„Ne vom simți alinati la gândul că deși mai avem de rezistat o perioadă, vor reveni şi zilele bune; vom fi din nou alături de prieteni; vom fi din nou cu familiile noastre; ne vom întâlni din nou.”*

Cuvintele acestea – calme, rezervate şi totusi pline de speranță, atât de necesare în aceste zile – mi-au oferit unul din momentele de pauză luate săptămâna trecută. Au fost cele cu care regina Angliei şi-a încheiat discursul televizat, un discurs considerat istoric pentru că este (doar) al patrulea, în cei 68 de ani de domnie (celelalte trei au fost, pentru cine este interesat, în timpul Războiului din Golf în 1991, la moartea prințesei Diana în 1997 şi după înmormântarea Reginei Mamă, în 2002).

„We will meet again”, mi-am repetat de câteva ori. A fost un fel de mantră a zilei. După o căutare rapidă pe YouTube, am descoperit că ele fac referire la un cântec al Verei Lynn din 1939, cântec îndrăgit de soldații britanici care plecau la război. M-am întrebat dacă oare cântecul e pe playlistul reginei, are oare un best of pe care îl fredonează la palat, oare i-a fost sugerat de vreun consilier de comunicare…? Dar divagam, când de fapt eu voiam doar să reascult discursul.

Ceea ce am şi făcut, de câteva ori. La fel de rezervat, în stil British. La fel de emoționant cu fiecare repetare. Prezenţa reginei, conturată clar de verdele smarald al unei rochii simple, era subliniată de colierul dublu de perle cu care apare frecvent şi o broșă unică, prinsă aproape de umărul ei stâng.

Alegerea acelei broșe – şi nu a alteia, din multele ei bijuterii – nu putea fi întâmplătoare. E legendar obiceiul ei, similar cu cel al lui Madeleine Albright, de a purta broșe cu mesaje ascunse. Îi sunt dedicate cărți, emisiuni TV şi de radio, site-uri, episoade de podcast. Specialişti în comunicare, protocol şi istorie îi analizează, în mod constant, broșele şi le interpretează pe baza unui „cod” secret: unele sunt controversate, altele banale. Există chiar şi un Court Jeweler!

În orice caz, broșa aleasă duminica trecută a fost motiv de surpriză.

Nu este una din preferatele ei, ca broșa de forma unui buchet de flori primită de la părinții ei la nașterea printului Charles. Nu a ales nici broșa Prince Albert, purtată de regina Victoria la nunta din 1840, cea în a cărui montură de aur e așezat un enorm safir albastru înconjurat de 12 briliante, şi nici bijuteria cunoscuta drept „Granny’s Chips”, cu 2 diamante masive tăiate din diamantul Cullinan.

În schimb, regina a purtat o broșă cu un turcoaz înconjurat de diamante montate în filigran, bijuterie care a aparținut bunicii ei, Regina Mary. De ce tocmai aceasta, o broșă atât de rar purtată în public?

Circulă mai multe interpretări.

Una dintre ele vorbește despre legătura pe care Regina a dorit să o facă cu trecutul, cu toată istoria căreia familia, ţara, lumea ei i-a supraviețuit. O altă explicație asociază discursul Reginei cu rolul bunicii ei, care a stat alături de Regele George V de-a lungul Primului Razboi Mondial. În sfârșit, variante mai simpliste, de facto, spun ca broșa a fost aleasă pe criterii strict stilistice, pentru că se asorta cromatic cu rochia.

Lăsând deoparte interpretările, broșa cu turcoaz şi diamante a fost rareori văzută. Deși moștenită în 1953, regina a purtat-o prima dată abia in 2014, în timpul unei vizite in comitatul Derbyshire. A devenit a ei la moartea bunicii paternale, împreună cu o întreaga colecție de bijuterii din care mai fac parte tiara purtată de Meghan Markle la cununia cu prinţul Harry, colierul cu diamante purtat la aniversarea Jubileului domniei ei şi tiara purtată de regina însăși la propria nunta, în 1947. Deși domnia reginei Mary a fost emblematica pentru multe momente de glorie ale Marii Britanii, perioada a coincis şi cu unele dintre cele mai dificile evenimente din istoria mondială – printre care pandemia de gripă spaniolă, poate evenimentul cel mai potrivit pentru o comparație istorică cu timpurile pe care le trăim.

În sfârșit, dacă ținem să decriptăm mesajul unei bijuterii şi al unei haine, o putem face prin istorie, o putem face şi prin culoare.

Verdele este simbolul speranței, al vindecării, al optimismului.

Turcoazul, piatra purtată de secole ca amuletă şi talisman, este asociată tot cu vindecarea şi protejarea; se spune despre ea că vindecă până şi blocajele creative.

Deloc de neglijat, verdele-turcoaz este culoarea uniformelor purtate de doctorii şi asistentele din NHS, sistemul public de sănătate din UK. Cine stie, poate culorile purtate de regină au fost, de fapt, alese pentru a le transmite acestora un „mulțumesc” nerostit.

*”We should take comfort that while we may have more still to endure, better days will return: we will be with our friends again; we will be with our families again; we will meet again.”

Irina Markovits

(preluare de pe blogul autoarei https://www.stylediary.ro/wordpress)