Tocmai se încheie una din săptămânile cele mai tumultuoase din istoria recentă a Ierusalimului: vizita majestății sale împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei, însoțit de soția sa, împărăteasa Augusta Victoria, și de o suită de cca 200 de persoane. Acesta a fost apogeul vizitei oficiale a cuplului împărătesc în Imperiul Otoman. Călătoria de peste o lună a început, desigur, la Istanbul, unde au avut loc convorbiri cu sultanul Abdul-Hamid al II-lea, pentru a întări relațiile de prietenie dintre cele două țări. Dar se poate spune că această călătorie a avut și un scop… turistic, încheindu-se cu o expediție în Levant. Iată itinerarul parcurs de cuplul imperial: au venit cu yachtul la Haifa, au continuat cu trăsura la Jaffa, Ierusalim și Betleem. Apoi de la Jaffa au continuat cu yachtul la Beirut, iar astăzi urmează să ajungă cu trenul la Damasc.
La Ierusalim au ajuns în 29 octombrie. Împăratul a intrat în Orașul Vechi călare pe un cal alb, iar împărăteasa cu trăsura. Li s-a făcut o primire fastuoasă, cu salve de tun, și s-a cântat imnul german. Li s-au construit nu unul, ci chiar trei arcuri de triumf, unul prezentat de primărie, unul de sultan și al treilea de comunitatea evreiască. Întregul oraș a fost pavoazat. În această săptămână, în mod cu totul special, străzile au fost iluminate cu felinare și s-au făcut focuri de artificii. Iată impresia unui artist local care a fost martor la intrarea triumfală a cortegiului imperial prin Poarta Jaffa: împăratul călare pe un cal alb și împărăteasa în trăsură.
Chiar dacă Ierusalimul are deja mai multe hoteluri de tip european, niciunul nu a fost considerat suficient de confortabil și de spațios. Oaspeților li s-a pus la dispoziție un teren viran în afara zidurilor cetății, unde și-au ridicat o tabără de corturi: cuplul imperial și-a adus propriile corturi din Germania, patru corturi de recepție au fost trimise de sultan; în plus mai erau 75 de corturi simple, pentru persoanele din escortă, și șase corturi-bucătărie.
Înalții oaspeți au avut un program încărcat: pe lângă vizitele de rigoare la locurile sfinte, au participat la ceremonia de sfințire a Bisericii luterane a Mântuitorului din Orașul Vechi (a cărei construcție a fost începută de Friedrich al III-lea, tatăl actualului împărat), au pus piatra de temelie a viitorului spital Augusta Victoria de pe Muntele Măslinilor, au contribuit fonduri pentru continuarea construcției spitalului Șaarei Țedek de pe strada Jaffa și au dăruit comunității germane din Ierusalim un teren (cumpărat de la sultan cu 120.000 de mărci aur) pentru construcția unei biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (Dormition).
În acest context ar trebui să-l menționăm și pe dl Theodor Herzl – poate că unii cititori și-l amintesc din relatările noastre din vara trecută, de la Congresul Sionist de la Basel. (Un al doilea a avut loc în vara aceasta.) El propovăduiește întoarcerea evreilor în patria lor istorică și construirea unui stat modern în ceea ce astăzi este o provincie otomană destul de înapoiată. Doctrina pe care el o numește „sionism” și-a câștigat între timp destul de mulți adepți, dar ea nu este nicidecum unanim acceptată. (De altfel, ideea lui nu este nici măcar originală, ea a fost propovăduită de protestanți încă din secolul al XVI-lea. Ei susțineau că a doua venire a lui Isus va avea loc numai după ce evreii se vor fi întors în Palestina și se vor fi convertit la creștinism.)
Cum sultanul a refuzat net cererea lui Herzl de a crea un stat evreiesc, acesta s-a gândit să-l roage pe împăratul german să intervină – și cel mai nimerit ar fi să o facă chiar „la fața locului”, profitând de vizita acestuia în Palestina. Așadar Herzl a venit și el în Palestina, în fruntea unei delegații sioniste, și a obținut chiar două audiențe, prima lângă Jaffa, în dimineața de 29 octombrie, și a doua la Ierusalim, în 2 noiembrie. Așadar, imediat după prima întrevedere cu împăratul, Herzl s-a grăbit să ia trenul spre Ierusalim – dar a fost o călătorie buclucașă.
Întâi de toate, Herzl nu se simțea bine, avea febră – un acces de malarie. Apoi, cu toată harababura pricinuită de vizita imperială, nu a reușit să găsească o birjă și a fost nevoit să parcurgă pe jos cei aproape 3 km până la hotelul Kaminitz. Acolo îl aștepta altă surpriză neplăcută: nu erau camere libere, chiar dacă se pare că avea o rezervare. Proprietarul hotelului s-a milostivit de el și i-a pus un pat pe coridor – alții spun că i-a dat o cămăruță izolată, de teamă că ar putea să sufere de o boală molipsitoare. În orice caz, Herzl a stat la hotel o singură noapte. Nu ar fi de mirare ca proprietarul să nu fi îndrăznit să-l primească, deoarece conducătorii comunității evreiești de rit așkenaz din oraș sunt antisioniști convinși și au împânzit orașul cu afișe care îndeamnă populația evreiască să-l boicoteze pe Herzl. După părerea lor, evreii trebuie să-și vadă de rugăciuni, nu „să-și piardă timpul cu mărunțișuri” ca reconstrucția țării și, de altfel, ei vor lua în stăpânire țara numai odată cu venirea lui Mesia! Până la urmă Herzl și-a găsit adăpost în casa unui vechi prieten, Yehuda Stern, în cartierul Mamilla.
Hotelul Kaminitz pe la 1900
În 2 noiembrie Herzl se simțea deja mai bine, criza de malarie i-a trecut și el s-a grăbit spre tabăra de corturi pentru a prezenta în fața împăratului programul sionist. Avea să dea citire unui text scris și aprobat de ministrul de externe al Germaniei, prințul von Bülow. Lumea întreagă avea să afle că Statul Evreu este un proiect real care se bucură de sprijinul împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Dar… când a deschis textul, i s-a făcut negru înaintea ochilor: ministrul de externe îl aprobase, da, dar cu o serie întreagă de modificări – textul era plin de ștersături și de adăugiri și Herzl a început să se bâlbâie. A fost un spectacol jalnic. Împăratul și-a înăbușit un căscat și răspunsul lui s-a limitat la un vag „hmmm”. Părea că totul este pierdut!
Dar opinia publică este de altă părere. Colegul meu de la Daily Mail mi-a arătat articolul pe care l-a trimis ziarului său, intitulat An Eastern Surprise. Important Result of the Kaiser’s Tour: Sultan and Emperor Agreed in Palestine. Benevolent Sanction Given to the Zionist Movement. (O surpriză în Orient. Vizita împăratului a avut un rezultat important: sultanul și împăratul au căzut de acord în Palestina. Mișcarea sionistă este privită cu bunăvoință.)
Însăși faptul că împăratul a dat o audiență publică delegației conduse de Theodor Herzl dovedește că aceasta a fost recunoscută oficial ca reprezentantă a mișcării sioniste că sionismul a primit legitimitate politică.
Hava Oren
Bibliografie:
Conrad Schick, Preparations Made by the Turkish Authorities for the Visit of the German Emperor and Empress to the Holy Land in the Autumn of 1898. https://archive.org/details/quarterlystateme31pale/quarterlystateme31pale/page/116/mode/2up?view=theater
Fragmente din jurnalul lui Theodor Herzl în https://jewishmag.com/145mag/herzl_hechler/herzl_hechler.htm
https://en.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_II%27s_voyage_to_the_Levant_in_1898
https://www.jpost.com/in-jerusalem/features/in-the-footsteps-of-wilhelm-ii
Sursa imaginilor:
1.https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/6/6e/Kaiser_Wilhelm_II_of_Germany_-_1902.jpg/415px-Kaiser_Wilhelm_II_of_Germany_-_1902.jpg Studio of Thomas Heinrich Voigt, Public domain, via Wikimedia Commons
2.https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7d/State_visit_to_Jerusalem_of_Wilhelm_II_of_Germany_in_1898._Interior_of_camp._LOC_matpc.04591.jpg/800px-State_visit_to_Jerusalem_of_Wilhelm_II_of_Germany_in_1898._Interior_of_camp._LOC_matpc.04591.jpg Matson Collection, Public domain, via Wikimedia Commons
3. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/98/Wilhelm_II_Auguste_Viktoria_Jerusalem_1898.jpg American Colony, Jerusalem, Public domain, via Wikimedia Commons
4. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/c/c4/Herzl_on_a_balcony_1901.jpg/400px-Herzl_on_a_balcony_1901.jpg Ephraim Moses Lilien, Public domain, via Wikimedia Commons
5. Imaginea se află pe peretele clădirii-monument istoric. Foto credit Aharon Oren
6. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/7/7c/Kamenitz22.jpg/697px-Kamenitz22.jpg This work is from the Matson (G. Eric and Edith) Photograph collection at the Library of Congress. According to the library, there are no known copyright restrictions on the use of this work
7.https://en.wikipedia.org/wiki/Stern_House#/media/File:Mamilla_Herzl2.jpg he:user:Magister, Public domain, via Wikimedia Commons
24 Comments
Un eveniment din istoria Ierusalimului de care orasul poate fi mandru.
Dar, de fapt, el face parte din istoria viitorului stat Israel si nu numai a Ierusalimului.
Persistenta da roade; uneori ele depasesc asteptarile! In persoanal lui Theodor Herzl se imbina armonios vizionarul cu pragmaticul..
De acord, dar se dovedește că alegerea de a scrie articolul ca „ultimă oră” s-a dovedit nefericită, aproape aș zice de rău augur. Din păcate avem evenimente mult mai grave de ultimă oră.
Un articol foarte interesant, frumos si bine scris, care realizeaza o conexiune perfecta intre sfîrșitul secolului la Ierusalim, lupta plina de abnegatie a lui Theodor Herzl pentru crearea unui stat evreiesc, aparitia sionismului, vizita imparatului german Wilhelm in Țara Sfîntâ.
Totuși, si eu impartâșesc opinia Veronicai , anume, ca relatarea vibranta a celor petrecute acum 126 de ani la Yerusalim si a cărui erou principal este Herzl si nu imparatul s-ar fi bucurat de si mai mult interes daca publicarea era decalata cu cīteva zile, pentru ca aceasta saptamînă a fost foarte incordata in Israel, Primul ministru l-a demis pe ministrul Apårării, un conflict major intr-o țară așa de micâ, aproape minuscula, confruntîndu-se pe 8 fronturi.
Oamenii sunt derutati, decepționați, și-au pierdut speranța, sute de rachete si drone cad zilnic, victime civile. In plus, alegerile de peste ocean.
De fapt, dvs ati scris pentru toti cititorii Baabel si doar o parte cunosc problemele interne grave ale Israelului.
Va rog sa-mi scuzați egoismul.
Aveti dreptate. A fost o coincidență nefericită.
Marica, multumesc pentru impartasirea opiniei pe care am exprimat o printr o vorba de duh, fara intentii de jignire, doar pentru motivele pe care am incercat, dar tu le ai explicat mai clar.
Intre timp cercul se strange si in jurul evreilor din alte locuri, vezi atacul musulmanilor din Amsterdam asupra suporterilor echipei Macabi.
Oare vom trebui sa ne ascundem?
Incetasem de mult sa cred ca ar trebui facut asa ceva si daca observam ca unii prieteni ce locuiesc in Europa se feresc de a fi identificati ca evrei, imi puneam intrebarea, oare nu s a schimbat inca atitudinea populatiilor locale?
Poate ca aceasta atitudine nu s a schimbat, dar Europa a fost invadata de refugiatii musulmani, care su devenit de zeci de ani cetateni ai tarilor gazda. Roata nu poate fi rostogolita inapoi. Viitorul nu pare a zambi nicaieri
in lume. Poate ca de aceea victoria lui Trump n ar trebui sa tulbure apele si asa tulburate ale batranului continent.
Aveţi dreptate numai parţial. Probabil că articolul doamnei Oren care – după opinia mea are un titlu foarte bine ales – nu a avut audienţa scontată în prima zi după apariţie, dar el rămâne pe site şi va fi citit de-a lungul anilor, aşa cum sunt citite toate articolele din Baabel. Pentru edificare, puteţi da click pe numele oricărui autor şi veţi putea vizualiza toate articolele scrise de el. Veţi constata faptul că numărul citirilor este mult mai mare decât cel din prima săptămână. Prin asta diferă ZIARUL online de cel tipărit care nu mai e la îndemâna cititorilor decât la bibliotecă. Deci sunt sigură că articolul va avea audienţa cuvenită.
Articolul d-nei Oren este exceptional, l-am citit de 2 ori.
Sper ca il veti mai publica odată. Și eu țin f mult la Thedor Herzl, care, deși bolnav de TBC, nu a precupețit nici un efort pentru crearea statului evreiesc modern.
De fapt, articolul d-nei Oren a surprins esențialul, Momenrul Hotărîtor cind s-au pus bazele transformării viziunii lui Herzl in realitate. Și s-a intimplat la Ierusalim.
Consider ca este un articol fundamental in publicația Baabel.
Felicitări!
Cum puteați sti dinainte ca in in Israel se iau hotărîri atît de bruște si neașteptate?
Stimată doamnă Lewin, NU înţeleg de ce ar trebui publicat încă o dată un articol care CONTINUĂ să existe pe Baabel şi tocmai explicasem că toate articolele revistei sunt citite tot timpul, tocmai pentru că sunt prezente în spaţiul virtual şi nu pe hârtia care inevitabil se aruncă sau se păstrează doar î colecţii sau în biblioteci. Dacă faceţi click pe pe numele oricăria dintre autori (imediat sub titlu), puteţi vizualiza alte articole ale acestuia şi trecând de la o pagină la alta puteţi citi toate articolele semnate de el de-a lungul anilor. De asemenea, dacă un cititor caută subiecte legate de Israel şi Ierusalim va găsi şi articolele d-nei Oren.
Cu mare părere de rău şi cu nespusă uimire, trebuie
Să-i RETRAG Maricăi pe toţi cei 7 zâmbăreţi sau mai bine zis să-i înlocuiesc cu alţi 7 plângăreţi:
-(: -(: -(: -(: -(: -(: -(
Oricum, pe lângă această schimbare, aş mai dori să-i spun Maricăi, că nu există articole FUNDAMENTALE, la baabel şi de asemenea că e păcat să iubeşti un om pe care nu l-ai cunoscut şi care a trăit cu 2 secole în urmă, ca şi articolul care este excepţional, dar pentru Ultima ora… 1898.
Cat priveşte recomandărea, s-ar putea să-mi lipsească unele percepţii privind structura sufletească a unei inimi 🙂
De gustibus…
Din cunoştinţele mele puţin înceţoşate de timpul care a trecut de când nu mai trăiesc în limba română, Ultima oră, semnifică un eveniment, sau o relatare referitoare la un eveniment recent. De aceea când am văzut acest articol, am fost complet mirată că la Ultima oră referinţa se face la ceea ce s-a întâmplat cu Împăratul Wilhelm al II lea,acum câtiva ani :-).
Cu toate scuzele de rigoare, ceea ce mi-a venit în minte gandindu-ma la ultima ora, tragica, nu numai din cauza împlinirii a 400 de zile de la catastrofa pe care o ştim cu toţii, a fost expresia – poate şi ea nepotrivită fiind putin comică –
ŢARA ARDE ŞI… SE PIAPTĂNĂ !!
Noroc că a apărut după mai puţin de 24 ore şi un articol de “ultimă oră”, care se referă la o perioadă ceva mai apropiată de prezent 🙂
Baba, desigur baba, doar cei mai mulți suntem pensionari!
Fiecare cu părerile lui, dar despre alegerile din SUA se vorbește peste tot. Eu cred că la Baabel vrem să facem și altceva. Alegerea datei este o pură coincidență. Vizita împăratului a avut loc la sfârșitul lui octombrie și în primele zile ale lui noiembrie și fiind conceput ca „articol de joi”, s-a nimerit să fie tocmai astăzi. Dar dacă te interesează alegerile, sunt sigură că vei găsi suficient material în toată presa scrisă și electronică.
Apreciez ca nu te-ai suparat, expresia se refera la babe, indirect, dar personal nu m-am gandit la alegeri, ci la aparitia brusca cu titlul de ultima ora a unei povesti, poate foarte itneresante de acum doua secole.
Cu babele nu m-am supărat, din contră, am zâmbit. Iar „ultima oră”, dacă trebuie neapărat să-ți explic, este o figură de stil. Poți să-ți închipui că articolul nu a fost scris într-o oră, am făcut o cercetare destul de amănunțită dacă am ajuns până la jurnalul lui Herzl și m-am gândit că ar fi nostim să prezint povestea din perspectiva unui reporter de atunci. Dar dacă ție nu-ți place, nu-l citi.
Am ințeles ca Ultima oră din titlu este o figura de stil, totuși, sunt de acord cu Veronica asupra modificarii titlului ” 7 noiembrie1898″.
In Israel, zeci de ani a aparut ziarul ” Ultima ora” editat de Alexandru Mirodan zilnic, un numar extins vineri.
Poate de aceea, si mie mi- a rămas in cap ca Ultima ora se referă la cele mai proapete știri din ziua respectiva.
🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
7 zâmbăreţi pentru luare de atitudine !!!
Mulţumesc, Shabat tensionat cu avioanele israeliene grăbindu-se către Amsterdam ca să-i salveze pe israelienii aflaţi acolo atacaţi atât de musulmani locali, dar se pare că şi de suporteri ai unei echipe turceşti aflată acolo.
De remarcat, poliţiştilor olandezi li s-a dat dreptul de a nu lua apărarea israelienilor/evreilor chiar în condiţii ilegale ale ţării în care sunt angajaţi, dacă conştiinţă nu le permite o asemenea acţiune.
Ce-o mai fi conştiinţa? Are ea vreo legătură cu legea? Nu pot spune că nu mi-am pus problemă câteodată că dacă o lege este inumană, dacă şi acel caz ea trebuie respectată.
Poliţiştii olandezi, musulmani sau nu, sunt în această gravă situaţie de a alege, alegerea este un indice al libertăţii. Probabil că nici libertate de alegere nu poate fi oricând validă.
Mie cel mai grav mi s-a părut faptul că poliția nu a luat apărarea celor atacați. Nu știam că ei au voie să acționeze după cum le dictează „conștiința”. N.B. Și în timpul ocupației naziste, poliția olandeză a colaborat cu SS – acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care holocaustul din Olanda s-a desfășurat cu atâta „succes”.
Așa cum spuneți. Văzând fotografiile și clipurile din Amsterdam , ați văzut oare că pietonii care treceau pe partea cealaltă a străzii priveau cum haite de oameni care strigau trăiască Palestina, goneau și băteau pe cei care îi însemnau ca israelieni ?
Înaintea ceremoniei Nopții de cristal… atâtea coincidențe !
Consider că Ultima Oră: Ierusalim, 7 noimebrie 1898 este un excelent titlu pentru un Articol de Joi care apare în ziua de joi 7 noiembrie 2024. Problema e ca cititorul să caute clenciul, tâlcul articolului, să mai citească şi printre rânduri pentru că suntem convinşi că cititorii baabelinei sunt (cel puţin) la fel de inteligenţi ca autorii baabelieni.
Totul e perfect, cu exceptia lui Ultima ora !!, nu este ultima ora, doar daca ii schimbam sensul, si aici poate ca am gresit eu. Deci nu m-am referit la titlul articolului ci la momentul, nepotrivit din punctul meu de vedere al aparitiei sale.
Articol foarte interesant!
Cred că acest articol de Ultimă Oră, de acum 126 de ani, este actual pentru că ne prezintă o pagină de istorie puţin cunoscută şi relevantă pentru legătura dintre vizionari şi… împăraţi.
După ce am citit acest articol atât de interesant, frumos, și bine documentat, m-am gîndit că, tot legat de începuturile Sionismului, ar fi foarte binevenit să apară ceva aici la noi și despre contribuția lui Moses Gaster în acest sens. Lăsând la o parte contribuția lui substanțială la cultura universală, la cultura română și la cea a poporului evreu (sintagmă folosită adesea de el), dincolo de lupta lui curajoasă pentru emanciparea evreilor din România, care a dus la expulzarea lui de către guvernul român, și amintind doar în treacăt că viața lui ar putea fi subiectul unui film spectaculos și captivant, aș aminti acum foarte pe scurt doar trei lucruri despre Moses Gaster și Sionism. A avut o contribuție hotărâtoare la înființarea primei așezări de evrei veniți din România, în Palestina; a fost vice-președinte la câteva dintre congresele sioniste; a fost alături de alți lideri importanți în momente decisive ale mișcării. La acest ultim punct aș menționa un singur fapt. Prima redactare a declarației Balfour s-a făcut în locuința din Londra a lui Moses Gaster, în prezența lui Chaim Weizmann, Nahum Sokolow, Baron Rotschild, Sir Mark Sykes și Herbert Samuel, la 7 februarie 1917. În fine, să mai spun că cine ar dori să scrie s-ar putea folosi și de excepționala carte a istoricului Victor Eskenasy “ Moses Gaster Memorii [Fragmente] , Corespomdență”, publicată în 1998 la editura Hasefer. La previzibila întrebare de ce nu scriu chiar eu, dacă m-a pasionat atât de mult subiectul, aș răspunde astfel: în trecut nu m-am încumetat considerându-mă prea incompetent în domeniu. Iar acum, chiar dacă n-aș mai fi la fel de timid, nu mă ajută, cel puțin în această perioadă, anumite probleme de sănătate. Regret că am lungit deja cam mult acest comentariu, dar trbuie să revin la sfârșit pentru a menționa din nou calitatea excepțională a articolului scris de Hava Oren.
Întâi de toate, mulțumesc pentru compliment – precum ați observat din comentarii, părerile au fost împărțite pe acest subiect.
De Moses Gaster auzisem doar în treacăt. Am citit acum articolul din Wikipedia și… aveți perfectă dreptate, este o personalitate care trebuie neapărat cunoscută. Mai mult, cred că ar fi foarte greu de analizat într-un singur articol. Din păcate, eu mă simt și mai incompetentă de a mă apuca de acest subiect, cartea lui Eskenazy nu am citit-o… Poate că totuși ne faceți onoarea să scrieți despre Moses Gaster?