(Despre accidentele de circulație)

Se moare din orice. Se moare de boală și se moare de ”bătrânețe”. Se moare în război și se moare (rareori) că așa vrea omul, să moară. Dar se moare, foarte mult, din accidente de circulație. După datele Organizației Mondiale a Sănătății, în 2016 (nu am date mai recente) 1.350.000 pământeni au murit din cauza accidentelor de circulație (sau o persoană la fiecare 26 secunde!), nemaivorbind de numeroșii ghinioniști rămași invalizi. Și numărul vehiculelor e în continuă creștere.

În Israel, la aproximativ 10 milioane de locuitori, dintre care 7 milioane au peste 18 ani, circulă 3,7 milioane mașini particulare sau mai mult decât un automobil la două persoane!!

Procentajul deceselor rutiere diferă enorm de la o țară la alta. Harta de mai sus prezintă, în mare, situația în diferite țări ale lumii, raportat la 100,000 locuitori.

În anul 2024, statisticile indică pentru România 10 decese rutiere la 100.000 locuitori, iar în Israel 3,63.  Date recente pentru toate țările se află aici: https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_traffic-related_death_rate

O privire superficială asupra cifrelor poate duce la o concluzie în principiu corectă, dar, ca peste tot, există și excepții. Numărul de decese în accidente rutiere pare să depindă de situația socioeconomică. Țările cu o economie dezvoltată (Italia, Marea Britanie, Elveția) au un procent scăzut de decese rutiere, iar Liberia sau Bolivia se află la polul opus. Dar atunci, ce facem cu SUA, unde numărul de decese rutiere se apropie de cel din Bangladesh?

Nu întâmplător am amintit situația serioasă din patria capitalismului atotbiruitor. SUA nu este o țară omogenă etnic și economic, ceea ce explică numărul mare de fatalități rutiere, inacceptabil pentru țara cu economia cea mai mare din lume ca produs intern brut (PIB) și capabilitate tehnologică. Date recente dintr-un cunoscut jurnal medical arată că în SUA, cel mai ridicat procent de accidente rutiere are loc la indienii americani, nativii din Alaska și la afro-americani. Așa se explică de ce în ultima vreme, în SUA, accidentele rutiere ocupă un loc tot mai important în literatura medicală (și nu numai).

Principalii factori care duc la accidente de circulație:

*vârsta sub 20 ani – tineri neexperimentați ajung prea devreme la volan și încă nu au capacitatea de a preveni un accident

*situația socioeconomică – cei săraci folosesc uneori vehicule care nu funcționează acceptabil

*lipsa mijloacelor de transport în comun obligă individul să folosească mașina proprie, rezultând aglomerație, nervi, lipsă de concentrare etc.

*condusul sub influența alcoolului sau drogurilor a produs 31% din accidentele rutiere fatale din SUA, în 2021

*lipsa de atenție a șoferului în timp ce conduce mașina (distracted driving), de exemplu utilizarea telefonului celular în timpul condusului

*slăbiciunea sistemului judiciar, cu penalizări prea ușoare,

*crasa lipsă de supraveghere, umană sau filmată, a șoselelor și străzilor

*lipsa pistelor separate pentru biciclete.

Ciudat că din această listă lipsește (fără explicații!) oboseala. Singurele date pe care le-am găsit pe internet sunt, bineînțeles, din surse americane. În SUA drowsy driving (condusul în stare de somnolență) este cauza a peste 8.000 decese anual. Dar despre asta, poate cu altă ocazie.

Măsuri care trebuie luate pentru a limita, pe cât posibil, accidentele de circulație pe două sau pe patru roți:

În primul rând se recomandă o atitudine mai exigentă față de proaspeții conducători auto. Tinerii care abia au primit permis de conducere nu trebuie să conducă pe întuneric sau pe ploaie și nu ar trebui să ia ca pasageri alți tineri sub 18 ani. Se recomandă ca, cel puțin câteva luni, fiecare nou șofer să fie însoțit de un individ cu experiență.

Deosebit de importantă este prevenirea conducerii sub influența alcoolului sau drogurilor. Aici se impune un sistem serios de depistare prin testare, fie aleatoric, fie la cel mai mic semn de încălcare a regulilor de circulație, dublat de un sistem legislativ care să pedepsească pe inculpat de o manieră care să descurajeze pe alții.

În general se vorbește despre inacceptabila îngăduință a legislatorului față de cel care încalcă regulile de circulație.

O notă personală. În multiplele mele călătorii prin România în ultimele decenii am observat un fapt îmbucurător: nu-mi amintesc niciun caz în care șoferul ”meu”, prieten, cunoscut sau de meserie, să fi ingurgitat o băutură alcoolică înainte de a se așeza la volan. Și explicația e simplă: gravitatea pedepsei. Legislația românească e clară: dacă se detectează alcool în aerul expirat, dar sub 0,40 mg/l, se aplică o amendă și dreptul de a conduce se suspendă pentru 90 de zile. În cazul în care alcoolemia depășește 0,40 mg/l în aerul expirat, situația se agravează, fapta devine infracțiune și este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani. Îmi închipui că nici în România situația nu e ideală și că mai sunt încălcări ale legii, dar cel puțin pedeapsa ar trebui să fie un motiv suficient pentru a evita o neplăcere care poate fi dublată și de un accident cu consecințe extrem de grave, inclusiv pentru șoferul în cauză.

Următorul punct este îmbunătățirea stării șoselelor interurbane și a străzilor în orașe. Literatura indică efectul extrem de pozitiv al sensului giratoriu: o piațetă cu sens giratoriu poate scădea procentul accidentelor cu 25% – 70%!

Pietonii sunt adesea victimele nevinovate (de obicei) ale accidentelor, mai ales în locuri aglomerate. Construcția de pasarele le permite să traverseze fără teamă străzi sau șosele aglomerate.

Prezența continuă a poliției pe șosele, dublată de plasarea de camere de luat vederi, s-a dovedit eficientă în prevenirea dezmățului pe șosele. (Cine vrea să primească o imagine a destrăbălării pe șosele în absența aproape totală a poliției, e invitat să ne viziteze în Israel, unde oamenii ordinii sunt, din păcate, ocupați pe alte ”fronturi”).

Următorul punct este modernizarea automobilelor, cu senzori care să micșoreze numărul de coliziuni pe șosea. Bineînțeles, nu se vorbește de prețul lor. Cine vrea amănunte, îi stau la dispoziție, fiind posesor recent al unei mașini de acest tip. Cu un cuvânt: prețul frige!

Rapiditatea ajutorului medical pe șosele, în cazul unui accident rutier, reduce substanțial procentul de decese pe șosea. Asistența medicală pe șosele ar trebui să fie coordonată de un centru național sau regional, ceea ce nu e cazul peste tot.

Iar last but not least, educația, un aspect esențial în reducerea numărului de accidente și, implicit, a numărului de victime. Ea trebuie să înceapă foarte devreme, copiii să învețe de la părinți, apoi de la educatorii lor în școli, dar mai ales de la cei care sunt în măsură să se adreseze tuturor mijloacelor de comunicație: poliția și guvernanții. În ochii mei cuvântul ”educație” e greșit, el trebuie înlocuit cu ”îndoctrinare”! Viitorul șofer trebuie să treacă un îndelung proces de spălare de creier, în înțelesul pozitiv al cuvântului, explicații însoțite de date clare privitoare la prețul pe care un șofer nedisciplinat îl poate plăti în orice moment, dar mai ales avertizarea legată de trecerea într-o secundă de la postura de cetățean onest la cea de criminal! Dar și pietonii trebuie educați și sunt convins că aceleași mijloace pot servi perfect și acestui deziderat.

Știu, de fapt știam de la bun început, că cele de mai sus sunt, de fapt, vorbe goale. Ele amintesc o problemă de care ne lovim cu toții și care peste tot e neglijată.

Decizia de a discuta subiectul accidentelor rutiere își are originea în numărul mare de articole publicate în ultima vreme pe acest subiect. Oare e semn că lumea (așa-zisă) civilizată a decis să ia taurul de coarne și vrea să se ocupe serios de prevenirea vizitelor prea frecvente ale doamnei cu coasa pe șosele? Vom trăi și vom vedea.

Gabriel Ben Meron

Sursa imaginii:

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Road_traffic_death_rate_(per_100_000_population)_-_WHO_2019.svg Vyvagaba, CC0, via Wikimedia Commons