În 18 ianuarie 2020 s-au împlinit 98 de ani de la nașterea lui Teodor (Tivadar – Tibi) Feldman z”l.

În scurta lui viață, Tibi a cunoscut puțini ani fericiți, o mare parte a vieții sale fiind umbrită de trauma Holocaustului. Tibi Feldman a fost “o pasăre rară” care și-a dedicat viața memoriei Holocaustului.

Originea şi familia

Tibi Feldman s-a născut în 1922 în comuna Voivozi, județul Bihor. Când Tibi avea doar un an, familia Feldman s-a mutat la Oradea, unde au trăit o viață liniștită și prosperă, până când a venit războiul și au fost deportați în lagărele de concentrare și exterminare naziste. Tibi și fratele său Ștefan (Pișta), care era cu un an mai tânăr, au învățat la liceul evreiesc (Zsidilic) din Oradea. Tatăl său, Ludovic (Lajos), a murit înainte izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Dupa moartea tatălui, frații Feldman au trăit împreună cu mama lor, Elisabeta.

Detaşamentul de muncă şi deportarea la Theresienstadt – Terezin

În 1943 Tibi a fost luat de către naziștii unguri la un detașament de muncă forțată în Baia Mare, care servea armatele naziste germane și ungurești. Cu detaşamentul de muncă, Tibi și ceilalți sclavi evrei au ajuns în Polonia, unde erau mărșăluiți pe jos prin diferite localități. În toamna anului 1944, Tibi a fost rănit la picior. Mama lor a luat legătura cu Tibi pe când el era în Polonia. În scrisoarea alăturată, ea își exprima bucuria că a primit o carte poștală de la Tibi și că acesta era bine.

În februarie 1945 Tibi a fost trimis din Kaunova, Polonia, la lagărul “model” Theresienstadt – Terezin (Cehoslovacia), de unde în mai 1945 a fost eliberat de către trupele sovietice. Fratele lui, Pișta, a fost trimis la Mauthausen. La sfârșitul anului 1944, mama lor a fost luată la ghetoul din Oradea și de-acolo dusă la Auschwitz, unde a fost ucisă imediat după venire. Tibi a aflat când niște vecini din Oradea i-au trimis la detașamentul de muncă o carte poștală spunând că mama lui “a plecat de-acasă”.

Scurta perioadă pe care Tibi a petrecut-o la Terezin și-a pus amprenta pe întreaga lui viață. Acesta fost la început lagărul “model” al naziștilor, cu care să deruteze lumea și Crucea Roșie Internațională, prezentând o imagine falsă a lagărelor naziste. În acest lagăr funcționa o orchestră, erau echipe de fotbal, cartele de ”mâncare” și chiar bani care nu aveau nicio valoare.

Am pus în ghilimele mâncarea, fiindcă erau mai mult lături decât mâncare, deși munca făcută de deținuți era extenuantă. La un moment dat, în timpul unei vizite a delegației Crucii Roșii Internaționale la Terezin, Tibi a fost întrebat ce a mâncat în acea dimineață. Bineînțeles că a mințit, altfel ar fi plătit cu viața. A povestit că a mâncat pâine cu unt, dulceață, ouă…  

Ca să uite de necazuri și să-și păstreze agerimea minții, Tibi compunea probleme de geometrie.

Printre deținuți se aflau și multi muzicieni de valoare, ale căror compoziții au fost recunoscute și apreciate numai după război. Printre ei se numărau Pavel Haas, Gideon Klein, Hans Krasa și Victor Ullmann. Toți au fost uciși la Auschwitz, unde au fost trimiși majoritatea celor deportați la Terezin. Tibi a avut noroc, fiind eliberat de către trupele sovietice. La eliberare, Tibi avea 23 de ani, cântărea 38 de kilograme și nu mai avea nici un dinte în gură. Pișta, fratele lui Tibi cântărea doar 35 de kg.

Revenirea în ţară şi emigrarea

După eliberare frații au revenit la Oradea, dar aflând de soarta mamei, s-au mutat la Timișoara. Tibi, care lucra ca strungar, l-a încurajat pe Pișta să studieze la politehnică, iar când acesta a terminat, s-a înscris și el.

Tibi Feldman a fost nu numai un inginer apreciat la Institutul de Proiectări din Timișoara, dar și un om deosebit. A fost un soț, un tată și un bunic exemplar. Tibi era un adevărat yeke (în ebraică un om perfecționist, ordonat, pedant și măsurat ca un ”neamț”). Nota și reținea totul. Nu era indiferent la niciun amănunt. Era foarte echilibrat în tot ce făcea și era un om inimos care ajuta pe alții la nevoie.

În 1949 Tibi s-a căsătorit cu Clara (Klári) Vásárhelyi. Clara provenea dintr-o familie de evrei timișoreni stabiliți acolo de mai multe generații. Evreii timișoreni nu au fost deportați, fiindcă după dictatul de la Viena Timișoara continua să aparțină României. 

În 1952 s-a născut singura lor fiica, Elisabeta, care a emigrat în Israel în 1978, împreună cu soțul și copilul. Tibi și Klári au emigrat în Israel în 1987. Din nefericire Klári a murit în 1988, la 61 de ani, iar Tibi în 1991, la 69 de ani.

Colecţia de obiecte şi documente, relicve ale Holocaustului şi activitatea lui Tibi dedicată păstrării memoriei Holocaustului 

Tibi şi-a dedicat viața păstrării memoriei Holocaustului. Avea această obsesie în sensul pozitiv al cuvântului, care l-a însoțit din momentul când a fost eliberat din Terezin și până la moarte. 

Încă din detașamentul de muncă de la Baia Mare, Tibi scria zilnic în jurnal despre ceea ce făcea și se petrecea cu el și cu alți evrei. 

La eliberare Tibi a luat cu el o bucată din pătura cu care se acoperea la Terezin, steaua lui David (Maghen David) pe care era obligat s-o poarte, câteva bancnote fără valoare, tipărite special pentru lagărul Terezin, cartea lui de identitate din Terezin și bonurile de “mâncare”. Tibi a întocmit și o listă a vecinilor lui de baracă, cu locul lor de origine.

După eliberare Tibi a continuat să colecționeze documente legate de Holocaust, achiziționând sute de cărți poștale și scrisori, precum și alte articole, multe din ele cu valoare istorică. Două documente mi s-au părut deosebit de interesante. Primul este ordinul original scris în 1940 de către forțele militare ungurești, prin care se cerea ca primăria din Sighetu Marmației să întocmească o listă detailată a cetățenilor evrei din oraș. Celălalt este o carte poștală cenzurată, trimisă din Cracovia la București. Între rânduri expeditorul descrie cu cerneală simpatică crimele care se comiteau în lagărul Auschwitz.

Doresc să menționez o poveste emoționantă și tristă în acelaș timp, pe care ne-a povestit-o Tibi. În 1962 el și-a vizitat niște rude la Budapesta. La despărțire, ei i-au dăruit un vechi aparat de fotografiat. Înăuntru el a găsit un film. Când l-a developat au apărut fotografiile verișoarei lui din Budapesta – erau fotografii făcute cu câteva zile înainte ca tânăra să fie luată la Auschwitz, de unde nu s-a mai întors.

În paralel cu documentele Tibi colecționa și timbre poștale legate de Holocaust și de antifascism.

În 1974 Tibi a primit aprobarea autorităților române de a-și expune colecția filatelică antifascistă la expoziția internațională din Ierusalim. Cu acea ocazie, președintele statului Israel, Prof. Ephraim Katzir, i-a acordat personal o diplomă.

Cu aceeași ocazie Tibi a completat foi testimoniale la Yad Vashem, atestând moartea în lagăre de concentrare a membrilor familiei sale. 

După plecarea în Israel, Tibi a fost invitat la mai multe școli, ca să povestească elevilor despre Holocaust. Acolo a și expus o parte din colecția lui.

Din păcate acest proiect important a fost întrerupt din cauza morții premature a lui Tibi. După moartea lui, colecția a fost donată muzeului Yad Vashem din Ierusalim, așa cum și-a dorit.

Prin dedicație, perseverență și mult suflet, Tibi a contribuit în mod deosebit la păstrarea memoriei Holocaustului.

Tibi a fost socrul meu, tatăl soției mele, Elisheva (Elisabeta, Erzsi) Ezri, născută Feldman.Tibi Feldman va rămâne pe veșnicie în memoria noastră!

Tiberiu Ezri