„Septembrie este noul ianuarie al modei”, susținea Cândy Pratts-Price, fosta fashion director la Vogue şi Harper’s Bazaar, în „The September Issue” (îl țineți minte, e acel documentar clasic din 2009 despre industria şi revistele de moda). „Acesta e momentul când mă schimb, acesta e momentul când încerc să port din noul tocuri înalte – ‘cos that’s the look”, spunea ea.
S-a schimbat peisajul modei în vreun fel, în ultimii 10 ani? Cât şi în ce fel? De fapt, îngustând „pâlnia” şi uitându-ne doar la reviste, ați observat când edițiile de ianuarie le-au înlocuit în importanţă pe cele de septembrie?
Pentru că, în eventualitatea în care nu ați observat, revistele glossy ale acestei prime luni din an sunt şi primele ale acestui deceniu. Cât de reprezentative sunt, rămâne de văzut… Moda e susţinută şi alimentata de un nou algoritm, iar ceea ce prezintă acele câteva reviste importante din domeniu anunță desfășurarea următorului sezon. Exemplele cu adevărat remarcabile, care mi-au atras atentia, sunt mai jos.
Editia de ianuarie a Vogue US a avut nu mai puțin de 4 coperţi diferite, un cvartet de portrete al maternității, imortalizate toate de Annie Leibovitz. Stella McCartney este înconjurată de cei patru copii ai ei, o dublă premieră (este prima dată că un designer apare pe coperta Vogue US şi tot prima oară când McCartney permite ca cele două fiice şi cei doi fii să fie, la propriu, în lumina reflectoarelor). O a doua variantă de copertă o are pe Cardi B, ținându-şi fetiţa în poală. Greta Gerwig îl ţine în braţe, cu infinită tandreţe, pe Harold, băieţelul ei nou-născut (pe cea de-a patra) şi Ashley Graham îşi protejează şi mângâie pântecul umflat, drapat într-o luminoasă rochie aurie Oscar de la Renta.
Coperta Vogue–ului britanic de ianuarie e ocupată de Taylor Swift într-o jachetă Chanel, care la prima impresie nu pare o chestie revoluționară. Doar că e: pentru că micul sacou Chanel provine din arhivele casei Chanel. O copertă de Vogue este, la urma urmei, echivalentul celei mai prestigioase vitrine de magazin, iar a prezenta o piesă vintage – pe care cititoarele nu o pot cumpăra! – nu e doar o „declarație” intențională legată de modă, ci şi una cu impact şi anvergură culturală. În editorialul pe care îl semnează în ianuarie, Edward Enninful descrie coperta drept „un model respectuos pentru cum ar putea arăta o variantă sustenabilă a luxului”.
Cosmopolitan UK a făcut un îndrăzneț pas mai departe: Jonathan Van Ness – cel mai cunoscut dintre cei patru prezentatori ai programului Queer Eye şi care se identifică drept non-binar – este prima celebritate de gen non-feminin care apare pe coperta revistei în ultimii 35 de ani.
Deși a apărut de zeci de ori pe coperți de revistă şi e o mega-celebritate, Beyonce ar fi putut insista să fie vedeta ediției de septembrie – ultima ei copertă Vogue US a fost în septembrie 2018 -, însă a preferat să fie vedeta coperții de ianuarie pentru Elle US. Fotografiile făcute de Melina Matsoukas, regizoarea filmului Queen & Slim şi a clipului pentru Lemonade, însoţesc un interviu generos, interviu la rândul lui făcut cu ocazia relansării brandului Ivy Park. Unul din firele dialogului o omagiază pe Queen B, poziționând-o drept singura şi prima femeie de origine afro-americană deținătoare 100% a unui brand de athleisure. Iar pentru un brand de îmbrăcăminte sport, un moment de glorie în ianuarie e ca o super-trambulină. Ianuarie este luna în care toată lumea își face sau reînnoiește abonamentele la sală, pentru ca apoi să-şi cumpere noile ţinute aferente.
Tradiția unui septembrie ce marchează „noul an în modă” este moștenirea unei structuri de putere învechite. Zilele când paginile acelor ediții dezvăluiau imagini ale celor mai frumoase prezentări de modă şi fotografii ale celor mai creative sau dorite piese sunt de mult apuse. Zilele astea, fiecare look din colecțiile de sezon apare pe Instagram în milisecunda în care manechina a pășit pe podium, 6 luni înainte ca acele creații sa fie măcar produse. Moda şi-a schimbat ritmul şi direcția, trecând de la modelul bi-anual la foarte frecventele „drops” (de la ediții limitate create pentru o anume ocazie până la colecții cruise/ resort şi colecții pre-fall, mini-colecții răsfirate de-a lungul unui sezon, din noiembrie până în august). Acestea din urmă au ajuns să constituie partea majoritară din ce era cândva retailul sezonului de toamnă-iarnă. Calendarul stilistic este acum dictat de evenimente şi momente din viața pe care consumatoarele le consideră importante, spre deosebire de a-l organiza în jurul unui program care convine brandurilor şi retailerilor. By the way, edițiile de ianuarie sunt lansate pe la jumătatea lui decembrie, fix la timp pentru o tură nouă de shopping înaintea Crăciunului şi Anului Nou…
În sfarsit, atmosfera începutului unui an – posibilitatea unui corp înfrumusetat prin sport, detoxificat prin juicing şi zero alcool, perspectiva unor noi începuturi, energia bunelor intenții – se armonizează cu moda, pe măsură ce aceasta integrează direcții de wellness, flirtează cu activismul civic, face pariuri cu sustenabilitatea. în tandem cu publicarea edițiilor de ianuarie, toți cei 26 de redactori-sef ai Vogue-urilor internaționale (US, UK, Franța, Italia, India, Australia, Rusia, China, Germania, Taiwan, Portugalia, Turcia, Spania, Mexic, Japonia, Brazilia, Ucraina, Thailanda, Olanda, Cehia, Grecia, Hong Kong, plus edițiile pentru America Latină şi Peninsula Arabă) au co-semnat un document tip „intenție de misiune” a valorilor Vogue, angajându-se să fie „responsabili social, să reprezinte diversitatea socială în întregul ei şi să devină o voce importantă pentru soluţionarea actualelor probleme globale”. Suna lăudabil, personal sunt sceptică…
Cât despre septembrie – cândva direct branșat la consumerismul modern şi copiind modelul anului academic -, pare demodat, depășit, conservator. în schimb, cea mai întunecată, searbădă, anostă şi lipsită de bucurie lună din calendar, a avut parte de un makeover senzaţional. Ianuarie e, cu adevărat, în fruntea noului an.
Irina Markovits
(preluat de pe blogul autoarei: https://www.stylediary.ro)
