În 2 aprilie, când Trump a prezentat tabelul cu noile tarife, s-a presupus că erau așa-zisele tarife reciproce de care vorbise el. S-a crezut că erau taxe calculate în stil “eu vă impun ce impuneți și voi”. Dar nu era deloc așa. Cifrele fuseseră calculate pornind de la deficitul comercial al SUA cu o anumită țară, împărțind la valoarea totală a importurilor Americii din acea țară și totul împărțit la doi. De exemplu din China, SUA cumpără mai multe produse decât exportă, cu un deficit de 295 miliarde dolari. Valoarea totală a produselor cumpărate de SUA din China este 440 miliarde dolari. Făcând raportul, se obține 67%, iar împărțind la doi iese cca 34%, adică tariful impus Chinei în 2 aprilie (peste cel existent deja). În cazul UE, aceeași procedură a dat tariful de 20% care apare în tabel. Casa Albă a recunoscut că nu erau tarife reciproce, ci că s-a aplicat o formulă complicată, dar rezultatele erau foarte apropiate de cele obținute ca mai sus. Câtorva țări, printre care și Rusia, li s-a aplicat doar un tarif minim de 10%, Trump explicând că în urma sancțiunilor economice, volumul importului de produse rusești s-a redus oricum foarte mult.
Am dat aceste detalii fiindcă, din start, la surpriza creată de tarifele mult peste așteptări, s-a adăugat și faptul că s-a procedat cu totul altfel decât s-a afirmat, cu motivații greu de înțeles și fără o analiză serioasă a consecințelor – încă un motiv pentru panica în care au intrat bursele, motivul principal fiind însă efectul destabilizant asupra economiei mondiale prezis de nenumărați experți, cu repercusiuni în final și asupra Americii înseși. Experții au avertizat că un război comercial de amploare ar duce la o gravă recesiune economică și au amintit de pericolul din anii ‘30, când conflictele comerciale au dus la dezastre economice și politice. Președintele Trump a admis că va urma probabil o perioadă grea, dar a promis că după “ziua eliberării”, cum a numit-o el, va începe o adevărată “epocă de aur” pentru America. De ce “ziua eliberării”? Fiindcă, “după ce America a fost încătușată economic, exploatată și spoliată sistematic de celelalte țări ale lumii”, care “au luat America de proastă”, a spus Trump, “acest lucru nu se va mai întâmpla” după ziua când s-au anunțat noile tarife.
Și astfel, după ce generații întregi de lideri americani au apreciat valoarea implicării Americii în menținerea unei ordini mondiale care i-a oferit acces la resurse, rol privilegiat al dolarului, control asupra sistemului bancar mondial și multe alte avantaje, Trump consideră că în toată această perioadă America a fost jefuită. Așadar nu ar mai avea rost ca America să susțină acel tip de ordine mondială și cu atât mai puțin să cheltuiască pentru ea. Trump se înscrie astfel într-o tradiție de politică izolaționistă cunoscută și în trecut, dar nu acest vestigiu al trecutului ne preocupă acum, ci un altul – protecționismul comercial prin aplicare masivă de tarife. Trump invocă în acest sens politica președintelui William McKinley (1897-1901). Atunci “eram o țară cu mare avuție și acum vom face asta din nou”, a spus Trump în campania prezidențială. Numai că, potrivit unui articol din 6 aprilie în Le Monde, Trump a ignorat faptul că ulterior McKinley și-a regretat politica comercială agresivă, Trump trecând cu vederea și ce spun istoricii despre acea perioadă: că “sărăcia a luat mari proporții, la fel și corupția în cadrul guvernului” și că “în afară de unii oameni extrem de bogați […] foarte puțini americani au dus-o bine la sfârșitul secolului al XIX-lea”. Trump îl admiră pe McKinley deoarece “a făcut țara noastră foarte bogată prin tarife și talent de om de afaceri”, dar și fiindcă a extins teritoriul Statelor Unite. În urma unui scurt război, McKinley a forțat Spania să cedeze Statelor Unite Cuba, Porto Rico și Filipinele. Semnificativ? Acest aspect pare fără legătură cu tarifele, dar vom vedea că în cazul lui Trump s-ar putea să aibă legătură.
Atunci când Trump vorbește de marile deficite în comerțul cu produse, prin care America ar fi spoliată, el uită că Statele Unite sunt cel mai mare exportator de servicii din lume, o mare parte dintre ele, de la cele financiar-bancare la așa numitul cloud-computing fiind livrate digital. Anul trecut, America a avut un excedent comercial de aproape 300 miliarde dolari în comerțul cu servicii. Țările afectate de tarifele americane în comerțul cu produse ar putea riposta asupra sectorului american al serviciilor, mult mai important în economia americană decât cel al produselor. Dar un război comercial afectându-i sectorul serviciilor ar putea duce la recesiune economică în Statele Unite și astfel la probleme grave în întreaga economie mondială, ceea ce nu e de dorit.
Mi s-a părut cu totul remarcabilă reacția revistei The Economist după „Ziua eliberării”. În cei 38 de ani de când, fiind în Anglia, am urmărit această publicație prestigioasă, nu am văzut niciodată o asemenea vehemență și un asemenea ton, de-a dreptul insultător, într-o revistă recunoscută pentru echilibru și ton civilizat. Iată câteva citate din articolul cu care se deschide numărul din 5-11 aprilie. Titlul lui este “Ziua Ruinării”
“Dacă cumva nu ați observat că America a fost ‘furată, spoliată, violată și jefuită de alte țări’ sau că i se neagă cu cruzime ‘o șansă de a prospera’, felicitări: aveți un simț al realității mai ferm decât al președintelui Statelor Unite. E greu de spus ce e mai îngrijorător: că liderul lumii libere poate debita asemenea năzbâtii despre economia cea mai de succes și cea mai admirată a acesteia, sau faptul că în 2 aprilie, mânat de propriile-i închipuiri, Donald Trump a anunțat cea mai mare schimbare în politica comercială de peste un secol – comițând și cea mai profundă, dăunătoare și inutilă eroare economică din epoca modernă.” Dacă cineva va obiecta că The Economist e o revistă britanică, nu americană, precizez că și Wall Street Journal a adoptat o poziție foarte critică.
Dar să vedem ce rezultate așteaptă Trump de la măsurile sale tarifare.
1. Mai întâi e vorba de bani, de sume enorme care ar intra în bugetul federal. Cu tarifele de până acum, anul trecut au intrat 77 miliarde de dolari. Cu noile tarife, se așteaptă anual sute de miliarde, respectiv până la 6 trilioane dolari în următorii zece ani. Nu este foarte clar cum vor fi folosite aceste fonduri, dar a devenit evident, între timp, care este principala sursă a lor. Tarifele lui Trump reprezintă efectiv un impozit asupra consumatorilor, aplicat prin mărirea prețurilor la produsele de import – o gamă enormă de produse, precum haine, jucării, calculatoare, televizoare, echipamente electrice, biciclete, automobile, manuale, rechizite etc. Sunt probabil multe moduri de a valorifica astfel de fonduri, dar Trump speră că astfel își va putea îndeplini promisiunea de a reduce impozitele. Evident, el îi va avantaja astfel pe cei bogați, care vor câștiga mult mai mult decât vor pierde din cauza creșterii prețurilor. Oricum, ei așteaptă să fie răsplătiți pentru donațiile masive pe care i le-au făcut lui Trump în campanie. Cu alte cuvinte luăm de la săraci și dăm la bogați, invers ca Robin Hood. Dar să nu ne pripim. Dacă economia Americii nu va fi grav afectată de războaiele comerciale și vor intra într-adevăr la buget sume considerabile, probabil că banii ar fi folosiți și pentru reindustrializarea Americii.
2. Reindustrializarea este, de fapt, al doilea motiv important invocat de Trump pentru introducerea tarifelor. Aș face doar câteva remarci în această chestiune complicată:
Liberalismul economic și globalizarea au afectat clasa muncitoare în multe țări din occident, dar în America ea a suferit mai grav decât în Europa, unde au funcționat mai mult ajutoarele de stat. Trump spune că politica lui va aduce o reindustrializare a Americii, care va scoate pe mulți din sărăcie. Cu alte cuvinte, sub conducerea lui Trump, republicanii ar fi cei care ajută clasa muncitoare, (ceea ce i se pare lui Trump o soluție ca democrații să nu mai câștige niciodată alegerile în America).
– După introducerea tarifelor, se presupune că firmele americane își vor repatria producția din alte țări ca să evite tarifele pe care le suportă când își trimit în America produsele fabricate în străinătate. Din același motiv, chiar unele firme străine vor dori să producă în America. În schimb, firmele americane care produc în țară vor fi ele însele afectate de tarife, fiindcă componentele de import ale produselor lor se vor scumpi din cauza taxelor comerciale.
– Prin reindustrializare s-ar realiza treptat și obiectivele promovate de așa-numitul “productivism”, ideologie urmărind inclusiv atragerea clasei muncitoare de partea republicanilor și care e teoretizată de comentatorul și consilierul politic Oren Cass. El susține că eficiența și productivitatea sunt mai puțin importante, pentru binele populației contând în special existența locurilor de muncă bine plătite, în industria manufacturieră. Ideea ar părea atrăgătoare, dar menținerea artificială în acest mod a locurilor de muncă amintește de politica fostelor țări socialiste, cu rezultatele cunoscute.
– Chiar dacă locurile de muncă ar fi create eficient, întrebarea este cât de repede ar putea ele să apară. Noile întreprinderi ar necesita lucrări de construcție și refacere de infrastructură, după ce aceasta a fost neglijată în lunga perioadă de dezindustrializare din America. Necesită și o forță de muncă adecvată, greu de recrutat dintr-o populație în rândul căreia s-au pierdut anumite tradiții și competențe. Efectele vizibile ar putea întârzia prea mult ca să-i ajute la timp din punct de vedere politic pe republicani.
– În fine, întreprinderi cu adevărat eficiente nu ar oferi foarte multe locuri de muncă. În China, de exemplu, majoritatea uzinelor, a minelor etc. se bazează pe robotizare și o eficientizare făcută inclusiv pe baza inteligenței artificiale, deci nu au prea mulți salariați. A proceda altfel în America ar duce probabil la o rămânere în urmă tot mai pronunțată față de China.
3. Dincolo de fonduri masive la buget și de reindustrializare, mai există un motiv pentru care Trump pariază pe tarife. El vede tarifele ca o posibilitate de a intimida și domina pe plan internațional, folosindu-le drept pârghii (“leverage”) în negocieri inclusiv cu scopuri geopolitice. După ce membrii administrației sale au insistat că aceste tarife nu sunt negociabile, Trump i-a contrazis brusc: ba da, ele pot fi negociate, “dacă negocierile aduc ceva bun pentru America”. De altfel, și pe plan intern Trump folosește sistematic măsuri de intimidare și dominare, împotriva sistemului judiciar, a presei, a universităților etc. etc., totul pentru a obține capitularea acestora în fața obiectivelor lui și a dorinței lui de răzbunare.
4. Ce va urma este imposibil de prezis în acest moment. A început un joc complicat de riposte și contra riposte, tentative de negocieri care eșuează și eforturi de a se evita războaiele comerciale, eforturi care au înregistrat cel puțin un eșec. Prședintele Trump a reacționat imediat cu vehemență când China a aplicat unor produse americane același tarif de 34% anunțat contra ei în 2 aprilie. Trump a dublat tariful, China a ripostat din nou, iar miercuri Trump a anunțat că taxa comercială aplicată produselor din China se ridică la 104%. Potrivit unor analiști politici, liderii Chinei ar părea totuși să creadă că pot câștiga acest război comercial. Ei nu depind de voturile celor afectați de războiul comercial, în timp ce Trump e lider într-o țară unde voturile mai contează. Europenii par să asculte îndemnurile la prudență în ce privește o eventuală ripostă (mai ales contra sectorului american al serviciilor) și încearcă să negocieze, dar ofertele lor de concesii nu au avut succes. Între timp, valul de critici împotriva măsurilor luate de Trump sporește, inclusiv în rândul miliardarilor care l-au sprijinit. Au crezut că politica lui va fi bună pentru companiile lor, ca să vadă acum sute de miliarde de dolari dispărând din valoarea de piață a acestora. Situația arată de așa natură, încât în ziarul Financial Times se discută cum s-ar putea ca “Recesiunea economică Trump” să nu devină “Depresiunea economică Trump” – referire la dezastrul din anii ’30.
Un fenomen interesant este aparenta apropiere între țările afectate de tarife, pentru a se sprijini reciproc. Cine s-ar fi așteptat la discuții între Japonia și China pe tema tarifelor lui Trump, chiar dacă Japonia a negat că scopul a fost stabilirea unei poziții comune. O “apropiere” a Uniunii Europene de China, provocată de Trump, nici nu ar fi ceva fără precedent. Înainte de alegerile din 2020, exasperați de cum își trata Trump aliații, liderii europeni au decis ca UE să semneze un tratat de strângere a relațiilor economice (și nu numai) cu China. Tratatul a fost semnat, dar în urma victoriei lui Biden, el nu a fost ratificat. Se va spune că rivalitatea economică între diferitele părți este prea mare pentru o bună colaborare, dar unii experți arată că există moduri de ajustare și e posibil ca părțile afectate de pierderea accesului la piața americană să-și lărgească substanțial schimburile între ele. Dacă acum liderii chinezi vor încuraja și consumul intern, rămas nedezvoltat, le va fi mai ușor să depășească criza, ajutându-i și pe alții ca o piață de desfacere pentru produsele acestora.
În sfârşit, parcă pentru a confirma că nu se mai poate prezice nimic, nici măcar de la o zi la alta, miercuri seara târziu, chiar înainte de trimiterea articolului spre publicare, a apărut știrea că președintele Trump “a autorizat o pauză de 90 de zile în aplicarea tarifelor pentru 75 de țări care s-au adresat Statelor Unite pentru negocieri și nu au ripostat în niciun mod semnificativ”, și a decis totodată sporirea taxei comerciale pentru produsele importate din China la 125%. Pare a fi o acțiune menită să suspende înaintarea spre un război comercial între Statele Unite și o mare parte a restului lumii, președintele Trump concentrându-se pe “bătălia” între America și China.
Mihai Vasilescu
33 Comments
Îmi permit să prezint subiectul evitînd o explicație elevată. Tarifele permit unui guvern să-și protejeze proprii producători în fața unei concurențe externe care, în caz extrem, poate coborî artificial prețul produselor. Un guvern care nu folosește această pîrghie asistă în fapt pasiv la dispariția treptată a producătorilor proprii. Fenomenul acesta a avut loc în America, aceasta avînd tarife deosebit de mici, timp de decenii. Trump dorește să corecteze situația prezentînd lista de tarife noi . Vezi
https://www.theguardian.com/business/2025/apr/03/trumps-tariffs-the-full-list
E foarte ușor de văzut că tarifele propuse de Trump (coloana din stînga) sînt de valori mai mici decît cele impuse produselor americane (coloana din dreapta). Am impresia că la mulți baabeliști nu le e clar că acțiunea președintelui american e o acțiune ce trebuie să o ia în interesul Americii. Detaliile realizării ei nu sînt de competența liliputanilor, mai ales a celor care nu sînt la curent nici cu transformările pozitive aduse pe plan intern de acest președinte împotriva căruia se pregătea o treia încercare de asasinat.
Şi totuşi, după cum demonstrează articolul pe care-l comentaţi, aceste măsuri îl pot afecta în mod “gulliverian”, pe americanul liliputan.
Dna Ghiță – Răspuns simplificat, poate nu cel mai edificator, pentru un comentariu rezonabil de scurt.
În urmă cu doi ani, în Romania, am cumpărat roșii romînești. Se mai găsesc rar și la un preț superior. În prezent, Romania are de ales între două căi posibil de urmat.
-1- Continuă importul nestînjenit al roșiilor. Consecință – Producătorul romîn nu face față concurenței și se duce aiurea să culeagă căpșuni. Copilul lui nu va urma meseria tatălui profesia dovedindu-se nerentabilă. Din Romania dispare un loc de muncă și capitalul uman corespunzător (specialistul). Romania rămîne pe de a întregul la cheremul prețului dictat de producătorul extern și fără a avea posibilitate de a concura pe alte planuri, capitalul uman fiind pe alte meleaguri. Viitor sumbru garantat.
-2- Să impună o taxă pe importul de roșii. Aceasta va duce la creșterea prețului roșiilor importate, reducînd diferența față de a celor originale. Evident, cumpărătorul liliputan va fi afectat – ceeace a spus și Trump de la început – dar capitalul uman nu va dispare iar guvernul va avea, grație tarifelor colectate, posibilitatea de a impulsiona ramuri de producție vechi și noi, evitînd viitorul menționat la calea 1. Nimic nou sub soare – strîngi cureaua și începi să te chibzuiești mai bine.
Exemplul Dvs. cu roşiile e irelevant. Producţia românească de roşii e subvenţionată cu fonduri europene. Roşiile importate sunt din Turcia, îndeobşte în extrasezon şi nu sunt semnificativ mai ieftine, chit că sunt mai proaste calitativ. Dar când e vorba de Trump şi politica lui niciun argument, cât de logic, nu vă poate clinti încrederea nestrămutată. Poate timpul…
Dna Ghiță – Cu roșiile se pare că am intrat pe un teren minat deși cumnata din Constanța mi-a confirmat diferența de preț ( 2-3 ori) observată mine în 2023 la Constanța și de calitate menționată de dvs. În ceeace privește convingerea prin argumente emise de departe și care dvs. și altora vi se par logice, ea n-are valoare pentru mine, eu fiind convins de ceeace percep la fața locului. Eu nu m-am născut “trumpist”. Pentru mine realitatea vorbește mai degrabă decît o prelegere presupus savantă. Să ne întoarcem o clipă la tabelul cu tarife. Țările de pe listă apar în ordinea descrescătoare a volumului comercial cu S.U.A.- la cele 13 din capul listei, tariful propus pentru importuri de către Trump e pe jumătate din tariful aplicat deja de țările respective produselor americane importate. La început țările au țipat dar acum 75 dintre ele s-au arătat dispuse la tratative (mai lasă jupîne..). Anumiți economiști pe aceeași linie cu opoziția internă se ocupă în continuare numai de efectele secundare ale “medicației” lui Trump. Fac o paralelă parțială cu o relatare dintr-un roman de C.Petrescu – “Domnule politician.Oamenii rîd de coada cățelului dvs.” / -“Mai bine să rîdă de coada cățelului meu decît de mine.” – Cumnata din București l-a înjurat pe Trump:” O să crească prețul la soia, o să crească prețul salamului făcut cu soia.”.
Daca productia romaneasca de rosii e subventionata de fonduri europene, aceasta inseama ca la un moment dat fondurile lipsind productia va scadea considerabil, si producatorul nu a mai fi incurajat sa creasca rosiile. Din experienta mea proprie, aproape ca nu se vad produse articole in supermarketele din orase de origine autohtona. Pentru incurajarea productiei autohtone pare a fi subinteleasa necesitatea ridicarii taxelor pe produsele alimentare importate. Cel putin in agricultura, revenirea la acest tip de productie, ar parea mai simplu, in caz ca nu s-au distrus deja contextele sau vandut terenurile in scopurile constructiilor diverse.
Dimpotrivă, sunt multe produse româneşti în magazinele româneşti, inclusiv în supermarketuri, lactate, carne de pui, legume şi fructe şi scrie pe ele: Ia din România, produs în România, etc.
AI dreptate, nu am specificat. dar pornind de la rosii,
m-am refeream la legume si fructe, care in locurile vizitate de mine si in numar mare, nu erau de productie autohtona !!!
KI excelent mini-articol – dupa WW2 SUA era 55% din GDP-ul mondial (mai ales din cauza distrugerii din Germania), azi este 25%.
Dar ce e mai interesant este ca are 38% din consumul mondial. Din cauza asta avem 75 de tari care vor sa “negocieze” tarifele si chiar China trebuie sa faca acelasi lucru. Fara piata SUA, China s-ar putea sa piarda locul 2 in lume.
D. Duncan – Vă mulțumesc pentru aprecierea dată de dvs. comentariului meu din April 11( considerat de dvs. miniarticol ).
Domnule Vasilescu, mulţumesc pentru articolul explicit prin care prezentaţi unele dintre problemele create prin ultimele hotărâri ale lui Trump privind tarifarea produselor de import în SUA.
Aş avea cel puţin o remarca. Citez din cele spuse la nr. 1
“Tarifele lui Trump reprezintă efectiv un impozit asupra consumatorilor, aplicat prin mărirea prețurilor la produsele de import – o gamă enormă de produse, precum haine, jucării, calculatoare, televizoare, echipamente electrice, biciclete, automobile, manuale, rechizite etc”
Îmi permit să spun că problema poate fi privită şi dintr-un alt unghi.
Consumatorii – după mărirea preţurilor – vor fi obligaţi (şi cred că aceasta este unul dintre scopurile, menţionate, ale tarifării) să cumpere produsele locale în locul celor importate. Fie că este vorba de maşini sau produse de consum, scopul este ca prin consumul de produse locale să se reorganizeze producţia locală ceea ce numiţi re industrializare (cu riscurile şi problematica pe care le menţionaţi mai departe) Deci cred, că nu se poate ignora interesul expus pentru folosirea producţiei locale, o minimizare a independenţei economice de “restul lumii”, poate un fel de AUTARCHIZARE, formula sec. XXI. Au fost încercări de acest gen, nu numai în România ceauşistă, dar şi în alte ţări (Grecia de ex sub dictatorul Metaxas, înaintea WWII, şi probabil altele despre care nu ştiu).
Mi se pare interesantă opinia conform căreia, “ajutorarea populaţiei productive locale” va da un boost serios republicanilor, contribuind eventual după opinia lui Trump popularitatea lor în viitoare alegeri.
Un lucru pare însă foarte îngrijorător, de altfel nu numai de acum, lansarea atât de masivă pe plan mondial a Chinei este periculoasă sub forme mai puţin percepute până acum, adică, aparent, nu atât militar, ca un pericol militar mondial, dar nimeni nu ştie ce poate aduce anul, pe care nu l-a adus încă ceasul.
Mulțumesc mult, dna Rozenberg, pentru acest comenatriu. Aveți perfectă dreptate, va fi astfel stimulată, în viitor, orientarea spre produse locale. Problema e că, așa cum spunea, foarte amuzant domnul Klein Ivan, cam tot ce nu e din China în magazine sunt doar vânzătorii și clientii. De fapt, dl. Klein spunea că la asta s-ar ajunge curând dacă nu e aplică tarifele, dar realitatea e că majoritatea mărfurilor nu se găsesc decât de import, fiindcă nu se fabrică suficient în America.
In acest caz daca chiar asa stau lucrurile, exista si ceva apreciabil – cu tot riscul implicat si al dificultatii obiective de a prevedea implementarea avantajoasa a acestor proceduri – in masurile tarifare ce vor interveni in perioada urmatoare. Multumesc🙂
Evident, așa este!
Un articol ff interesant si explicativ. Felicitări.
Propun redacției sa-l mai invite pe Drl. Vasilescu sa contribuie cu câte un articol pe teme economice, un subiect pe care foarte puțini îl înțeleg.
GbM
Dl Vasilescu va felicit pentru aceasta analiza. Doua lucruri foarte importante trebuie mentionate pe care multi nu le inteleg:
1- situatia interna din SUA este foarte speciala: din cauza preturilor mari si a mainii de lucru scumpe (cam acelasi in Europa) multe companii s-au mutat si produc in tari cu mana de lucru ieftina. Muncitorul american s-a trezit fara lucru, desi design-ul si consumatorul sunt in America. Asta a declansat un deficit comercial care SUA il acopera cu dolari.
2 – acesti dolari genereaza inflatie in SUA in ciuda faptului ca dolarul are un statut special de moneda stabila care nu mai e stabila din cauza ca se devalorizeaza. Tarile din BRICS nu mai fac comert in dolari deja. SUA este nevoita sa isi reexamineze bugetele, mai ales bugetul militar si cel de welfare.
3 – in situatia prezenta foarte putine produse se produc in SUA, marea majoritate sunt importate, unele din tari care nu sunt prietene, si care in caz de razboi pot sista livrari de la o zi la alta. Epidemia COVID a aratat ca trebuie cel putin 50% din orice produs sa fie de origine interna. Nu vorbim aici numai de produsele militare, dar de asemenea si medicamente, vaccinuri, si alte produse vitale. Situatia prezenta nu poate continua mai ales pentru o stat mare care este si hegemon in lume. Exemplu in timpul COVID-ului care conteaza ca razboi mondial, a fost o lipsa majora de respiratoare, vaccinuri si masti. Nimeni in SUA nu le mai producea, si in plus alte tari care le produceau aveau grija inainte de orice sa satisfaca cerinta lor interna.
4 – aceasta criza sau potentialul de a fi o criza majora este cunoscuta de mult timp. Globalizarea a agravat situatia. DT este un presedinte care se va dovedi fiind foarte special in bine si nu in rau asa cum cred multi. Isi risca viata buna fara probleme la batrinete pentru tara lui. Daca reuseste re-industirializarea SUA va intra in istorie ca unul din cei mai mari presedinti ai SUA – si in ultimii 250 de ani sunt mai putini de cinci.
D. Duncan – Ca de obicei, ați scris un comentariu “limpede şi logic” încheiat cu o părere personală similară cu a mea. Mi-ar place să scrieți un articol pe această temă. Probabil n-aș avea multe observații de făcut.
M-aţi dat gata cu “Isi risca viata buna fara probleme la batrinete pentru tara lui. Daca reuseste re-industirializarea SUA va intra in istorie ca unul din cei mai mari presedinti ai SUA – si in ultimii 250 de ani sunt mai putini de cinci.” Pur şi simplu nu mi-a dat prin cap să receptez în această cheie eroică acţiunile (adeseori imprevizibile) ale măreţului preşedinte care tocmai a declanşat Epoca Haosului (The Age of Chaos). Pe de altă parte, explicaţiile d-lui Duncan nu lămuresc aspectul pe care articolul d-lui Vasilescu îl scoate în evidenţă foarte logic şi limpede: americanul de rând va plăti cu vârf şi îndesat pentru politica tarifelor care vizează “partenerii comerciali” din alte ţări.
D.Vasilescu a menționat în articol că “Președintele Trump a admis că va urma probabil o perioadă grea “. Nu e ceva nou că cel mic plătește greșelile celor mari, la care referindu-se, Trump i-a numit “stupid presidents”. Problema trebuia rezolvată ieri.
Dna Andrea – este chaos in lume si fara DT – aceasta problema a fost neglijata multi ani – de ce? – a fost peroiada prospera cand se credea ca globalizarea va rezolva totul – presedintii americani nu s-au atins de aceasta problema ca sa nu genereze inflatie si sa fie realesi, iar toata lumea si mai ales China s-au complacut vinzind in SUA cu miliardele, fara sa cumpere produse americane. A trebuit sa vina DT care a trebuit sa treaca peste doua incercari de asasinare si multe alte incercari sa fie scos din activitatea politica ca sa faca asta. Lumea este foarte complexa azi si din cauza asta totul pare ca fiind chaos. Inteleg de ce toata lumea este indignata. Viata buna s-a cam terninat peste tot incluzind SUA. Schimburile dintre state trebuie echilibrate. Altfel ne apropiem de razboi care bineinteles trebuie evitat cu orice pret.
Este foarte eroic sa continui aceeasi politica dupa ce iti trece un glonte prin ureche si dupa asta un nebun asasin te asteapta la marginea terenului de golf sa te lichideze. Si asta cu toata paza personala.Si ne plangem de Putin care isi lichideaza opozitia, dar nu spunem nimic de DT pe care inainte de asta au incercat sa-l lichideze politic de mai multe ori. Aceasta diviziune radicala in multe tari, cred ca are un fundal psihologic. Ceva nu ne place la ideile opozitiei.Mi-e frica ca lipsa asta de dialog sa nu se degradeze in violenta si chiar razboi civil.
Domnule Duncan, apreciez foarte mult explicațiile dumneavoastră și cu acest prilej amintesc că eu nu am negat câtuși de puțin necesitatea și meritele unei reindustrializări a Americii. Am evidențiat doar unele dificultăți existente (și care nu e rău să fie semnalate), faptul că probabil va dura mai mult decât anticipează unii până se obțin rezultate vizibile, și totodată riscul ca politica de reindustrializare să fie aplicată pripit și ineficient, deci păgubos. După aceste precizări, având în vedere modul clar și mai ales logic cum puneți dumeneavoastră problemele în general. și pe care l-am apreciat și îl apreciez fără rezerve, sper că veți fi de acord cu următoarea mea remarcă. Președintele Trump a justificat aplicarea de tarife tuturor țărilor lumii, tarife foarte dure în unele cazuri, prin faptul că restul lumii e foarte vinovat față de America. A afirmat că celelalte țări au jefuit și contribuit la dezindustrializarea Americii în mod revoltător și că economia americană e într-o stare deplorabilă. Bun, acum să admitem că economia Americii, considerată de toate celelalte țări dezvoltate ca fiind în cea mai bună stare, în comparație cu economiile lor, nu e totuși la nivelul la care ar putea fi, și unde o dorește președintele Trump; să acceptăm că America a fost persecutată și jefuită de restul lumii într-o perioadă în care, ca hegemon, s-a bucurat totuși de enorme avantaje; dar putem accepta. că restul lumii e vinovat de dezindustrializarea Americii? Nu, domnule Duncan, de asta sunt vinovate, fără îndoială, companiile americane însele ( dacă pot folosi acest cuvânt în registrul stilistic de față). Ori, presedintele Trump face o eroare de logică amestecând cele două chestiuni, și nu e singura dată când e neglijent și față de logică și față de realitatea factuală. Domnule Duncan, eu consider că există o afinitatea între noi, și că nu mă veți bănui că sunt de principiu anti-Trump. Vă asigur că nu. Îmi doresc doar ca unele din scopurile lui, care mi se par de dorit, să nu fie compromise de diferite excese, de neglijență și pentru că nimeni din partidul repblican nu îndrăznește să-i atragă atenția.
Dl Vasilescu apreciez comentariul dvs, ca si articolul care cred ca explica multe pentru Baabelisti. Ca sa va raspund, iata citeva amanunte in care incerc sa va raspund:
1 – stiinta economica nu este o stiinta exacta, desi foloseste algoritmi si numere; in plus se combina cu geopolitica;
2 – scopul schimbarii de tarife este multiplu: sa echilibreze balanta comerciala a SUA, sa re-industrializeze america care a pierdut foarte mult nu numai job-uri dar si oameni care stiu sa produca incluzind software, sa reduca depedenta SUA la produse strategice cum ar fi armament si medicamente si sa stabilizeze dolarul ca sa continue sa fie folosit ca moneda de schimb.
3 – sigur ca este foarte dificil de facut asta in 3 ani sau chiar 5. Republicanii vor sa fie alesi peste 2 si 4 ani. DT nu mai poate sa fie presedinte dar altcineva va continua politica lui. Daca democratii vor castiga probabil ca o sa mergem inapoi la inflatie. Obiectivul este sa se produca minimum 30% in interiorul granitelor SUA la fiecare produs si asta in 2028.
4 – pot spune ca toate tarile sunt vinovate – SUA s-au complacut cu aceasta situatie avind produse ieftine si tiparind dolari si celelalte tari au exploatat piata libera americana care este echivalentul gastei care face oua de aur.
În general noţiunile şi procesele economice mă depăşesc, chiar şi la nivelul elementar, dar citind acest articol am înţeles, cât de cât, că aplicarea tarifelor şi taxelor internaţionale este un mecanism sensibil şi foarte puternic. Folosirea lui iresponsabilă influenţează echilibrul global, dând peste cap viaţa oamenilor simpli şi corecţi, de pretutindeni… Ş ei nu se pot apăra singuri.
Articolul este foarte bun și la obiect – până unde?
Nu știu.
Dar oare experții economico – financiari ai Președintelui Trump n-au estimat anterior toate aceste efecte și reverberații globale?
Sau e vorba de un colosal „Joc de bursă” cum n-a mai fost în acest secol în care Trusturile financiare vând acțiuni pe 31 Martie apoi – după anunțul Președintelui Trump – „bursele cad” iar acțiunile își scad valoarea cu 5% până la 20% funcție de domeniu.
Ulterior, magnații le răscumpără pe 5 Aprilie adăugându-și încă 10% la active?
Probabil că trusturile financiare americane au participări financiare în Europa și China iar noi, populația de rând vedem doar „vârful aisbergului”.
Se adeverește teoria mea cu șocurile. Pe de altă parte, Trump este impredictibil, când îl auzi vorbind ți se pare cănu este normal, nu așa trebuie să vorbească un șef de stat. Este clar că aceste măsuri îi vor aliena pe aliații și prietenii lui externi, vor lovi aproape în aceeași măsură pe americani, pe muncitorii pe care Trump vrea să-i mențină de partea lui. El a dat înapoi din cauza pozițiilor critice luate tocmai de sprijinitorii lui, miliardarii anericani care au pierdut imens.. Atenție, trumpiști de la Baabel!
Dna Galambos – cand ai miliarde nu iti mai pasa daca pierzi 20% – ai atitia bani ca nici nu stii citi ai exact si nu stii ce sa faci cu ei. Un “sef de stat” nu este un profesor sau un academician – este un politician care vorbeste frumos si pe intelesul alegatorilor. DT este foarte charismatic si de asta atitia alegatori il plac. Da, sunt de acord ca in toata lumea nivelul de trai va scadea si asta era inevitabil din cauza razboaielor care trebuie sa fim atenti sa nu duca la al trilea razvoi mondial.
Un articol exceptional de bine conceput si scris care mi-a sistematizat intelegerea tarifelor si a implicatiilor lor. De exemplu, nici nu-mi trecuse prin minte ca ar exista o conexiune intre ambitiile geopolitice ale lui Trump si tarife, dar uite…ele exista!
În noianul de informații contradictorii, găsesc, în sfârșit, un articol excelent! Felicitări, domnule Mihai Vasilescu!
Articol documentat. Documentele aduse sugerează anumite poziții față de subiect, unele fiind în opoziție cu aprecierile mele în comentariile precedente. Să vedem interpretările cititorilor. Eu prefer articole în care autorul își prezintă clar părerea despre subiect, mă ajută să răspund la întrebarea “eu cu cine votez?”.
Sper, domnule Klein, că acest articol limpede şi logic v-a satisfăcut preferinţele.
Dna Ghiță – Vă rog să recitiți comentariul meu, sub care v-ați exprimat speranța că articolul mi-a “satisfăcut preferinţele” – în el aveți răspunsul. Epitetele “limpede şi logic” le-aș acorda la comentariul d. Duncan, comentariu limitat la cîteva aspecte și terminat cu o apreciere clară a acțiunilor lui Trump.
Dna Ghiță – Mai jos prezint punctul meu de vedere, care are diferențe față de recentele două articole cu subiect America. E mai simplu pentru mine să scriu despre subiect decît să prezint aspecte cu care sînt în dezacord, iar cititorii sînt chemați să vadă diferențele. Deci are titlu dar nu se vrea a fi articol.
……………………………………………………..
Un subiect actual văzut de un liliputan
În prezent America trece printr-un proces comparabil cu Revoluția Americană în urma căreia a fost fondat statul actual. Pe cei care nu sînt în măsură să accepte această comparație îi invit să compare președenția actuală cu cea precedentă în care președintele nu era cel care conducea. Să amintesc doar ceva de rîs/ plîns – cu „autopen”-ul cu care au fost semnate în numele lui Biden, cînd acesta nici nu se afla în Casa Albă, grațieri ale unor persoane pentru orice fapte vor comite în viitor. De fapt cum reiese acum, Biden nu avea idee ce se întîmplă în țară și e posibil ca Obama vizitator la Casa Albă la fiecare două zile nici să nu-l contacteze. Spre deosebire de el, președintele Trump acționează cu multă energie și deosebit de transparent atît pe plan intern cît și extern împreună cu o echipă valoroasă. Opoziția e contra la orice acțiune a lui Trump, chiar dacă e vorba de una necesară și binevenită pentru America. De remarcat limbajul opziției, inferior limbajului de „lemn” de tristă amintire.
Aplicarea de taxe de către Trump e o măsură impusă de realitate, o realitate pe care un șir lung de președinți precedenți n-au vrut să o vadă/înțeleagă. Cvasi inexistența taxelor americane aplicate importurilor a pus cumpărătorul american aflat într-un magazin, ca numai el și vînzătorul să nu fie made in China. Avînd în vedere situația gravă și dorința de a pune lucurile pe făgașul necesar în timpul președenției lui, Trump a luat “taurul de coarne” aplicînd tarife deduse cu o formulă, ca punct de pornire, însă mai apoi va aplica „mai dă romîne, mai lasă jupîne”. Desigur acțiunea a avut și are repercursiuni pe plan mondial care în viziunea opoziției și a unor experți economici ( “rude” apropiate cu cei care îi cereau în urmă cu cca un an jumătate lui Netanyahu să prezinte planul pentru Gaza după încetarea luptelor ) trebuiau luate în considerare de la început. Sînt sigur că atitudinea flexibilă a lui Trump va rezolva problemele. Ideea că taxele vor aduce o criză mondială, ca cea din anii 30 ai secolului trecut, n-o accept – atunci întîi a venit criza și măsurile luate n-au fost cele corecte. Conștient de situație, Trump urmărește reindustrializare Americii înainte ca să fie aplicabilă vorba lui Cațavencu despre o „industrie admirabilă, sublimă dar care lipsește cu desăvîrșire”. Să nu uităm că o condiție sine qua non a victoriei în WWII a fost industria americană. GDP american după război era 50% din cel mondial, azi fiind probabil 20%. America a fost pînă acum, mai mult sau mai puțin garanția unui Pax Americana, cred de preferat la o alfel de Pax. De mulți ani navele de pescuit chineze își extind zonele de activitate spre sud în ape revendicate de vietnamezi, filipinezi. Solicitat să trimită nave de război, președitele filipinez a replicat : „nici vorbă, o să fie masacru”. Cum să se opună navelor chineze care pescuiesc cu impunitate în apele lor teritoriale niște prăpădite state africane de pe coasta de vest a continentului? Nu degeaba consideră Trump că e în interesul Americii să fie prezentă în Groenlanda, Panama și chiar Canada, desigur și în interesul lor. În politica externă ca și în cea internă, Trump are multă clarviziune. E un mare noroc pentru Israel că Trump e pe aceeași pagină cu Netanyahu, acesta din urmă fiind, după modesta mea opinie, cel mai potrivit pe durata conflictului cu Gaza.