Număr vizualizări 12 ori
Am făcut o excursie în Danemarca și Suedia împreună cu familia fiicei mele. Eram cinci persoane, trei adulți și doi adolescenți. Am început cu Copenhaga, un oraș frumos cu multe atracții turistice. După o zi întreagă petrecută în vestitul Parc Tivoli, obosiți și înfometați, ne-am oprit la un restaurant din apropiere, un restaurant cu specific danez. Am găsit o masă liberă lângă o fereastră care dădea spre stradă. Era un local mic, cu pereții acoperiți de fotografii interesante ale orașului vechi și cu o machetă a Micii Sirene. Chelnerița, o femeie blondă între două vârste, ne-a adus meniul și am făcut comanda. Ea ne-a măsurat din ochi și a întrebat:
– Where are you from?
Am avut o presimțire că am dat de bucluc și am auzit-o pe fiica mea spunând:
– From Israel.
Ospătărița ne-a aruncat niște priviri nu tocmai prietenoase și după o pauză am auzit-o spunând:
– Nu servesc israelieni. Ieșiți, vă rog, din restaurant!
– De ce nu vreți să serviți israelieni? – am întrebat-o, cu toate că știam răspunsul.
– Voi ucideți copii palestinieni, a răspuns chelnerița.
Am încercat să mă angajez într-o polemică fără rost cu o femeie îndoctrinată de antisemitism, apoi l-am chemat pe proprietarul restaurantului, dar acesta a refuzat să vină la masa noastră. Înainte de a ieși, am auzit-o pe chelneriță strigând:
– Free Palestine!
Ginerele meu s-a întors și i-a strigat și el din toate puterile:
– Yes, free Palestine from Hamas!
M-am uitat la chelneriță și m-am gândit că, de fapt, lumea nu s-a schimbat. În urmă cu peste optzeci ani, undeva în Europa (adică foarte aproape), la intrarea în restaurante erau afișe care anunțau: „Intrarea strict interzisă pentru evrei și pentru câini!” După ce bunicii mei au fost uciși la Auschwitz, eu la rândul meu sunt alungat din restaurant împreună cu toată familia, pentru că sunt evreu – și asta în 2026! Să nu-mi spuneți că ne-au alungat pentru că suntem israelieni. Anti-israelienii folosesc această inepție doar pentru a masca antisemitismul! Ne-au alungat pentru că suntem evrei.
Afară, în timp ce căutam un restaurant care să ne primească, nepoata mea de 15 ani m-a întrebat:
– Bunicule, nu ne-ai povestit tu despre danezii care i-au salvat pe evreii din Danemarca, trecându-i în Suedia?
– Ba da, i-am răspuns, dar vremurile s-au schimbat. Mai bine să ne gândim la locurile frumoase pe care le-am vizitat astăzi.
În cele din urmă am găsit un restaurant unde am fost acceptați și serviți decent, cu toate că vorbeam între noi ebraica.
– Bunicule, ne așteaptă un nou Holocaust? – m-a întrebat nepotul meu de 17 ani.
– Sper că nu, i-am spus, gândindindu-mă că, din păcate, nu-i puteam răspunde cu un NU categoric.
În Suedia, următorul obiectiv al excursiei noastre, nu ne-au alungat din restaurante.
La întoarcere am găsit sala de așteptare a aeroportului Ben Gurion plină de turiști care plecau în diferitele părți ale lumii. Înaintea sărbătorilor de toamnă, peste 100.000 de pasageri au plecat zilnic spre diverse destinații.
– Dacă peste tot în lume sunt manifestații anti-israeliene și israelienii nu sunt primiți în multe hoteluri sau pățesc ca noi în restaurantul din Copenhaga, de ce atât de mulți compatrioți pleacă în străinătate? – m-a întrebat nepotul. Nu le e frică?
– Nu, de loc, a intervenit ginerele meu. Vor să se bucure de viață, se gândesc numai la partea plăcută a excursiilor. Și mai e încă ceva. Ei știu că au o țară care va face tot posibilul ca să-i ajute, dacă cumva li se întâmplă ceva.
– La Londra cu noi, bunicule! La un meci de fotbal cu Tottenham Hotspur, l-am auzit pe nepotul meu.
– La Londra cu noi! – i-am răspuns.
Andrei Schwartz
Iom Kipur, 21.09.2026
