait un numar de ani in Rusia, nu avea nici un fel de accent strain, cel putin la vorbirea limbii ebraice.
De acord Veronica! Dar Eden ambițioasă fiind sigur își va îmbunătăți dicția dacă va fi cineva ca să-i atragă atenția. Acest fenomen este frecvent și la unele seriale TV unde nu numai dicția dar și sunetul sunt imperfecte.
Și accentul ei în engleză este bun.
Din cele auzite de mine nimeni nu avea o dictie astfel incat sa se inteleaga ceeac e canta, deci cu asta nu cred ca Eden Golan era mai prejos decat ceilalti, asa fel incat sa nu i se acorde nici un punct.
Multumesc pentru toate informatiile detailate si precise despre evolutia Concursului Eurovision, cele mai importante şlagare lansate si cei mai renumiti cîntăreti care au participat . la aceasta competiție de prestigiu.
Eurovision are acum si o nuanta politică, spre marea mea părere de rău.
Mi- am dat seama din articol ca iubiți muzica si sunteți un cunoscător.
Vă mulțumesc!
Este adevărat că doar organizatorii susțin faptul că acest concurs este apolitic, votul publicului le-a dat peste nas. Este evident că tot mai mult se urmează o agendă politică și că nu prea mai este despre muzică, așa cum ar trebui.
In orice caz aplauze pentru admirabila Eden, aproape o fetiță, cu inima mare, voce grozavă și caracter remarcabil în ciuda ostilităților. Bravo!
Mulțumesc!
De acord cu fiecare cuvânt al Andreei, doar că în cazul lui Eden, de data asta politrucii au fost juriile care ar fi plasat-o pe locul 12 dacă nu era publicul care a plasat-o pe locul 2. Cred că acest cântec splendid merita locul 5 și poate mai sus și nu pentru că era interpretată de o israeliană. Juriul gazdelor nu i-a dat niciun punct, probabil de frica musulmanilor care sunt deja peste 20% din populația orașului. Irlandezii (oficiali) din ură tradițională față de Israel, iar Marea Britanie…
Mea culpa, nu m-am informat privind cele petrecute şi nici nu am visat că tocmai publicul a plasat-o pe locul 2. Excelent şi asta spune multe despre opinia publică tăcută din Europa, cei care nu ies să urle alături de protestatari, dar votează.
Ai ridicat un subiect foarte important despre care nu am scris în articol. Lumea tăcută știe adevărul și votează.
Mulțumesc Andrea!
Dragă Andrea
Ceea ce ai scris despre publicul diferitelor țări care au votat cu Israel demonstrează ceea ce scriai despre cei care tac și votează. Discrepanța dintre voturile favorabile ale publicului anonim și cele ale juriilor poate demonstra lașitate din partea celor din juriu care nu vor să fie acuzați de islamiști și islamofili ca au dat punctaj mare cântăreței din Israel.
Nu cred că un juriu alcătuit din profesionişti ar fi avut alte criterii decât cele profesionale, iar el nu a judecat numai prestaţia solistei, ci şi calităţile melodiei.
Atunci cum se explica discrepanta mare dintre punctaje?
Discrepanta este explicabila, deoarece dupa parerea Andreei juriul nu a apreciat nici prestatia si nici calitatile melodiei israeliene, in raport cu a celor careu au obtinut puncte.
Noua ni se pare ca aceasta judecata nu este corecta, ca nu este profesionala, ci politica, dar nu ar fi exclus ca ea sa fi fost. profesionala. Iar publicul are oricum alte criterii.
Probabil votul irlandezilor o să fie influențat diferit în viitorul apropiat de faptul că numele predominant acordat în 2023 noilor născuți a fost Muhamad.
Și a două limba vorbită va fi irlandeza-engleză.
מגיע להם!
Corecție. Numele de Muhammad a fost cel mai preferat pentru băieții născuți în orașul Galway ( Irlanda ) în anul 2022.
Din păcate, Eurovision şi-a cam “mâncat cinstea” în ultimii ani când adesea nu calitatea cântecelor, ci conjunctura politică a determinat câştigătorii. De-a lungul anilor, publicul a votat pe bază de vecinătăţi, prietenii şi interese care nu aveau aproape nimic în comun cu muzica. Din fericire, existând şi un juriu profesionist, cântecele câştigătoare nu erau din cele mai proaste… Anul acesta România nu a participat la Eurovision, pentru că televiziunea publică avea un buget de austeritate nu dorea să mai rişte o cheltuială uriaşă pentru încă un eşec răsunător. Drept pentru care TVR nu a transmis concursul. Pe mine m-a îndurerat cât de uşor se pot inflama spiritele şi cum poate fi transformat un festival de muzică, desfăşurat sub genericul unităţii, într-un spaţiu al dezbinării şi urii. Chapeau pentru Eden Golan care nu s-a lăsat intimidată şi pentru juriul profesionist care a apreciat cântecul Israelului. Cred că Israelul a făcut bine că a participat cu această melodie şi a avut numai de câştigat.
Regret ca România nu a participat la Eurovision. Sunt sigura ca am fi urmarit un cintec si o interpretare de calitate, si in plus Eden ar fi fost pe primul loc in clasamentul oferit de spectatori. Românii voteaza cu predilectie pentru Israel. Astfel anul trecut Israel s- a situat pe al 3- lea loc.
De acord!