Chiar în aceste momente, în timp ce vă vorbesc[1], Tzachi Idan, fiul unei prietene dragi, suferă cumplit în subteranele groazei ale Hamasului din Fâșia Gaza, iar fiica lui de 18 ani, Maayan, a fost ucisă chiar în brațele sale, după ce a fost răpit din propria sa casă din kibuțul Nahal Oz, în Sâmbăta Neagră, în 7 octombrie 2023, când ar fi trebuit să sărbătorim ziua de Simchat Tora.
Chiar în aceste momente, încă în jur de 131 de copii, femei, bărbați, tineri și bătrâni, cetățeni ai Israelului răpiți din localitățile de lângă granița dintre Israel și Fâșia Gaza și de la un festival de muzică și dansuri, oameni iubitori de pace care nu-și doreau nimic altceva decât să trăiască normal și care s-au întâlnit ca să se bucure de viață, se află acum într-o situație în care nu este sigur că vor scăpa cu viață. În acea Sâmbătă Neagră au fost siluiți, măcelăriți și profanați în jur de 1500 de persoane, civili și militari. Casele lor au fost jefuite și arse, localități întregi devenind câmpuri de ruine. Printre acești oameni se aflau și prietenii mei împreună cu care am petrecut 20 de ani de viață în kibuțul Nahal Oz.
În aceste momente zeci de mii de cetățeni din nordul și din sudul țării au fost nevoiți să-și părăsească pământurile și casele, sunt dezrădăcinați, exilați și refugiați în propria lor țară. Și între timp, bombardarea caselor și localităților acestora continuă.
Din 7 octombrie încoace, societatea israeliană trece prin cea mai mare criză a Israelului modern. În cele mai groaznice coșmaruri nu aș fi crezut că această țară puternică, dezvoltată, având una din armatele cele mai puternice din lume (știu asta ca fost soldat și comandant în trei războaie și alte zeci de acțiuni militare) ar putea să fie pusă în fața unei crize atât de mari, una care pune în pericol însăși fundamentele poporului evreu.
S-au scurs deja șapte luni de tragedie în care toate forțele de securitate au luptat eroic și cei mai buni fii ai Israelului au căzut pentru a-i reîntoarce pe cei răpiți, pentru a nimici gruparea teroristă Hamas, pentru a readuce israelienilor securitatea. Din păcate, aceste ținte nu au fost încă atinse. Ministrul apărării, șeful statului major, șeful securității interne, comandantul contrainformațiilor din armată și-au asumat responsabilitatea și au declarat că au eșuat în ceea ce privește apărarea țării. Numai primul-ministru împreună cu grupul miniștrilor mesianici se sustrag responsabilității. Ei nu au un program clar, se comportă imoral față de cei răpiți și familiile acestora, refuză să discute planurile legate de situația de după război și de noua conducere care ar trebui să înlocuiască Hamas-ul în Fâșia Gaza. Acest refuz aduce după sine noi jertfe, teroriștii se întorc în locurile de unde au fost alungați sau nimiciți. Este din nou nevoie de lupte și spre nenorocirea noastră mor în aceste zile alți soldați degeaba.
Eu aparțin unui grup de mii de israelieni care de trei ani participă fără încetare la proteste în sprijinul democrației și împotriva politicii duse de un prim-ministru acuzat de infracțiuni, împreună cu un grup de miniștri și parlamentari extremiști care au încercat să schimbe regimul, să distrugă democrația, iar acum vor să ducă țara la pieire și să pornească un război religios mondial.
De peste un an strig și avertizez că politica lor slăbește armata și dezbină societatea. Dar cum poți salva o societate, când prim-ministrul face totul pentru a se salva doar pe sine însuși?
Chiar și în această situație traumatică, cred că putem repara și reconstrui tot ceea ce s-a distrus. Precum spunea Rabinul Nachman din Braslov, am în inimă credința și speranța că ceea ce oamenii au stricat se mai poate repara. Dar prima condiție este readucerea ostaticilor până nu e prea târziu, altfel vor pieri cu toții sau vor dispărea și nu vom mai reuși să-i găsim. Iar a doua condiție este să le permitem celor dezrădăcinați să se întoarcă acasă și să restabilim încrederea între oameni și guvern.
Pe dumneavoastră și pe toți cei cu simţăminte omeneşti, vă rugăm să fiți solidari cu noi și să sprijiniți lupta noastră pentru binele vieții. Eu cred că, așezând pe primul loc aceste deziderate umane, vom sărbători următoarea aniversare a independenței Israelului intonând imnul nostru intitulat Hatikva (Speranța) pentru patria noastră unică.
Moshe B Itzhaki
Traducere: Paul Farkas
[1] Discurs rostit în 20 mai la Centrul Cultural Evreiesc din Cluj, cu prilejul marcării Zilei Independenței Israelului şi Zilei Prietenei şi Solidarităţii dintre România şi Israel, precum şi al lansării cărţii La umbra Muntelui Tabor. Oameni şi locuri din Ţara Sfântă, de Radu Ţuculescu. Celor care doresc să afle mai mult despre poetul Moshe B. Itzhaki şi traducătorul său, Pal Farkaş, le propun să citească un articol mai vechi din Baabel: Şi vine ploaia, poezii de Moshe B. Itzhaki, tălmăcite de Paul Farkaş https://baabel.ro/2019/09/si-vine-ploaia-poezii-de-moshe-b-itzhaki-talmacite-de-paul-farkas/
26 Comments
Poate într-o altă lume, cândva în viitor, oamenii vor fi educați pentru înțelegere și dialog .
Dar în lumea de acum ura a învins orice dorință de colaborare.
Nordul țării arde, Galil-ul cu frumusețile naturii se va transforma în cenușă, ostaticii mor. În sud și nord cetățenii nu se pot întoarce la casele lor și o lume întreagă ne urăște .Oare nimeni nu vede și nu aude ce se întâmplă cu adevărat?? Cu adevărat…dorința multora de a nimici Israelul, un stat minune, care s-a ridicat în deșert, pe nisip și a devenit una din cele mai înaintate industrial, cultural, tehnologic, agricol… din lume. Toată această minune a fost creată de poporul evreu, dornic să aibă un loc pe lume. O fărâmă de pământ, care abia se vede pe hartă. Nici atât să nu fie posibil?
Draga Eva, ai rezumat deosebit de clar, frumos si adevarat ceea ce se intampla cu Israelul, a carui situatie a devenit aproape insuportabila si fara nici o perspectiva o data cu atacul miselesc al teroristilor Hamas. Acesta a fost doar triggerul, s-a apasat pe un tragaci, dar se pare ca in nenumarate locuri din aceasta lume din secolul al XXI-lea, rezervoarele de ura, erau de mult umplute si precum niste saci cu praf de pulbere asteptau o scanteie.
Din pacate, in ciuda tuturor realizarilor de care pomenesti atat de inimos, tot Israelul a fost cea care prin neglijenta sa politica, a permis aprinderea acestei scantei blestemate.
Doamna Eva, asa este” nordul arde”, 48 de ore pompierii au luptat sa stabilizeze incendiilel sub amenintarea obuzelor, dronelor, rachetelor care trageau in continuare. Noaptea asta se verifica daca flacarile s- au domolit . In nord in sud, in est, foc, teroare. Azi s- a anuntat ca un granicer, in urma unei actiuni curajoase de prindere a teroriştilor, a decedat in urma rănilor sale. Si huthi arunca bombe sofisticate spre Eilat. .
Cu umorul care ne caracterizeaza, ultima emisiune ” Eretz neederet”,, in gluma, bineinteles, a fost inchinata ” Țării Noi a Israelului” de la Ashdot pînă la Hedera. De plîns, nu de rīs.
Urmarea ? Din Gaza s- au tras rachete in Tel Aviv, Hertzlia, Raanana, adica tocmai in ” țara nouă” propusa la emisiunea de umor. Am plîns de nervi.
O relatare foarte întristătoare… Mă întreb ce poate aduce “încetarea focului” propusă intens de străinătate? Oare în rebelii houthi, Hezbollah, Hamas vor înceta brusc să trimită rachete, drone, etc? teroriştii eliberaţi în închisoare în schimbul ostaticilor vor deveni mieluşei? Mă îndoiesc. Dar ce aduce după sint continuarea conflictului armat din Gaza? Alte sute de morţi? Foamete? Ură tot mai multă? Am senzaţia că soluţia e imposibilă sau extrem de dificil de găsit.
Așa cum spuneți este adevărat Veronica, Marica și Andrea.
Totuși eu cred că Israelul nu va fi nimicit.
Indiferent câte state ne atacă.
Intuiția îmi spune asta. Poporul evreu știe să sufere și să rămână în viață.
D- na Eva, si eu sunt convinsa ca evreii vor supraviețui.
Dar depinde cu cīte sacrificii umane.
D- na Andrea, nici eu nu inteleg cererea insistenta Lumii Occidentale de incetare a focului. USA si aliatii, mai ales kurzii, au luptat 5 ani ca sa invinga Daesh. Hamas, sustinut de Iran, sunt mai cruzi si mai periculoşi pentru
democratia occidentala..Numai ca de data aceasta sunt atacați evreii.
Tarille arabe din Peninsula sunt extrem de bogate. Orajul de zgirie- nori pe o lungime de peste 100 km pe care MBS vrea sa- l construiasca, frizeaza absurdul. . Sauditii, UAE, Quatar nu- i pot ajuta pe gazani?
Egiptul refuza trimiterea bunurilor de larg consum prin
Rafa numai pentru ca acum Rafa este in mîna israelienilor.
In pietele din Gaza se vīnd produse israeliene. Populatia civila trebuie hranită.
1. Situatia e cum spune Andrea
2. Maricai nu-i pasa de palestinieni, de altfel nu i-a pasat niciodata.
3, Si eu vreau sa sper ca Israelul nu va dispare de pe locul acesta cae e o faramitura de pamant.
Dar nu se mai poate continua ca inainte si este nevoie de un “profet”, de un om foarte inteligent si politic dar si uman, ca poate sa se ajunga la o intelegere. Si desigur ramane si problema care nu s-a putut rezolva pana acum. CU CINE?
Am citit acum pe I24 ca delegația noastra la negocieri refuza incetarea focului fara obtinerea ostaticilor.
Cruzimea și obrăznicia teroriștilor cit și perfidia mediatorilor din țari neutre , este de nedescris
Plecăciune, Veronica și Eva pentru rândurile Dvs. Juste în adevărul lor. M-au cutremurat citatele din Amos Oz redate de Veronica.
Îmi amintesc de cartea lui Saul Bellow: ”To Jerusalem and Back” – veche tare, pe când Nobelul premiat o însoțea pe fosta soție, născută Bagdasar (fiica neurologului român) în Israel , unde ținea cursuri de matematică universitară..
Cartea ” To Jerusalem and back ” e tristă si deprimantă, și din nefericire extrem de actuala.
In una din primele seri la Ierusalim, Saul Bellow e martor ocular al unui atentat terorist, 7 tineri, unii elevi la o scoala seralå, ieșisera sa- și cumpere o cola la un chioșc din apropiere intr- o recreație. . Șii nu s-au mai intors in sala de curs.
Autorul se intîlnește cu mari iubitori de literatură, dar ambianța e marcată de amintirea războiului de Iom Kipur.
Dar cel mai mult il preocupă pe scriitor viitorul.
Oare se vor repeta situații din WW2, cînd societăți de caritate vor organiza un numar de vapoare pentru a salva cîteva mii de copii evrei din Israel?
Saul Bellow nu are o pârere bună despre atitudinea față de evrei a lumii occidentale.
Un profet. Se vede acum.
Monica, multumesc pentru cele scrise, mai ales ca profetia lui Amos Oz nici nu a prea fost luata in seama, desi este o viziune cu totul remarcabila viitorului israelian, care dupa 9 ani a devenit din pacate, prezent.
Si pentru ca il mentionezi pe Saul Bellow…
Alexandra Bellow a fost una dintre multele sotii ale scriitorului Saul Bellow, era profesor universitar in domeniul probabilitatilor. Despre familia Bagdasar, scriitorul aminteste parca in cartea Noaptea Decanului.
Cel mai insuportabil fapt în afară de moartea eroilor noștri este ca nu știm ce va fi în viitorul apropiat și după aceea.
NU CRED CĂ ISRAELUL ARE NEVOIE DE CRITICI, MAI DEGRABĂ E NEVOIE DE O CONFERINȚĂ A MARILOR PUTERI PENTRU A CONVINGE LIDERII ARABI SĂ SE DESOLIDARIZEZE DE HAMAS ȘI SĂ CEARĂ ELIBERAREA OSTATICILOR.
Ce naiv sunteți D-le Boris. Marile puteri au pus pe masa guvernului nostru planul de colaborare cu țările arabe moderate și planul de înlocuire a puterii armate a Hamasului din Gaza cu puteri arabe moderate și /sau Europene. La orice iinițiativă șeful guvernului a spus NU. El nu are intenția să termine războiul nici să facă un pas serios pentru eliberarea ostatecilor.
Știe doar să îndemne armata ,care duc o luptă pe pământ și sub pământ și mor zilnic. Pe când propriul băiat și l-a trimis în Maiami cu o armată de străjeri. Despre ce vorbiți ? Am crezut și eu la început că interesele politice vor fi puse la o parte și victoria asupra hamasului nu e numai o lozincă goală , care trimite pe copiii și nepoții noștrii la moarte. Cum de îndrăznește să vorbească în numele lor , ei cei care se sacrifică?
O singură perspectivă strategică nu are acest Nataniahu. E o mașină de distrugere a Israelului. El și huliganul Ben Gvir .
Criticile sunt inerente situatiei IMPOSIBILE, in care a reusit Israelul sa intre in urma unui lant de greseli care continua de ani si ani. Ca sa nu mai vorbim de elementele fanatice care devin purtatori de cuvant ai guvernului.
Iar in ceea ce priveste marile puteri, cred ca ati ramas cu iluzii, aproape nimeni nu mai sprijina la momentul de fata inaintarea in Gaza, care devine din pacate, si din ce in ce mai mult expresia unei catastrofe, in care se pare ca mor sute de soldati fara un scop precis, multi dintre ei din greseli, care se repeta. Tristetea generala a celor implicati direct, a oamenilor care au membrii de familie rapiti, a celor care si-au pierdut copiii sau rudele, este nemasurabila. Si in acelasi timp, viata merge inainte, unii oameni curajosi se intorc in zonele sudice unde inca semnele locurilor distruse, arse, dezmembrate, au ramas pe loc, agricultura, mica industre si comertul local au fost lovite fundamental, dar unii se intorc, reincep sa-si puna la punct atelierele, brutariile, tipografiile, sa se ocupe de animale, de pasari si de ogoare, de terenurile pe care se sadeau flori.
Nu toti, exista inca zeci de mii de persoane stramutate care nu se vor intoarce asa de repede. Din toate si de toate. Economia e puternic lovita, guvernul lipit de scaune, harababura domneste, chiar si in problemele cele mai serioase.
In Romania, s-a regizat acum 1-2 ani de catre Oana Giurgiu filmul “Spioni de ocazie”m un film documentar foarte bine realizat cu studii si imagini de arhiva, privindu-i pe evreii parasutati in Estul Europei in timpul WWII. Imaginile, situatiile, discutiile, perspectivele (sau mai bine zis lipsa lor) parca fac o paralela situatiei pe care o traiesc acum unii dintre israelieni. Asa i-o fi sortit evreului ? Sa nu aiba nicioadata liniste, pace, dar nici suficienta intelegere a realitatii din jur, precum spunea atat de exceptional Amos Oz cu ani in urma 🙁 🙁
Și mai cu seamă, D-le Boris Mehr, NU ISRAELUL e criticat ci GUVERNUL . Poporul Israelului are oameni minunați. Între ei ,tocmai tinerii sodați care se jertfesc ,cei din așezările din sudul țării care au fost arși de vii și răpiți, oameni care voiau pace și mulți alții .În timp de pace, când am lucrat ca voluntară la spital, am fost alături de femei din Gaza, care veneau cu copiii lor pentru tratament. Le căram bagajele grele și linișteam copii. Copiii teroriștilor nu s-au născut cu ura în ei. AU FOST EDUCAȚI să urască. Pacea nu vine de la sine. E cea mai grea luptă.
Bine le-ai spus, draga Eva, Dl. Mehr, probabil traieste intr-o lume de iluzii, iar povestile nu se mai termina.
Astazi la TV a povestit un fost soldat cum intr-i cladire din Gaza (nu am prins toata povestea) au gasit o persoana batrana, legata cu mainile la spate pe un pat. Spunea (sper ca e adevarat) ca familia ei se retrasese si o lasasera pe ea acolo singura. Au venit cativa Hamasnici si i-au legat mainile amenintand-o si spunandu-i (din nou in ipoteza ca a spus adevarul) ca daca va fi prinsa de cineva, sa spuna ca soldatii israelieni i-au legat mainile. Acestia au eliberat-o din stansoare, i-au dat cele necesare si au lasat-o in acelasi loc. Era in timpul unei lupte in care unii dintre soldati au si fost omorati in “duelul” cu Hamas.
E adevărat, Veronica,s-a petrecut cred mai demult.
Și iar au murit soldați . Întrebarea esențială este pe care o pune Tibi Ezri : ce va fi în viitorul apropiat și după ?
Cât timp se va rezista ? În sud, în nord, cu Hizbala,Teiman ,Irak, Iran și teroarea din interiorul țării . Hamasnici în tertorii încearcă să atace așezările israeliene, după modelul din 7 Oct.23 Cine va recunoaște că extrema islamică amenință și Europa?Nu e liniște pe pământ.
Cele spuse (scrise) de Moshe Itzhaki relevă aspecte puţin cunoscute de publicul interesat de situaţia actuală din Israel. Este un text autentic, sincer, care trage un semnal de alarmă. M-a impresionat.
Situația descrisă în articolul de mai sus este doar una dintre împlinirile tragice ale unui “profeții” făcută cu 9 ani in urma, de către scriitorul Amos Oz (1939-2018) şi pe care o voi transcrie mai jos:
“Dacă nu vor fi aici două state, va fi unul singur. Dacă va fi un singur stat, aceasta va fi un stat arab de la mare şi până la râul Iordan. Iar dacă va fi un stat arab, nu îi invidiez pe copiii noştri şi pe nepoţii pe. Am spus un Stat arab de la mare şi la până la Iordan, nu am spus o ţară bi-nationala. În afară de Elveţia, existenta oricărei alte ţară bi-naţionale sau multi- naţionale a scârţăit puternic in perioada istoriei moderne. Dacă nu se vor înfiinţa, aici, două state şi asta încă rapid, e foarte posibil că, pentru a amâna înfiinţarea unui Stat arab de la mare la Iordan, va domina aici dictatura unor evrei fanatici, o dictatura cu caracteristici religioase fanatice şi rasiste. Această dictatură va supune şi va controla cu o mână de fier atât pe arabii israelieni cât şi pe evreii ce se vor opune acestei forme de guvernământ. O asemenea dictatură nu va rezista pentru mult timp. Nii o dictatură a unei minorităţi care supune majoritatea nu a rezistat pe timp lung în epoca modernă. Dar şi la capătul unui asemene drum, ne aşteaptă acelaşi stat arab, întinzându-se de la mare la Iordan, dar probabil nu numai atât ci şi un boicot internaţional, sau vărsarea de sânge, sau poate ambele pedepse simultan.
Doamnelor şi domnilor, sunt mulţi deştepţi în ţara noastră, poate chiar unii se află in aceasta sala, care ne povestesc de fiecare dată că nu există pentru Israel, nici o soluţie a conflictului arabo israelian şi de aceea pretind să se meargă în direcţia aşezării (managementului) conflictului. Aş dori să vă atrag atenţia că managementul conflictului va arăta precum s-au desfăşurat lucrurile în ultima vară (2015) Managementul conflictului aceasta înseamnă în realitate continuitatea unor evenimente de tipul celui de-al doilea război din Liban, apoi al treilea, şi al patrulea, şi chiar al cincilea, care au continuat cu campaniile Oferet Yetzuka (Operation Cast Lead 2008-2009), Amud Anan (Operation Pillar of Defense – 2012), Zuk Eitan (Operation Protective Edge – 2014) si inca alte si alte campanii războinice ale ultimilor ani. Vor mai urma posibil alte revolte ale arabilor locali, în stilul Intifada (revolte, mișcări de opozitie), pornite la Ierusalim sau în Teritorii (Iudeea şi Samaria), care vor duce la descompunerea Autorităţii Palestiniene şi la urcarea la putere a Hamas-ului, sau a unei organizaţii teroriste şi mai extremiste decât acesta.
Aceasta este, cel puţin în ochii mei semnificaţia a ceea ce poartă numele de « Teoria Managementul conflictului ». Prevăd zile nu prea depărtate, măcar de aş greşi, dar nu este departe ziua în care lucrătorii aeroporturilor din Amsterdam, din Dublin şi din Madrid, vor refuza să ocupe de călătorii avioanelor El Al. Cumpărători în lume vor boicota produsele de origină israeliană şi le vor lăsa pe rafturile magazinelor. Învestitori şi turişti nu vor mai călca pământul aceste ţări boicotate. Doamnelor şi domnilor, aceasta nu este futurologie, previziunea viitorului, suntem, la jumătatea drumului către împlinirea acestei viziuni.
Continuarea acestor conflicte, discuţii fără finalizare cu arabi se îndreaptă către un război al nostru împotriva întregii lumi. Acesta situatie de permanent conflict/război pune în pericol însăşi existenţa Statului Israel.”
Acum 9 ani, când Amos Oz z”l cuvânta aceste lucruri eram la jumătatea drumului despre care pomeneşte, cred că suntem acum chiar la capătul lui.
Cred că cel aflat pe acest drum nu -și poate permite să fie preocupat de altceva decît de modul cum va parcurge următoarea etapă. Israel se află pe drumul distrugerii Hamas. Hamas-ul e cel care va ști cînd e la capătul drumului și va elibera prizonierii. Deabia atunci va afla guvernul dacă va prelua singur sau cu alții sarcina viitorului Gazei, viitor care va urma un curs diferit de cel al West Bank. Desigur e de dorit ca tot atunci opoziția să preia conducerea căci numai opoziția e capabilă să îtreprindă pașii necesari – reducerea treptată a așezărilor evreiești – facilitării formării unui alt stat cîndva în viitor. Acesta e drumul spre o destindere temporară….
Stiu ca dl Paul Farkas este traducator de poezii din romana in ebraica, mi se pare ca o face impreuna cu dl Moshe Itzhaki. Ma gandesc ca ar fi fost indicata o prezentare cel putin in cateva cuvinte a domniilor lor, mai ales daca locuiesc in Israel.
Cu atat mai mult cu cat apare in introducere textul de mai jos:
“Chiar în aceste momente, în timp ce vă vorbesc[1], Tzachi Idan, fiul unei prietene dragi, suferă cumplit în subteranele groazei ale Hamasului din Fâșia Gaza, iar fiica lui de 18 ani, Maayan, a fost ucisă chiar în brațele sale, după ce a fost răpit din propria sa casă din kibuțul Nahal Oz, în Sâmbăta Neagră, în 7 octombrie 2023, când ar fi trebuit să sărbătorim ziua de Simchat Tora.”
Sunt nenumarate persoane in aceasta situati foarte grea, din nefericire, iar ceea ce e adaugat la sfarsit ca a fost parte dintr-un discurs de la Cluj, face – dupa umila mea parere – tot articolul si mai confuz in privinta persoanei care il scrie.
Mulţumesc pentru observaţii. Numele lui Moshe Itzhaki nu este necunoscut în Baabel. În prezentarea unuia dintre volumele sale de poezii, apărută acum câţiva ani, sunt punctate şi reperele sale biografice cele mai importante, dar şi câteva informaţii esenţiale despre tarducătorul său, Paul Farkaş. Articolul poate fi accesat aici. https://baabel.ro/2019/09/si-vine-ploaia-poezii-de-moshe-b-itzhaki-talmacite-de-paul-farkas/
E mult de atunci si de la 2019 incoace s-au aduagat multi baabelieni, era indicat de a incepe cu ceea e ai comentat acum. si totusi este confuza prezentarea. Ce legatura are cel care a rostit discursul cu cel care l-a scris ?
Cred că cititorul curios poate găsi legături căutând pe Google. Mai ales că accesarea revistei noastre dovedeşte că cititorul curios are atât legătură la Internet cât şi abilităţile de a căuta.
D-lui Moshe B Itzhaki , nu se putea descrie mai bine ,în puține rânduri situația în care se află poporul Israelului .
Pentru mine este de neînțeles cum un șef de stat ,care e dictat de interesele lui și subordonat unor extremiști religioși fanatici, nu poate fi pus la o parte.
În fiecare zi, fiecare minut , această conducere duce poporul într-un abis, din care nu e sigur că se va putea ieși. Culmea ea că o mulțime de oameni sunt “orbi.”…iar armata noastră..își dă sufletul…sub conducerea unui guvern impotent , care ne duce la dezastru. Războiul trebuie oprit acum.Salvați ostaticii ,dacă mai sunt de găsit și câțiva în viață . Singuri, fără sprijinul lumii nu se poate continua. Trebuie pus la o parte guvernul.Acest guvern e antidemocratic, supus for’elor religioase fanatice. Noi suntem Iran? Apoi ,religia trebuie despărțită de politică. Nu mi-am închipuit că vom putea lăsa teroriști nemernici să ne distrugă.