Număr vizualizări 386 ori
Casa Oliphant, unde a trăit și poetul Naftali Herz Imber, autorul versurilor imnului Hatikva, se află pe bulevardul Ben Gurion nr. 16, în Colonia Germană din Haifa.
O casă tipică a templerilor
Casa Oliphant este un exemplu reprezentativ al arhitecturii templerilor: o clădire cu acoperiș de țiglă în două ape și un fronton caracteristic. Deasupra intrării este gravat, în limba germană, un verset din Psalmi: „Fericiți cei ce păzesc judecata, cei ce fac dreptate în orice vreme.” Clădirea a fost construită în anul 1870 de un tâmplar înstărit, membru al comunității templere, care a locuit în ea până în 1881. Un an mai târziu, casa a fost cumpărată de L. Oliphant.
Lawrence Oliphant
Laurence Oliphant a fost scriitor, membru al Parlamentului britanic, diplomat, jurnalist, mistic și un fervent susținător al sionismului. Începând din 1882, el a locuit în această casă împreună cu soția sa, Alice, și cu secretarul său, Naftali Herz Imber. Familia Oliphant își petrecea lunile de vară la Daliyat el-Carmel, într-o vilă construită de Laurence Oliphant în anul 1884. Astăzi, clădirea adăpostește Beit Yad LeBanim, Casa Memorială a comunității druze.
Alice Oliphant a murit de malarie în 1886 și a fost înmormântată în cimitirul templer din Haifa. După moartea soției sale, Oliphant a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite. Doi ani mai târziu, în 1888, a murit la Londra. Naftali Herz Imber s-a numărat printre puținii participanți la înmormântarea lui și i-a adus un omagiu emoționant.
Naftali Imber – autorul imnului Hatikva
Naftali Herz Imber s-a născut în 1856, într-un târg din Galiția (Polonia), într-o familie modestă. Încă din copilărie s-a remarcat prin talentul său excepțional și la vârsta de 18 ani publica deja poezii în presa idiș și germană. În timpul peregrinărilor sale prin Europa și Balcani, l-a întâlnit pe Laurence Oliphant la Constantinopol în 1881. Acesta i-a propus să-i devină secretar și să plece împreună în Țara Israelului.
În 1882 au sosit la Haifa. Oliphant a închiriat casa din Colonia Germană, iar lui Imber i-a dat o locuință la mansardă. El îi învăța pe membrii familiei Oliphant limba ebraică, iar aceștia îl inițiau în limba engleză. Au circulat zvonuri potrivit cărora Imber ar fi fost îndrăgostit de Alice și între ei ar fi existat o relație intimă, însă sursele istorice nu sunt concludente și aceste afirmații au rămas la nivel de speculații.
Tikvatenu (Speranța noastră)
Imber și-a continuat activitatea literară în paralel cu munca sa de secretar al lui Laurence Oliphant, găsind în această perioadă atât stabilitate materială, cât și un cadru favorabil creației. În 1886 a publicat volumul de poezii Barkai, unde apărea și poemul Tikvatenu, una dintre cele mai timpurii și semnificative versiuni ale viitorului imn național. Ideea centrală a poeziei, aspirația unui popor la libertate și întoarcere în patria sa, fusese formulată de Imber încă din 1878, pe când se afla în România, unde a activat în cercuri intelectuale evreiești și a intrat în contact cu ideile renașterii naționale, într-un context cultural în care orașe precum Iași jucau un rol esențial — chiar dacă nu există dovezi certe ale unei șederi stabile a poetului în acest oraș.
Începând din 1887, poemul Tikvatenu s-a răspândit rapid printre coloniștii evrei din Țara Israelului, fiind cântat în așezările nou-înființate și devenind un simbol al speranței colective. Totodată, poezia a circulat și în mediile sioniste din Europa, contribuind la cristalizarea unui limbaj cultural comun al mișcării.
În anii următori, viața lui Imber a luat o turnură dificilă. Asemenea lui Oliphant, a emigrat în Statele Unite, unde a dus o existență precară, marcată de dificultăți personale și financiare. În ciuda talentului său literar, nu a reușit să se impună pe scena culturală americană. Naftali Herz Imber a murit la New York în 1909, în condiții modeste, și a fost înmormântat într-un cimitir din Queens.
Importanța operei lui Imber a fost recunoscută pe deplin abia mulți ani după moartea sa, în 1953. Rămășițele sale pământești au fost aduse în Israel și reînhumate în cimitirul Har HaMenuchot din Ierusalim, într-un gest simbolic care i-a consacrat definitiv locul în istoria culturală și națională a poporului evreu.
De la cântec popular românesc la imn național
Muzicologa Dr. Astrith Baltsan a demonstrat că rădăcinile melodiei imnului Hatikva se află într-un cântec popular românesc, parte a patrimoniului muzical est-european din secolul al XIX-lea. Melodia, caracterizată printr-o linie simplă, lirică și profund emoțională, circula pe scară largă în spațiul românesc sub diverse variante, fără un autor cunoscut, așa cum este tipic tradiției folclorice. Într-una dintre formele sale, această melodie era cunoscută sub numele Carul cu boi, un cântec popular răspândit mai ales în Moldova și Bucovina. Prin contactele culturale intense dintre comunitățile evreiești și mediul românesc, melodia a pătruns în repertoriul evreiesc din Europa Centrală și de Est. Naftali Herz Imber, care a petrecut o perioadă semnificativă în România, a fost probabil familiarizat cu această melodie și a asociat-o cu poemul său Tikvatenu, contribuind astfel la transformarea unui cântec popular local într-un simbol național.
Astfel Hatikva nu reflectă doar aspirațiile poporului evreu, demonstrând modul în care o melodie din folclorul românesc a primit o semnificație universală și durabilă.
Epilog
Casa Oliphant nu este doar un edificiu istoric, ci un veritabil spațiu al întâlnirii dintre cultură, idee și destin. Între zidurile sale au prins contur viziuni politice îndrăznețe și s-au născut versuri menite să devină simbolul speranței unui popor. Astăzi, declarată edificiu de conservare, Casa Oliphant continuă să evoce rolul Haifei ca loc de dialog între comunități, culturi și idealuri, păstrând vie memoria începuturilor sionismului modern.
David Bar On
Surse ilustraţii
Ilustratie de frontispiciu: desen realizat de Dr. David Bar-On, PhD
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:LaurenceOliphant.jpg Abdullah frères, Public domain, via Wikimedia Commons
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Naphtali_Herz_Imber._1890-1900.jpg Unknown photographerUnknown photographer, Public domain, via Wikimedia Commons
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cigarette_silk_depicting_Zionist_flag_(3560854953).jpg Center for Jewish History, NYC, No restrictions, via Wikimedia Commons





9 Comments
Dle Bar On aduceti o contributie inegalabila la aprofundarea cunostintrelor mele, da si ale celorlati interesati privind sttucturile urbane ale orasului meu de 50 de ani. Ma bicur ca pot afla amanuntele privind cladiri deosebite dpdv arhirectural, multumesc pt initiativa si as sugeta daca vi se potriveste a descrie partea de oras ramasa oarecum sub umbra anilor don zona “sukului”, strazi care urca spre actuala piata, dinspre orasul de jos
Casele vechi ascundeau o dats, inaintea lui 1948 o armonie intre locuitori arabi si evrei, care se pare ca a disparut si prin schimbarea demografica ce a urmat, poate si din cauza disparitiilor naturale impuse de natura sau cele impuse de consecintrele acelui razboi
Multumesc
Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere. Mă întreb dacă articolele acestea interesează
și cititorii de pe malul Dunării. În orice caz, sugerarea d-voastră este interesantă și o voi
considera serios.
Cititorii de pe malul Dunarii e o categorie cam vaga, daca va referiti la cei care locuiesc in Romania, intersectati cu colaboratorii din baabel, sunt convinsa ca ii intereseaza. Voi reveni cu numele unor strazi la care ma refer, deoarece in trecut o locuitoare a acesteia a povestit putin despre locurile in care a trait in apropierea sukului din zona Hadar. Era prof. univ Rachel Lazarovici.
Voi fi bucuros să documentez clădiri din acea regiune, pe măsură ce voi descoperi
arhitectura și povești interesante. Multumesc pentru ajutor.
Mulțumesc de comentariul d-voastră!
Felicitari!
Mulțumiri!
Perfect de acord cu Hava Oren.
Foarte interesant articolul. Eu vă admir în special desenele și sper ca în viitor să mai vedem și multe altele.
Evident, povestea imnului Hatikva a mai fost discutată în Baabel, vă recomand
https://baabel.ro/2023/04/hatikva-un-adevarat-portret-al-poporului-evreu/, precum și
https://baabel.ro/2018/09/evrei-romani-care-au-contribuit-la-constructia-israelului-modern-smuel-cohen/
Acesta din urmă aduce un interviu din 1938, în care Șmuel Cohen povestește cum a pus pe muzică imnul Hatikva. Naftali Herz Imber a scris numai textul.