Fiecare om este suma tuturor evenimentelor pe care le-a trăit, a locurilor pe care le-a văzut și, mai ales, a oamenilor pe care i-a cunoscut.
Acestea sunt cuvintele unei bune prietene și eu tind să-i dau dreptate. Cine mă cunoaște a observat, desigur, că folosesc o serie de expresii caracteristice, unele ciudate, unele nostime, unele pur și simplu absurde, pe care le-am cules de-a lungul anilor de la tot felul de oameni: familie, prieteni, colegi. Nu o fac intenționat, nu le caut, ele vin singure, au devenit o parte din mine. Am început o colecție. Și cum am trăit între diverse culturi, ele vin într-o sumedenie de limbi; voi încerca, pe cât posibil, să le traduc / să le explic.
Mama:
Lang soll er leben und an der Wand soll er kleben! (Germană: Mulți ani trăiască și de pereți să se lipească!) Așa îi cânta fiecăruia din familie de ziua lui.
Schwere Wissenschaft! (Germană: Ce știință grea!) Putea să se refere în aceeași măsură la o teorie complicată sau la o carte groasă: păzea, să nu-ți cadă pe picior!
Die armen Reichen! (Germană: Săracii bogați!) Să le plângi de milă, nu alta!
Der Hund hat sich selbst begraben. (Germană: Câinele mort s-a îngropat singur.) Dilema s-a rezolvat de la sine.
Etzibus provisus sum. (Aparent latină, dar eitzes e în idiș: Sfaturi am destule.) Destulă vorbărie, vreau fapte!
Was kost, kost; was nicht, zahl ich. (Un amestec de idiș cu germană: Cât costă, costă; ce nu, plătesc eu.)
Tata
Nu te necăji, o să fie bine și la vară cald.
Adam, uite-o pe Eva. Alege-ți o nevastă!
Az Got wil, shist a beizn. (Idiș: dacă Dumnezeu vrea, chiar și o mătură împușcă.) Nimic nu e imposibil.
Ai terminat?… Trage apa! Așa ne spunea când vorbeam prea mult.
Fratele meu
Foarte ciudat… Aici e ceva ce nu e!
Păi de ce simplu, dacă se poate complicat?
– Ce mai faci? – Aștept tramvaiul. Era cu vreo 30 de ani înainte de introducerea primei linii de tramvai în Israel. Totuși, s-a dovedit că tramvaiul a venit mai repede ca Godot… dar nu cu mult!
Bunicul meu
E mult mai ușor să fii farmacist decât medic, pentru că pacienții vorbesc, dar sticluțele tac. Știa el ce știa, doar el însuși era medic. Până la urmă, transferul la farmacie după un an de medicină s-a dovedit o decizie înțeleaptă.
Trebuie să îmbunătățim eficiența spitalului: vom muta chirurgia la morgă și morga la bucătărie.
Pe fiecare îl așteaptă cancerul. Doar că unii mor din altă cauză și nu-l mai apucă.
Știința este ceea ce un evreu copiază de la un altul.
Er hat ihn verwechselt mit dem Radetzkymarsch. (Germană: L-a confundat cu Marșul Radetzky.) Cineva a făcut o confuzie absolut ridicolă.
– Was machen Sie? – Einen guten Eindruck. (Germană: Ce mai faceți? O impresie bună.)
O povestioară a bunicului.
Un canonic (preot) și un muzician călătoresc cu diligența. Muzicianul poartă cizme de lac, iar canonicul, cizme unse cu untură de pește.
– Herr Kanonikus, sie stinken!
– Mein lieber Herr Musikus, ein jeder stinkt halt wier er kann.
(Germană: Domnule canonic, mirosiți urât! Dragă domnule muzician, fiecare pute după posibilități.)
Bunica mea
Viermele care a venit pe lume într-o rădăcină de hrean crede că nimic nu e mai dulce.
Soțul meu
Agnus Dei qui tollis peccata mundi, miserere nobis… (Latină: Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ai milă de noi…) Ca editor la mai multe publicații științifice, așa spune când primește un articol deosebit de slab. Refuzat! Asta nu însemnă că el ar fi catolic, cuvintele liturghiei le știe de pe vremea în care cânta la cor.
A pitput-machine. (Engleză plus ebraică: o mașină de pălăvrăgit.) Așa îi numește pe oamenii care vorbesc prea mult, dar, evident, nu le-o spune în față.
La aniversarea nunții noastre, în 2024
Fiica mea
Feltsig! Exclamație de bucurie, de încântare. Nu e în nicio limbă, e invenția ei. Iar despre sine însăși afirmă cu tărie: Feltsig is the best! Chiar și adresa ei de e-mail începe cu feltsig, iar a mea cu ummfeltsig, adică mama lui Feltsig. (Umm = mamă în arabă).
Fiica mea ca prezentatoare la un concert în 2021
Soacră-mea
Niet zeuren! (Olandeză: Nu te văicări!) Asta era deviza ei. Niciodată nu am înțeles cum a putut să lucreze ca soră și să îngrijească bolnavi cu așa o deviză.
Sjaletpot! (Idiș specific olandez: oală pentru ciulent, mâncarea de sâmbătă, pregătită cu o zi înainte și fiartă încet.) Așa îi spunea fiicei mele, când aceasta se pierdea în vise. Opschieten! (Olandeză: Dă-i drumul! Mișcă!) Avea ea ciudățeniile ei, dar până la urmă ne-am înțeles, ba chiar foarte bine.
A metzie far a ganef. (Idiș: un chilipir pentru un hoț.) E numai aparent un chilipir.
Het eene maal, het andere maal, verkocht. (Olandeză: Prima oară, a doua oară, vândut – ca la licitații). Așa spunea înainte de a porni mașina de spălat: a mai rămas ceva?
Cu cât mă gândesc, cu atât îmi amintesc mai multe asemenea vorbe de duh, aș putea să continui cu cele pe care le-am adoptat de la prieteni și colegi, în ebraică, ladino și chiar în arabă, dar undeva trebuie să mă opresc. Aș vrea să închei cu încă un citat:
Fiecare repetă spusele înaintașilor săi. Doar că cei care dau sursa citatului sunt considerați culți, iar cei care nu o dau sunt considerați… originali. Din păcate, nu-mi mai amintesc cine a spus aceste vorbe înțelepte. Oare asta mă face cultă sau originală???
Hava Oren
16 Comments
Hava, tu ce limbă vorbești cu soțul tău acasă? Pentrucă în articolul tău predomină citatele în limba germană.
Pe de altă parte faptul că ai în memoria ta așa de multe zicale din familie, înseamnă că ai avut o legătură puternică cu familia ta. Până astăzi.
Pentrucă cei amintiți nu pier până sunt amintiți.
La noi se vorbea germana, uneori cu câte o „perlă” în idiș. Soțul meu știe germană, a învățat la școală, dar la el parcă sună fals, îi lipsește accentul bucovinean. Cu el vorbesc ebraica, dar uneori cu câte o „perlă” în germană. Un exemplu: când vorbea despre ceva foarte îmbelșugat, bunicul spunea: „Hunde tragen ganze Koepfe weg”. Mie îmi sugera un festin medieval… Deunăzi, când soțul meu s-a întors cu traistele pline de la piață, mi-a spăus „Ganze Koepfe…”
Fără îndoială, cei care nu mai sunt continuă să trăiască în amintirea noastră. Văd asta cel mai clar în cazul bunicului meu care a murit de peste 40 de ani, dar e prezent zi de zi alături de mine.
Afirmatia de la inceputul articolului a
aminteste celebra fraza atribuita lui Schaul Tchernikovski(1875-1943) poetul israelian de origine rusa emigrat in Palestina mandatara in 1931:
“Omul nu este altceva decat un model al imaginii/peisajului locului in care s a nascut”.
Nu cunoșteam afirmația lui Tchernichovsky, dar până la urmă ea îmi dă dreptate. Nimic nou sub soare. Totul s-a mai spus. Întrebarea este numai dacă se dă sau nu sursa… Sau, cum spunea poetul meu preferat, G, Topârceanu:
“Toate-s vechi”, a zis poetul.
Chiar şi cântecul acesta
A mai fost, odinioară,
Publicat în Zend-Avesta.
Glossă
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.
……
doar ca aceste versuri sunt ale lui Eminescu, poate si Topareanu a scris despre acelasi lucru 🙂
Shaul Tchernichovsky
הָאָדָם אֵינוֹ אֶלָּא… / שאול טשרניחובסקי
הָאָדָם אֵינוֹ אֶלָּא קַרְקַע אֶרֶץ קְטַנָּה,
הָאָדָם אֵינוֹ אֶלָּא תַּבְנִית נוֹף־מוֹלַדְתּוֹ,
רַק מַה־שֶּׁסָּפְגָה אָזְנוֹ עוֹדָהּ רַעֲנַנָּה,
רַק מַה־שֶּׁסָּפְגָה עֵינוֹ טֶרֶם שָׂבְעָה לִרְאוֹת,
כָּל אֲשֶׁר פָּגַע בְּמִשְׁעוֹלֵי־טְלָלִים יֶלֶד
מִתְלַבֵּט, נִכְשָׁל עַל כָּל גּוּשׁ וְעִי־אֲדָמָה,
בְּעוֹד בְּסֵתֶר נַפְשׁוֹ וּלְבֹא־דֵעַ עָרוּךְ
מִזְבֵּחַ, עָלָיו יַקְטִיר מִדֵּי יוֹם בְּיוֹמוֹ
לִמְלֶכֶת־הַשָּׁמַיִם, לְכוֹכָב וּמַזָּלוֹת.
וְאַךְ בִּרְבוֹת הַיָּמִים וּבְמִלְחֶמֶת־יֵשׁוּת,
וּמְגִלַּת־סֵפֶר חַיָּיו הוֹלְכָה מִתְפָּרֶשֶׁת, –
וּבָאוּ אֶחָד אֶחָד, וְיִגָּלֶה פֵּשֶׁר
כָּל אוֹת וָאוֹת וְסֵמֶל סֵמֶל כָּל הַבָּאוֹת,
שֶׁחֹקְקוּ עָלֶיהָ בְּרֵאשִׁית בְּרִיָּתָהּ, –
הָאָדָם אֵינוֹ אֶלָּא תַּבְנִית־נוֹף מוֹלַדְתּוֹ.
Asta e poezia cu acelasi titlu —-
Bineînțeles că știam de Eminescu, dar mie îmi place Topârceanu!
Cât despre Chernihovsky, am reușit să înțeleg primele patru rânduri și apoi m-am dat bătută. גדול עלי!
Am cautat o Glossa de Toparceanu, dar n am gasit😒
Sigur că nu ai găsit, pentru că nu e o glossă. Este pe Wikisource sub titlul „Catrene”
Aha, multumesc si noapte buna. Asta a fost cel mai lung schimb de “randuri” facut cu tine :-))
Se spune ca intelepciunea unui popor, al unei limbi se oglindeste in proverbele si zicatorile acelui neam.
Dar maximele, cugetarile prezentate in articol alcatuiesc un amalgam al mai multor limbi si moduri gandire.
De aceea, chiar daca nu toate zicalele sunt originale, provenienta lor multi-culturala le confera titlul de adevarata “colectie originala de familie.”
O trasatura mai putin cunoscuta a baabelistei atat de prezenta si activa, un insight asupra propriei vieti, prin nenumaratele expresii folosite in familie, redate cu umor, relevand si cultura si originalitate. Felicitari !
Întâmplarea face că tocmai am încheiat de citit cartea Nataliei Ginzburg, Lexic de familie, un roman autobiografic care au drept repere, tocmai expresiile specifice ale protagoniştilor: părinţi, bunici, copii, rude şi prieteni. Articolul Havei Oren se bazează pe aceeaşi idee, deşi ea nu cunoştea romanul de care povestesc. Cred că fiecare cititior al acestui articol nostalgic şi amuzant sfârşeşte prin a căuta expresiile specifice sau ticurile verbale ale părinţilor, rudelor sau prietenilor apropiaţi. Ţin minte că ori de câte ori cumpăram ceva inutil, mama îmi spunea în rusă “kak râbe zontik”, adică îţi trebuia la fel cum îi trebuie unui peşte o umbrelă. Iar când eram super-ocupată cu chestii nu neapărat de importanţă maximă, îmi spunea în limba idiş: “File tohes mit geşeften” (Ţi-e plin curul de afaceri). Pardon.
Într-adevăr, de cartea Nataliei Ginzburg nu știam. Citatul de la început este din memoriile lui Jill Culiner, cea care a scris cartea „Finding Home”. Dar deocamdată nu are rost să le căutați, cartea încă nu a apărut. De când cu articolul meu „Pe jos spre America”, ne-am împrietenit și ea îmi trimite uneori lucruri în avanpremieră.
Foarte simpatic articol, zicerea mea preferată e cea cu marșul lui Radetzky! :))
Excelenta colectie de zicale originale (in afara de cea cu “o sa fie bine si la vara cald pe care o stiam si eu).
Mult umor inteligent! Felicitari!
Daca ti-ai da silinta ai putea scrie si o carte de vorbe si zicale.
Nici nu am susținut că ar fi fost originale, nu mă mir că unele zicători le cuoști și tu. Pur și simplu, așa se zicea la noi în casă.