Olimpiadele sunt evenimentele de vârf ale sportului mondial și mulți, printre care și eu, petrecem ore în șir în fața ecranelor care transmit competițiile olimpiadei.
Recenta olimpiadă de la Paris a excelat atât prin organizare (inclusiv excelenta ceremonie de deschidere), cât și prin calitatea competițiilor sportive. O mană sufletească pentru iubitorii de sport! La competiție au participat 206 de state printre care și o delegație a refugiaților. La Paris au participat 37 de sportivi refugiați, mai ales din statele musulmane dictatoriale (Siria, Iran, etc.) (1, 2) Menționez excelentele rezultate ale delegațiilor sportivilor români și israelieni. Din păcate însă, câteodată acest adevărat festival al sporturilor este umbrit de politizare și chiar de corupție.
Figura de mai sus îi prezintă pe cei doi medaliați americani, învingători la 200 m plat la olimpiada din Mexico City din 1968, care vor să exprime „puterea neagră”, gest pe care l-au numit mai târziu „salutul drepturilor omului”.(3)
Aceasta a fost prima olimpiadă pe care am văzut-o pe ecranul micului nostru televizor Rubin, având norocul să putem recepţiona și postul de televiziune din Ungaria. Imaginea avea multă „mătreață” (puncte albe), dar totuși vedeam și auzeam câte ceva. Olimpiada de la München din 1972 a arătat că terorismul poate pătrunde chiar și în aceste evenimente care ar fi trebuit să apropie popoarele. În atacul terorist palestinian au fost masacrați 11 sportivi israelieni.(4)
Tot în România am savurat la TV performanța extraordinară a Nadiei Comăneci, care la olimpiada din Montreal, în 1976, avea doar 14 ani. În România circula un banc: La întoarcerea victorioasă a Nadiei de la Montreal, Ceaușescu a întâmpinat-o la aeroport și-a început discursul citind cu voce tare „O, o, o, o, o”. Un ministru care stătea lângă el l-a atenționat: „Tovarășe președinte, asta este sigla olimpiadei!”
Olimpismul promovează excelența în sport, prietenia și respectul reciproc. Într-o lume ideală, politica și corupția ar trebui să fie excluse de la olimpiade. Iată cele șase principii care stau la baza jocurilor olimpice:
– Evitarea discriminării de orice fel.
– Dezvoltarea sustenabilă a economiei, a societății și a mediului înconjurător.
– Umanismul – în centrul atenției se află omul.
– Universalitatea. Sportul aparține tuturor și impactul său este universal.
– Solidaritatea. Comitetului Olimpic Internațional ajută comitetele naționale, mai ales pe cele care au cea mai mare nevoie.
– Sportul, educația și cultura trebuie să meargă mână în mână. (5,6)
Să le luăm pe rând și să vedem în ce măsură aceste principii sunt respectate.
Discriminarea se manifestă și astăzi. Unii sportivi sunt boicotați chiar dacă nu ei sunt vinovați de păcatele guvernelor țărilor în care trăiesc. Boicotarea repetată a sportivilor ruși și bieloruși este o discriminare și o nedreptate făcută sportului în sine. Practic, ei au depus tot efortul în cariera lor de sportivi și au rămas niște ratați anonimi. Același lucru se poate spune și despre Olimpiada din 1980 de la Moscova. SUA a organizat un boicot în care 65 de state au refuzat să participe la aceasta olimpiadă după ce trupele URSS au invadat Afganistanul. (7) Dar oare americanii nu au făcut același lucru?
Nu vorbesc aici de boicotul celor care abuzează de droguri interzise, boicot care este justificat. Oare nu este o discriminare când sportivii algerieni sau iranieni refuză să concureze cu sportivii israelieni, la porunca dictatorilor din țările lor? Și chiar dacă participă la competiții împotriva israelienilor, li se interzice să le dea mâna. Toate acestea aparțin de politică și contravin principiului olimpic al discriminării.
Dezvoltarea economică și socială a țării organizatoare nu este întotdeauna garantată, unele țări pierd bani în loc să câștige. Așa a fost cazul Greciei la Jocurile Olimpice din 2004.(8)
Cât despre mediul înconjurător, sporturile motorizate și îmbulzeala milioanelor de spectatori dăunează mediului. În timpul olimpiadei de la Rio din 2016 s-au produs 3.6 milioane de tone de bioxid de carbon.(9)
Umanismul în principiu sună frumos, dar adesea în centrul atenției nu sunt numai sportivii și spectatorii, ci și firmele care subvenționează jocurile și sumele enorme de care beneficiază unii înalți funcționari ai Comitetului Olimpic Internațional. Comitetul acesta a câștigat în 2021 peste 4 miliarde de dolari, iar salariile înalților funcționari depășesc un milion de dolari anual. Milioanele curg spre ei chiar și după ce ei nu mai sunt membri ai comitetului.(10)
Precum am văzut, nici universalitatea nu este respectată, de vreme ce unii sportivi sunt boicotați pe nedrept.
După părerea mea, numai ultimele două principii sunt cu adevărat promovate. De exemplu pentru sportivii invalizi s-au creat jocurile paralimpice. Nu știu câtă educație și mai ales cultură aduce sportul, dar cel puțin dă o ocupație plăcută oamenilor.
Ceea ce lipsește din principiile olimpismului sunt evitarea politizării sportului și excluderea corupției. Despre acest subiect s-ar putea scrie o carte, dar mă voi limita doar la două evenimente majore.
Poate că exemplul cel mai dezgustător, impregnat atât de politizare cât și de corupție și rasism, a fost Olimpiada din 1936. S-a scris mult despre felul cum Hitler a reușit să deruteze lumea și să obțină aprobarea organizării jocurilor olimpice, deși mai multe țări s-au împotrivit, datorită militarismului crescând și a discriminării grave a evreilor germani. Hitler a insistat să organizeze jocurile pentru a le folosi în scopuri de propagandă, ca să arate lumii o țară puternică și unită, ascunzând în același timp militarizarea periculoasă a Germaniei și prigoana împotriva evreilor și a romilor. În acest caz, boicotul propus de unii cetățeni americani, suedezi, cehi, olandezi, britanici și francezi, era îndreptățit, fiindcă mulți suspectau deja intențiile Germaniei naziste, dar boicotul a eșuat, astfel că 49 de țări au participat la “festivalul” bine regizat de Hitler și gealații săi.(11)
Unul dintre susținătorii proiectului hitlerist a fost Avery Brundage, președintele Comitetului Olimpic American, care nu numai că a declarat în public că sportivii evrei sunt tratați respectabil în Germania, ci în cursul olimpiadei a interzis participarea la jocuri a doi atleți evrei americani, Marty Glickman și Sam Stoller. De fapt, în 1935 Brundage declara că împotrivirea unor americani ca echipa olimpică americană să participe la jocurile de la Berlin a fost rezultatul unei conspirații evreiești-comuniste.(12) Unele surse controversate susțin că Brundage a fost mituit de nemți.(13)
Urmașul lui Coubertin ca președinte al Comitetului Olimpic Internațional a fost belgianul Baillet-Latour care s-a opus boicotării jocurilor de la Berlin. El nu era numai antisemit, ci și misogin și chiar a încercat (fără succes!) să excludă femeile din olimpiade. El a sprijinit ideologia nazistă până la moartea lui în 1942. (14) Se pare că și el a avut interese financiare comune cu regimul nazist. (15) Propun cititorilor cartea lui Guy Walters Berlin Games. How Hitler Stole the Olympic Dream (Jocurile de la Berlin. Cum a furat Hitler visul olimpic), apărută în 2006.
În 2002, orașul american Salt Lake City a găzduit olimpiada de iarnă. În decembrie 1998 s-a descoperit că unii membri ai Comitetului Olimpic Internațional au fost mituiți ca să sprijine candidatura acestui oraș pentru găzduirea jocurilor. Mai mulți membri ai comitetului au fost expulzați sau și-au dat demisia din comitet.(16)
Jocurile olimpice trebuie să facă plăcere spectatorilor și să evidențieze performanțele de excepție ale sportivilor, dar în niciun caz prin intervenția politizării și corupției.
Tiberiu Ezri
Bibliografie:
3. https://www.nytimes.com/2018/10/16/opinion/why-smith-and-carlos-raised-their-fists.html
5. https://olympians.org/woa/olympism/
6. https://olympics.com/ioc/olympic-solidarity
10. https://www.insidethegames.biz/articles/1141368/david-owen-blog-us-document-ioc-finances
11. https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/the-nazi-olympics-berlin-1936
13. https://www.theguardian.com/world/1999/feb/22/marktran
14. https://en.wikipedia.org/wiki/Henri_de_Baillet-Latour
15. https://archive.nytimes.com/www.nytimes.com/library/sports/other/022199oly-brundage.html
16. https://www.britannica.com/sports/Olympic-Games/Corruption
21 Comments
Dragă Tibi,
Iată că pentru prima oară suntem în dezacord.
Eu cred că poporul rus trebuie pedepsit pentru cotropirea Ucrainei.
A nu se uita, poporul l-a ales pe Putin cu peste 80% din voturi, deși mai erau 6-7 partide care au participat la alegeri.
Știu, Rusia nu e un sta democrat, dar ea nu mai e URSS. Există o opoziție, se poate părăsi țara.
De aceea nu e loc pentru ruși în niciun eveniment internațional: sport, cultură, știință. Nu e loc pentru niciun rus la nicio competiție sportivă, la niciun festival, la niciun congres.
Eu am mare respect pentru cultura rusă, și iubesc limba rusă, dar ceea ce se întâmplă în Ucraina nu trebuie trecut sub tăcere.
Tatăl meu, răposatul, spunea: fiecare popor își are guvernul pe care-l merită.
(A propos, și noi în Israel….).
Poporul rus trebuie să plătească pentru crimele comise de armata care e formată din cetățeni ruși, si asta nu trebuie uitat.
GbM
Dragă Gabi,
Eu îți respect părerea dar rămân cu a mea. Oare cum am fi reacționat dacă am fi fost boicotați (pe nedrept) la olimpiade din cauza războiului din Gaza?
Tibi, Israelul a atacat Gaza asa cum Rusia a atacat Ucraina, fără motiv?!
GbM
Discuția se poate aprofunda prin a enumera care au fost motivele Rusiei de a ataca Ucraina.
Într-adevăr motivele Israelului au fost de auto-apărare și nu se pot compara cu cele ale Rusiei. Am condamnat invazia Ucrainei.
În esență ai dreptate, dar eu rămân cu aceeasi părere că sportivii și artiștii nu trebuie boicotați. Boicotul trebuie aplicat asupra economiei, politicii, etc.
Gabi, am uitat de BDS si de boicotul academic împotriva Israelului propus de Norvegia?
Aici e vorba de boicot antisemit, si nimic mai mult.
El a inceput sporadic in urma cu multe secole, dar a fost ”Îmbunătățit” simțitor în timpul nazismului.
Eu mă refeream la boicotul justificat, provocat de o acțiune a unui grup sau a unei țări, contrară principiilor internațional acceptate
GbM
Ok
Rămân cu părerea mea că sportivii înșiși nu trebuie boicotați. În schimb boicotul împotriva țării lor se poate manifesta prin faptul că ei nu pot concura sub numele și drapelul țării lor și dacă ar căștiga o medalie nu s-ar intona imnul lor, așa era acum câțiva ani. Întrebarea este dacă dictatorii acelor țări vor fi de acord cu aceste condiții de participare și îi vor lăsa pe sportivi să concureze.
Sunt de aceeași părere. Pedepsirea sportivilor este inutilă, tot nu se vor răscula. Medaliile olimpice sunt acordate pentru națiunea în general și nu pentru un anumit regim politic, cred eu.
La Olimpiada de g calitatea aerui n-a fost coresunzătoare normelor. Și totuși s-a desfășurat.
Banii contează mai mult.
Pornind de la titlul acestui articol excelent, Olimpiada este o ocazie perfectă pentru politicieni de a primi vizibilitate prin asocierea imaginii lor cu a sportivilor câștigători. Apoi, fiindcă organizarea unor manifestări de asemenea amploare costă enorm, iată ocazia pentru apariția corupției. Olimpismul este o mare bucurie pentru oameni, un mare prilej de prietenie și cunoaștere în pofida tuturor “tarelor”omenești care îl însoțesc. A fost frumos!
Chiar a fost!
Deosebit de interesanta ideea ta Tibi, de a “studia” precum iti este obiceiul inca un subiect de anvergura. In acest an eu nu am urmarit Olimpiada, dar din cand in cand am observat ca masura firescului a fost depasita, atunci cand cantareti s-au urcat pe cladiri sa-si prezinte calitatile. M-am bucurat de succesul tinerilor participanti israelieni care au reusit sa obtina mai multe medalii decat in alte ocazii. Olimpiada este in ultima instanta o perfecta dovada prin care omenirea – cea interesata si capabila, desigur – se autodepaseste. Poate n=ar fi o idee rea ca si in alte domenii ale existentei sa existe tendinte exprimate la nivel global, care sa faca loc intelegerii in scopul autodepasirii. Bravo….creditul de felicitari si admiratie pe care ti l-am “deschis” de mult si acesta se autodepaseste 🙂
Idee foarte bună a lumea sau să fie preocupată numai de lucruri pacifiste și nu instigatoare și belicoase.
Cu toate că și în olimpiadă se amestecă politica, rasismul și crima , ea rămâne una din cele mai frumoase manifestări a tinerilor din întreaga lume, tineri care ne oferă un spectacol minunat al aptitudinilor fizice și mentale ! Am urmărit zi de zi și ne-a părut rău când s-a terminat. Mulțumim pentru articol !
Da, a fost un eveniment minunat.
Se spune că ideea de democrație am luat-o din Grecia antică și am perfecționat-o. Dar grecii mai aveau un obicei: în timpul jocurilor olimpice toate războaiele se opreau, certurile erau puse de-o parte și lumea se ocupa numai de întreceri sportive. În această privință mai avem mult de învățat.
Adevărat!
Din păcate, politicul își arată hidoșenia și în locurile care ar trebui să rămână neîntinate! Pentru mine, doar o consumatoare de imagini din sport, Olimpiada nu mai e un eveniment pentru suflet!
Fiecare din noi are plăcere de ce îl/o atrage.