Într-una din serille trecute, dând drumul la televizor, am fost surprins şi impresionat când – pe  canalul 10 al televiziunii israeliene – l-am văzut pe vărul meu primar, Ițhak Golan, aviator în rezervă. Emisiunea realizată de corespondentul militar al Canalului 10, se referea la aportul aviaţiei şi aviatorilor israelieni la victoria  Războiului de Şase Zile, din 1967.

Se stie că Războiului de Şase Zile i-a premers o aşa numită “perioadă de aşteptare”, plină de tensiune, în care conducătorii arabi de atunci şi, în special Nasser al Egiptului, propagau ideea unui război total împotriva Israelului, care avea drept scop distrugerea statului evreu şi “aruncarea evreilor in mare”.

În faţa acestei ameninţări, guvernul israelian, avându-l ca ministru al apărării pe legendarul General Moșe Dayan, a hotărât să atace armatele  arabe, urmărind scopul principal de a distruge forţele aeriene egiptene, înainte ca avioanele lor să se ridice de la sol.

În dimineaţa de 5 iunie 1967, avioanele israeliene au atacat bazele aeriene egiptene si au distrus 308 avioane, 11 elicoptere si 16 staţii radar, dar şi egiptenii au reuşit să doboare opt avioane israeliene. Acțiunea aviației israeliene a asigurat  victoria, chiar din prima zi a războiului.

Vărul meu, Ițhak, a participat la această acţiune de anvergură. Ani de-a rândul am avut cu el lungi conversații despre subiecte diferite, dar niciodată, niciodată nu am vorbit despre trecutul lui ca  aviator militar. Știindu-l de o discreție deosebita m-am ferit sa abordez acest subiect. Acum, după ce au trecut 50 de ani de la război, după ce totul a fost publicat în cărţi, în presa scrisă şi electronică, am putut să-i iau un scurt “interviu”.

Viitorul ofițer Ițhak Golan s-a născut la Cluj, înainte de cel de Al Doilea Război Mondial, sub numele de István (Stefan) Glancz.

Isti la vârsta de 2 ani, la Cluj

Primii ani ai copilăriei i-a petrecut în clădirea de pe strada Şincai, unde locuiau  cele “3 surori Szabó” – cum erau cunoscute în Cluj. Bunicul meu şi al lui Ițhak, Eugen (Jenö) Szabó construise această casă pentru ca cele trei fiice ale sale să rămână  împreună. A izbucnit războiul şi apoi, în martie 1944, armata germana a ocupat Clujul. Familia a reuşit să supravieţuiască Holocaustului, iar Isti, cum i se spunea in familie, a ajuns in Israel in 1949. După studiile de rigoare, a intrat in  Kibutul Nir David. Serviciul militar l-a făcut în cadrul aviaţiei militare (Hel HaAvir).

Isti soldat in aviaţia israeliana

În 5 iunie 1967, dimineaţa la ora 7, a început atacul asupra  bazelor aeriene egiptene. Între timp forţele aeriene irakiene au început bombardarea localităţilor din Israel, aşa că la7 iunie, avionul lui Ițhak a fost îndreptat împotriva Irakului.

Avioanele israeliene Miraj III

Din nefericire avionul lui Ițhak a fost doborât, iar el, împreună cu un coleg aviator Gideon Dror, au căzut prizonieri la irakieni O vreme au fost prizonieri în Irak, apoi în Iordania unde, după cum mi-a povestiti, nu era un deloc … “hotel de 5 stele”.

După încheierea războiului, în cadrul schimbului de prizonieri, cei doi au fost eliberaţi în schimbul a 420 de soldaţi iordanieni şi patru diplomaţi irakieni.

Dar cariera militara  a lui Ițhak nu s-a încheiat aici. A continuat să lupte ca rezervist în Războiul de Yom Kipur şi în Primul Război din Liban. După eliberarea din armată, a lucrat ca aviator civil la compania El-Al. Azi trăieşte înconjurat de familie, de copii şi nepoţi.

Israelul a încheiat tratate de pace cu Egiptul şi Iordania, ceea ce se datoreşte şi victoriei în Războiul de Şase Zile şi soldaţilor israelieni care au dat dovadă de curaj, de eroism.

Iar noi, familia, suntem foarte mândri de Ițhak sau Işti, cel născut la Cluj.

Johanan Vass