În anii ’70 am fost implicat într-unul din cele mai spectaculoase proiecte realizate în Dacia Felix:  Platforma de foraj marin Gloria, pentru care am conceput Instalația de Prevenire a Erupțiilor…

Platforma Gloria a fost prima platformă de foraj marin din România, folosită în operaţiuni de obținere a ţiţeiului şi gazelor în apele Mării Negre.

Colegul meu, inginerul Vișoiu, șeful grandiosului proiect, m-a invitat într-o bună zi să vizităm platforma Gloria aflată în largul marii….

Ne deplasăm la Constanța și întrăm pe heliportul orașului. După un control sever ne îmbarcăm în marele helicopter Puma, construit în România după licența firmei franceze Aérospatiale… Constat cu îngrijorare că aparatul este condus de un tânăr, care tocmai promova examenul de pilot! Ceilalți călători zâmbesc, asigurându-mă că tânărul candidat este supervizat de doi piloți cu experiență…Aflu cu această ocazie că scopul severului control a fost evitarea introducerii băuturilor alcoolice pe bord…Înțeleg că, din motive de “securitate” s-a asigurat numai cantitatea necesară de combustibil pentru a ajunge la Platforma…

Ajungem la destinație și aparatul Puma aterizează pe locul prevăzut. Coborâm și suntem primiți cu deferență de comandantul platformei. Privind în spate observ că examinatorii măsoară o mică diferență între centrul elicopterului și punctul de aterizare, distanță care sper că se încadrează  în cerințele de aterizare ale tânărului candidat la brevetul de pilot..

Ne  apropiem de gura sondei și văd cu emoție ansamblul  prevenitoarelor de erupție pentru presiuni de 700 atmosfere, profilat pe valurile apei albastre, echipamente care din planșeta mea aflata in  Uzina 1 Mai Ploiesti, au ajuns aci,  în largul Mării Negre, pe Platforma Gloria…

A venit și ora prânzului și intrăm în sala de mese unde văd, pentru prima oară în viața mea, un bufet cu minuni culinare, “la discreție”…  Asemenea  bufete au devenit acum banale la festivitățile de peste tot!

Comandantul platformei, aflat cu noi la masă, ne explică cu amabilitate  – printre altele – că s-a anunțat personalul: dacă cineva se va îmbolnăvi din cauza abuzului de mâncare va fi… debarcat imediat!

Noi zâmbim și îl informăm  în glumă că nu vom abuza de generoasa invitație de a  prânzi(pentru prima oară in viață) pe o Platformă de foraj marin…

A trecut mult, foarte mult  timp de atunci. Am cercetat pe “net” să aflu ce s-a mai întâmplat cu proiectul Gloria şi am aflat următoarele: „Petrom a finalizat procesul de aducere la țărm a platformei autoridicătoare Gloria, din zona de producție a Mării Negre în care era amplasată. Se marchează astfel sfârșitul unui istoric de 40 de ani ca platformă de foraj și producție în apele românești ale Mării Negre”. După mai bine de patru decenii de utilizare, platforma de foraj marin Gloria, construită în Şantierul Naval Galaţi, a fost adusă la ţărm, în portul Agigea, din Constanţa,.

Platforma de foraj marin “Gloria”, prima de acest fel construită în România, era una de tip autoridicătoare cu patru picioare cu zăbrele din material tubular, realiazată după licenţa unei companii americane (Offshore Co, SUA). La construcţia platformei, în Şantierul Naval Galaţi, au fost utilizate echipamente ale unor unităţi din Galaţi, precum şi de la alte unităţi industriale din ţară, în primul rând de la Uzina 1 Mai din Ploieşti care a furnizat instalaţia de foraj.

Câteva caracteristici tehnice:

Lungime – 73 m; lățime – 41 m; suprafața – 2500 mp; înălțimea turlei – 70 m;; greutate totală – 7.000 t; picioare de susținere – 4×122 m; adâncimea de foraj – 6.000 m; echipaj – 70 oameni…

După ce a fost construită în cala din Şantierul Naval Galaţi, platforma “Gloria” a fost transportată pe Dunăre, cu ajutorul remorcherelor, până în Portul Constanţa.

Am asistat personal la lansarea acesteia pe mare. A fost un moment impresionant. Cânta o fanfară militară si  platforma se îndepărta încet de țărm. Cei care trudiseră la proiectarea sau execuția acesteia aveau ochii în lacrimi…

Mulți dintre ei, inclusiv ing. Vişoiu, au trecut acum într-o lume mai buna… Nici ing. Pedro Shain specialistul care a calculat echilibrarea platformei Gloria și ulterior a ajuns în Țară Sfânta,  nu se mai află printre noi…                                                               

“Gloria” şi-a început activitatea de foraj în septembrie 1976, la o distanţă de 72 Mm în largul Mării Negre, la o adâncime maximă a apei de 90 metri.

 În perioada 1976-1986, “Gloria” a funcţionat ca platformă de foraj, forând 17 sonde cu o lungime cumulată de aproximativ 50.000 de metri.Începând din 1998, platforma “Gloria” s-a aflat pe zăcământul Sinoe, la aproximativ 30 de km de ţărm, în ape de aproximativ 40 de metri adâncime şi a fost folosită ca platformă de producţie. Producţia sa cumulată în ultimii 20 de ani este echivalentă cu peste 20 de milioane de plinuri auto şi cu energia necesară pentru a încălzi peste 170.000 de locuinţe.

Da! “sfârșitul unui istoric de 40 de ani”…. text din care intelegem că nici noi nu mai suntem tineri…

Revin în prezent. Călătorind pe șoseaua riverană din Haifa am admirat, de la distanță, instalațiile israeliene offshore  pentru extragerea gazelor din adâncuri…

Vederea aeriană a unui sistem de gaz offshore israelian.

Aflăm din presă: Câmpul Leviathan, situat în Marea Mediterană la 125 de kilometri vest de Haifa, este estimat să dețină 22 de trilioane de metri cubi de gaz natural recuperabil și deține, de asemenea, un potențial jumătate de milion de barili de petrol….Noble Energy și partenerii săi din Leviathan – inclusiv Delek Drilling LP, o unitate a grupului Delek și Ratio – au descoperit câmpul în 2010, unul dintre cele mai mari descoperiri de gaze naturale din apă adâncă din lume.

Câmpul Tamar din apropiere, deținut de firma Noble, Delek și firma israeliană Isramco Negev 2, a început să producă gaz din 2013…

Israelul a devenit astfel un exportatator de gaz…  Inițial in Egipt si Iordania şi intr-un viitor in Europa, via Cipru…

Theodor Toivi