1. Singura carte pe care o cunosc cu o bună aproximație este propria mea carte de identitate.

2. Sunt stăpânul propriei neputințe și sluga tembelismului personal.

3. Evita-m-aș, da’ n-am cum!

4. Permanența istoriei românești e orișicât Escu, mai pe înțelesul tuturor Madame Praporgescu…  

5. Am avut și eu o muză, dar treptat s-a sublimat în scuză.

6. Mă simt tot mai belgian între flamanzi și valoni. Dulcea atracție a neutralității.

7. Nu mă pot plânge. Toată viața am fost sătul, sătul de toate regimurile politice în care am trăit.

8. Nu-mi dau seama dacă am simțul umorului, dar cert este că de cele mai multe ori, eu sunt însăși poanta.

9. Probabil că n-am fost dac, dar am încercat să fiu drac. Probabil că n-am fost roman, dar am încercat să scriu un roman. Probabil că n-am fost rom, dar m-am simțit tot timpul român. Probabil că sunt evreu și încerc să nu mai dau nici un rateu.

10. În copilărie am fluierat pe la meciuri. Apoi în tinerețe am fluierat după fete. La maturitate am fluierat de câteva ori în biserică. Acum, la începutul apusului, fluier a pagubă. Fluieratul drept constanță existențială.

11. Adio, dar rămân cu tine! Voluptatea permanenței fără ieșire.

12. Ce sentiment sublim de ușurare când pleacă musafirii! Nici nu mai contează dacă tu rămâi…

13. Când îți moare ultimul dușman, nasoală situație, încep din nou eforturile sisifice de a-ți inventa alții!

14. Mă strădui să fiu la curent cu evenimentele ca să evit tensiunile existențiale și să pot opune rezistență valurilor istoriei. Adică să rămân om, potrivit simplei legi a lui Ohm.

15.  Pax Americana a devenit Vax !

16. Voi risca tot mai mult să fiu modest și chiar să am curajul tăcerii.

George Vigdor