Fiecare om este suma tuturor evenimentelor pe care le-a trăit, a locurilor pe care le-a văzut și, mai ales, a oamenilor pe care i-a cunoscut.

Acestea sunt cuvintele unei bune prietene și eu tind să-i dau dreptate.  Cine mă cunoaște a observat, desigur, că folosesc o serie de expresii caracteristice, unele ciudate, unele nostime, unele pur și simplu absurde, pe care le-am cules de-a lungul anilor de la tot felul de oameni: familie, prieteni, colegi.  Nu o fac intenționat, nu le caut, ele vin singure, au devenit o parte din mine.  Am început o colecție.  Și cum am trăit între diverse culturi, ele vin într-o sumedenie de limbi; voi încerca, pe cât posibil, să le traduc / să le explic.

Mama:

Lang soll er leben und an der Wand soll er kleben!  (Germană: Mulți ani trăiască și de pereți să se lipească!)  Așa îi cânta fiecăruia din familie de ziua lui.

Schwere Wissenschaft!  (Germană: Ce știință grea!)  Putea să se refere în aceeași măsură la o teorie complicată sau la o carte groasă: păzea, să nu-ți cadă pe picior!

Die armen Reichen!  (Germană: Săracii bogați!)  Să le plângi de milă, nu alta!

Der Hund hat sich selbst begraben.  (Germană: Câinele mort s-a îngropat singur.)  Dilema s-a rezolvat de la sine.

Etzibus provisus sum.  (Aparent latină, dar eitzes e în idiș: Sfaturi am destule.)  Destulă vorbărie, vreau fapte!

Was kost, kost; was nicht, zahl ich.  (Un amestec de idiș cu germană: Cât costă, costă; ce nu, plătesc eu.)

Tata

Nu te necăji, o să fie bine și la vară cald.

Adam, uite-o pe Eva.  Alege-ți o nevastă! 

Az Got wil, shist a beizn.  (Idiș: dacă Dumnezeu vrea, chiar și o mătură împușcă.)  Nimic nu e imposibil.

Ai terminat?…  Trage apa!  Așa ne spunea când vorbeam prea mult.

Fratele meu

Foarte ciudat…  Aici e ceva ce nu e!

Păi de ce simplu, dacă se poate complicat?

– Ce mai faci? – Aștept tramvaiul. Era cu vreo 30 de ani înainte de introducerea primei linii de tramvai în Israel.  Totuși, s-a dovedit că tramvaiul a venit mai repede ca Godot… dar nu cu mult!

Bunicul meu

E mult mai ușor să fii farmacist decât medic, pentru că pacienții vorbesc, dar sticluțele tac.  Știa el ce știa, doar el însuși era medic.  Până la urmă, transferul la farmacie după un an de medicină s-a dovedit o decizie înțeleaptă.

Trebuie să îmbunătățim eficiența spitalului: vom muta chirurgia la morgă și morga la bucătărie.

Pe fiecare îl așteaptă cancerul.  Doar că unii mor din altă cauză și nu-l mai apucă.

Știința este ceea ce un evreu copiază de la un altul.

Er hat ihn verwechselt mit dem Radetzkymarsch.  (Germană: L-a confundat cu Marșul Radetzky.)  Cineva a făcut o confuzie absolut ridicolă. 

– Was machen Sie? – Einen guten Eindruck. (Germană:  Ce mai faceți?  O impresie bună.)

O povestioară a bunicului.

Un canonic (preot) și un muzician călătoresc cu diligența.  Muzicianul poartă cizme de lac, iar canonicul, cizme unse cu untură de pește.

– Herr Kanonikus, sie stinken!

– Mein lieber Herr Musikus, ein jeder stinkt halt wier er kann.

(Germană: Domnule canonic, mirosiți urât! Dragă domnule muzician, fiecare pute după posibilități.)

Bunica mea

Viermele care a venit pe lume într-o rădăcină de hrean crede că nimic nu e mai dulce.

Soțul meu

Agnus Dei qui tollis peccata mundi, miserere nobis…  (Latină: Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ai milă de noi…)  Ca editor la mai multe publicații științifice, așa spune când primește un articol deosebit de slab.  Refuzat!  Asta nu însemnă că el ar fi catolic, cuvintele liturghiei le știe de pe vremea în care cânta la cor.

A pitput-machine.  (Engleză plus ebraică: o mașină de pălăvrăgit.)  Așa îi numește pe oamenii care vorbesc prea mult, dar, evident, nu le-o spune în față.

La aniversarea nunții noastre, în 2024

Fiica mea

Feltsig!  Exclamație de bucurie, de încântare.  Nu e în nicio limbă, e invenția ei.  Iar despre sine însăși afirmă cu tărie: Feltsig is the best!  Chiar și adresa ei de e-mail începe cu feltsig, iar a mea cu ummfeltsig, adică mama lui Feltsig.  (Umm = mamă în arabă).

Fiica mea ca prezentatoare la un concert în 2021

Soacră-mea

Niet zeuren!  (Olandeză: Nu te văicări!)  Asta era deviza ei.  Niciodată nu am înțeles cum a putut să lucreze ca soră și să îngrijească bolnavi cu așa o deviză.

Sjaletpot!  (Idiș specific olandez: oală pentru ciulent, mâncarea de sâmbătă, pregătită cu o zi înainte și fiartă încet.)  Așa îi spunea fiicei mele, când aceasta se pierdea în vise.  Opschieten!  (Olandeză: Dă-i drumul!  Mișcă!)  Avea ea ciudățeniile ei, dar până la urmă ne-am înțeles, ba chiar foarte bine.

A metzie far a ganef.  (Idiș: un chilipir pentru un hoț.)  E numai aparent un chilipir.

Het eene maal, het andere maal, verkocht.  (Olandeză: Prima oară, a doua oară, vândut – ca la licitații).  Așa spunea înainte de a porni mașina de spălat: a mai rămas ceva?

Cu cât mă gândesc, cu atât îmi amintesc mai multe asemenea vorbe de duh, aș putea să continui cu cele pe care le-am adoptat de la prieteni și colegi, în ebraică, ladino și chiar în arabă, dar undeva trebuie să mă opresc.  Aș vrea să închei cu încă un citat:

Fiecare repetă spusele înaintașilor săi.  Doar că cei care dau sursa citatului sunt considerați culți, iar cei care nu o dau sunt considerați… originali.  Din păcate, nu-mi mai amintesc cine a spus aceste vorbe înțelepte.  Oare asta mă face cultă sau originală???

Hava Oren